Velin Ganev, CEO al Danubius Exim și vicepreședinte al Asociației Distribuitorilor și Comercianților de Echipamente Fiscale (ADAMEF), vorbește despre implicațiile propunerii legislative aflate în dezbatere în Parlament, care vizează înlocuirea caselor de marcat fizice cu aplicații software.
Cu o experiență de peste 30 de ani în domeniu, Danubius Exim este un jucător-cheie în digitalizarea fiscalității din România, iar ADAMEF reprezintă vocea industriei care susține infrastructura ce garantează trasabilitatea, securitatea și conformarea fiscală.
Într-un moment în care viitorul arhitecturii fiscale este pus din nou sub semnul întrebării, poziția tehnică și argumentele industriei devin esențiale pentru înțelegerea riscurilor și identificarea unor soluții sustenabile.
Redactor: În ultimele zile, în spațiul public a fost adusă în discuție ideea înlocuirii caselor de marcat clasice cu aplicații software. Din perspectiva unui lider de piață în domeniul tehnologiilor fiscale, cum evaluați această propunere?
Velin Ganev, CEO al Danubius Exim și vicepreședinte al Asociației Distribuitorilor și Comercianților de Echipamente Fiscale (ADAMEF): În primul rând, aș vrea să punctez că aceste discuții referitoare la modelul de case de marcat potrivite pentru mediul de afaceri din România au fost purtate timp de opt ani de zile, mai precis din anul 2010 până în 2018, iar rezultatul a fost construirea unei infrastructuri hibride, bazate pe echipamente fizice cu capacități digitale ridicate, care să asigure funcționalitatea în multiple scenarii.
Mai exact, folosim tehnologie mixtă, atât software, cât și hardware, securizată, care să nu fie afectată de factori externi și să funcționeze și independent în cazuri critice.
O soluție bazată exclusiv pe software în România nu era posibil de implementat, datorită lipsei de reglementare pentru soluțiile software folosite și costurilor mari asociate. Ea schimbă conceptul întregii arhitecturi a sistemului de colectare a TVA de la comercianți.
R:Se susține că obiectivul principal este reducerea costurilor pentru antreprenori. Ce presupune în mod real costul unui AMEF în 2025, pentru un comerciant obișnuit?
VG: Permiteți-mi să nu fiu de acord cu această afirmație fără acoperire. Gândiți-vă, în primul rând, că un comerciant trebuie să își achiziționeze un dispozitiv (telefon sau tabletă) care are un cost.
În practică, nu poți lăsa ca telefonul personal al angajatului să ruleze programe la care securitatea informației și datelor este esențială. Sau ca antreprenorul să îi dea casieriței sale telefonul personal.
După aceea vine costul soluției propriu-zise, care variază în funcție de perioada de licențiere.
În cazul unui update, va fi cu siguranță vorba de bani. Abonamentul de internet generează alt cost. Nu în ultimul rând, pentru a putea demonstra în fața autorităților că ești „legal”, trebuie să stochezi într-un loc bonurile emise, dar unde?
Cât costă spațiul de stocare securizat? Aici nu putem vorbi de stocare personală, deoarece vorbim de acte fiscale care intră sub incidența legislației privind arhivarea electronică.
Automat, vorbim deja și de Certificat Digital Calificat, deci o altă cheltuială.
În concluzie, dacă adunăm toate aceste costuri variabile, unele lunare, altele anuale, ajungem la concluzia că suportul hardware, adică o casă de marcat fizică, nu numai că este o soluție sigură, dar și una extrem de ieftină.
R: Cum funcționează astăzi o casă de marcat electronică fiscală (AMEF)? Care sunt componentele care o fac sigură și conformă cu cerințele ANAF și ale legislației europene?
VG: Avem în casele de marcat certificat digital, crypto modul – minim EAL 5+, memorie fiscală de tip OTP (one-time programmable), jurnal electronic instalat pe un suport de tip SD card securizat în interiorul echipamentului, și interfețe multiple de comunicare, atât cu soluții informatice de vânzare, cât și cu sistemele ANAF, aici menționăm: LAN, WiFi, Bluetooth, Modem GPRS, Modem 4G LTE, USB, RS232.
R:Ce garanții oferă aceste echipamente în ceea ce privește trasabilitatea, integritatea datelor și protecția împotriva fraudelor?
VG: Faptul că echipamentele comunică unidirecțional și nu bidirecțional conferă primul strat de Securitate.
După aceea vin celelalte elemente: memoria fiscală, jurnalul electronic și ca protecția în plus pentru comunicare modulul criptografic care stochează certificatul digital.
R:În schimb, care sunt riscurile reale, din punct de vedere tehnic și operațional, ale unei aplicații software care își propune să preia această funcție?
VG: Problemele sunt multiple. În primul rând, avem lipsa unei reglementări clare pentru soluțiile software din România: cine le certifică sau cine le verifică rămâne un aspect nerezolvat. Pe locul doi aș pune securitatea cibernetică.
Apoi apare protecția comerciantului în situații frecvente, cum ar fi furtul, virușii sau alte incidente.
Atacurile cibernetice ridică întrebări esențiale: ce faci dacă sistemul nu mai funcționează, unde lucrezi în perioada de nefuncționare, cine își asumă responsabilitatea pentru acest timp pierdut, cum recuperezi datele, unde le stochezi și cât timp trebuie să le arhivezi.
R:Se vehiculează des ideea că o „casă de marcat virtuală” ar adresa nevoile comercianților mobili. Cum răspunde deja industria acestor cerințe? Ce opțiuni există azi pentru cei care vând în târguri, piețe, la evenimente sau în agricultură?
VG: Un aspect foarte important de menționat: soluțiile virtuale se implementează, de regulă, în zone cu risc scăzut de evaziune și nu în zone cu risc ridicat.
Din perspectiva evaziunii, târgurile, piețele și evenimentele sunt exact zonele cu risc mare, nu invers.
Astăzi, comercianții folosesc echipamente fiscale mobile, conectate la telefoane sau tablete. După ce se termină un târg, casa de marcat este păstrată până la următorul eveniment și refolosită.
Dacă o casă de marcat folosită zilnic are o durată de viață de cel puțin cinci ani, vă puteți imagina cât de mult poate dura dacă este utilizată doar zece zile pe an. Practic, comerciantul o va folosi pe viață.
Un alt aspect important: producătorii agricoli sau fermele, așa cum îi numesc inițiatorii, fac parte dintr-o categorie exceptată de la utilizarea AMEF.
Legiuitorul a avut grijă să îi protejeze pe aceștia, astfel că ei nu au costuri suplimentare.
R:Ați putea să ne descrieți cum sunt acoperite în prezent industriile care operează în afara spațiilor comerciale tradiționale – cum ar fi agricultura, turismul rural, livrările la domiciliu sau comerțul ambulant?
VG: Există case de marcat portabile, complexe, unele care au și POS bancar integrat, interconectate cu orice tip de dispozitive mobile sau staționare.
Avem imprimante fiscale staționare, mobile, de kiosk și așa mai departe.
Practic, se acoperă absolut toată nevoia unui antreprenor, iar acolo unde nu se pretează avem E-Factura.
R: Propunerea legislativă vorbește despre „AMEF-V”, un concept care ar presupune rularea unei aplicații pe un telefon sau o tabletă. Ce probleme de securitate sau conformitate vedeți aici, în lipsa unui modul hardware dedicat?
VG: Chiar și inițiatorii recunosc, în nota lor de fundamentare, că nu se poate lucra fără o componentă hardware, pentru că vorbesc despre instalarea aplicației pe un telefon.
Telefonul este, desigur, un hardware, însă diferența dintre acesta și un dispozitiv de tip AMEF este enormă.
Dispozitivele AMEF nu sunt de uz general, precum telefoanele, securizarea lor este costisitoare și practic imposibil de gestionat și controlat. Să nu uităm că și în țări precum Germania sau Austria se folosește tot o componentă hardware, sub forma unui stick USB special, adică un hardware cu multiple certificări, care nu este deloc ieftin.
R: Din punctul dvs. de vedere, cum s-ar putea asigura, dacă totuși s-ar merge într-o astfel de direcție, aceleași standarde de audit, criptare și protecție pe care le impune astăzi OUG 28/1999?
VG: În primul rând, trebuie să ne întrebăm care este scopul final și ce ne așteptăm să obținem dintr-o astfel de soluție.
În prezent, o extindere a funcționalităților AMEF, prevăzută deja de lege prin introducerea QR code-ului pe bon reprezintă o noutate.
Ulterior, se va analiza posibilitatea de a adăuga și alte elemente în informația transmisă către ANAF.
Acesta este un parcurs normal, calculat și controlat: se evaluează oportunitatea, se analizează opțiunile și, în final, se stabilește o țintă clară.
R: Este digitalizarea o direcție bună pentru fiscalitate? Da sau nu – și ce înseamnă, în mod responsabil, digitalizare în acest domeniu?
VG: Fără doar și poate, digitalizarea trebuie realizată. Și, dacă mă repet, vă rog să mă scuzați, dar trebuie să subliniez că România este deja la un stadiu foarte avansat de digitalizare, cel puțin în ceea ce privește casele de marcat, unde suntem aproape 100% operaționali.
R: Care sunt riscurile dacă România ar testa o astfel de schimbare direct „în producție”, pe contribuabilii reali? Cum ar afecta acest lucru încrederea în sistemul fiscal?
VG: Un singur cuvânt: haos. Comercianții nu vor ști ce soluție să folosească, de la cine să o ia, pentru cât timp și în ce condiții. Vom declanșa toate alarmele posibile și, mai grav, vom atrage atenția atacatorilor cibernetici.
Deschidem larg poarta vulnerabilităților, iar cineva va trebui să își asume consecințele. Acestea sunt greu de estimat în acest moment, dar ca exercițiu de imaginație, vă rog să vă gândiți ce ar însemna o pană de curent prelungită de trei zile.
R:Ce i-ați spune unui antreprenor care consideră că „orice digitalizare e un pas înainte”? Unde e granița între progres și risc?
VG: Sunt de acord cu el, cu o mică mențiune: în zona fiscalității, comerciantul trebuie să fie protejat. Prin urmare, o soluție hardware certificată, controlată și verificată permanent îi oferă siguranță, securitate și conformitate.
R: Ce soluții propuneți pentru modernizarea sistemului fiscal, fără a compromite controlul statului și fără a crea vulnerabilități în colectarea TVA?
VG: Extinderea funcționalităților caselor de marcat existente prin adăugarea de noi informații transmise către ANAF.
R: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj direct inițiatorilor proiectului legislativ, care ar fi acela?
VG: Vă stăm la dispoziție pentru consultări și vă rugăm să purtăm un dialog profesionist. Înțelegem dorința de a propune inițiative legislative, însă acestea trebuie să țină cont atât de mediul de afaceri, cât și de statul român.
În zona fiscalității, statul român este prioritar, iar subiectul este extrem de sensibil.
Clientul final, cumpărătorul, trebuie să aibă siguranța că antreprenorul acționează corect și onest, iar statul român trebuie să monitorizeze acest proces.
Această funcționalitate se realizează cu succes de șapte ani deja, iar un nou experiment legislativ ar aduce o povară inutilă pe umerii antreprenorilor, mulți dintre ei deja aflați în dificultate.
Comentează