Premium
Când colo, pentru Francois Hollande ele au reprezentat o ocazie de a remania nu numai guvernul, ci și două posturi cheie la Elysee și în Partidul Socialist scrie Le Monde.
Francois Hollande a mișcat totul din loc și asta nu e puțin lucru dacă luăm în calcul cât de mult îi displac revoluțiile. Dar măcar s-a întâmplat ceva pozitiv: Hollande și-a dat seama, în sfârșit, de proporțiile dezastrului pe care l-au cauzat primii doi ani de mandat ai săi. Pentru a face remanierea totală, Hollande ar fi trebuit să se schimbe pe el însuși - și se pare că unii prieteni chiar l-ar fi sfătuit în sensul acesta. Aprilie 2014 va rămâne în istorie drept sfârșitul unei epoci de doi ani de președinție în care șeful statului nu s-a folosit niciodată de puterea sa în aparatul public. Doi ani în care Francois Hollande s-a amăgit pe sine prin atitudinea pe care avut-o față de exercitarea atribuțiilor prezidențiale.
La fel ca Nicolas Sarkozy înaintea lui, Hollande a crezut prea mult în steaua sa norocoasă. El invoca întoarcerea creșterii economice ca pe o certitudine divină care nu trebuia contestată de nimeni. Și la fel ca Sarkozy, Hollande a decis să se înconjoare de personaje care nu cumva să îi facă umbră în așa fel încât totul să depindă la final de el. În aprilie 2014 s-a dovedit că socialismul monarhic a eșuat. Alegătorii au sancționat concentrarea nominală a puterii în mâinile unui președinte care, în loc să producă o creștere economică, a decis că impozitarea excesivă este soluția pentru țară. De acum încolo, Francois Hollande trebuie să se lupte pentru a-și salva pielea pe o linie a frontului pe care nu el o trasează. Nici vorbă să mai relanseze Hollande Europa în tandem cu Germania. Problemele sale de acasă sunt mult mai mari și ele îi vor determina viitorul.
rfi.ro
În aprilie, Hollande face revoluție
