Premium
Imbracat in costum rosu si cu o barba lunga, alba, Mos Craciun vorbeste cu bucurie despre darurile pe care copiii i le cer an de an, despre fericirea de a le vedea reactiile si de a sta de vorba cu ei.
Mos Craciun, in carne si oase, este actorul Teatrului Nottara Mircea Teodorescu, care de 15 ani coboară, în această perioadă, de pe scenă în mijlocul copiilor, interpretând rolul care îl face cel mai fericit. El spune că nu îi este greu să fie credibil, pentru că, în sufletul său, a rămas un copil.
"Este o minune, îmi place să mă transpun în personajul ăsta, îmi place din tot sufletul să fiu Moș Crăciun, să-i văd pe copii cum privesc cu ochii lor sinceri și cum în spate spun: 'Da, mami, el este Moșul cel adevărat!' Odată mi-a spus un copil: 'Tu ești mai adevărat decât Moșul!'. Nu știu la ce se referea el, dar mi-a plăcut foarte tare asta'', își amintește Mircea Teodorescu.
AGERPRES: Cum este să devii Moș Crăciun, să lași scena pentru a coborî lângă copii?
Mircea Teodorescu: Este o minune, este o minune care se întâmplă în fiecare an. Abia aștept sărbătorilor de Crăciun pentru că de mai bine de 15 ani de când băieții mei erau mititei, erau la grădi, doamna educatoare mi-a zis: "Domnule Teodorescu, haideți să veniți să fiți Moș". De atunci, de 15 ani, abia aștept să vină sărbătorile, am și 7-8 sau chiar 10 evenimente pe zi, de dimineața până seara. Este o minune, îmi place să mă transpun în personajul ăsta, îmi place din tot sufletul să fiu Moș Crăciun, să-i văd pe copii cum privesc cu ochii lor sinceri și cum în spate spun: "Da, mami, el este Moșul cel adevărat!". Odată mi-a spus un copil: "Tu ești mai adevărat decât Moșul!". Nu știu la ce se referea el, dar mi-a plăcut foarte tare asta.
AGERPRES: Care au fost cadourile cele mai cerute de copii?
Mircea Teodorescu: În funcție de an, sunt anumite momente când vor inorog cu stea în frunte, când vor tablete, copilașii mai mari vor telefoane, vor iPhone-uri. Spun: "Moșule, ți-am scris scrisoarea!". Desfac cadourile și spun: "Dar nu e ce ți-am cerut!" și eu spun: "În dimineața Crăciunului vei găsi sub brăduț cadoul pe care ți-l dorești!". Sigur, fetițele vor păpuși Barbi, în funcție de fiecare an, ce se poartă în anul acela. Dacă se poartă aurora, dacă se poartă păpușa Jasmine, ele vor cu toate păpușa Jasmine. Anul acesta mi-au cerut foarte multe Elsa și Anna, pentru că este filmul acesta "Frozen" ("Regatul de gheață") foarte la modă și toate vor să fie Elsa, toate vor să cânte ca și Anna — "Do you want to build the Snowman". Sunt minunați!
AGERPRES: Este greu să fii un Moș Crăciun credibil pentru copii?
Mircea Teodorescu: Pentru mine este foarte simplu pentru că sunt un copil, eu în sufletul meu sunt un copil. Copiii mei au crescut și acum s-au schimbat un pic rolurile: eu sunt copilul în casă, eu am rămas același tată care se juca cu copilașii și am rămas copil. Copilul din mine este aici, este tot timpul prezent și mă duc acolo, într-un fel, la nivelul lor. Partea de copil din ei se conectează cu partea copilului din mine și creăm o chestie foarte frumoasă, îi fac să creadă, pleacă bucurându-se, se întorc și se mai uită o dată, le mai fac cu mâna încă o dată. Este totul real și adevărat, pentru că Moș Crăciun există!
AGERPRES: Revenind la actorul Mircea Teodorescu, pe scenă care este rolul care vă place cel mai mult?
Mircea Teodorescu: Rolul care îmi place cel mai mult încă îl aștept să vină. Joc la Nottara rolul Verges din "Mult zgomot pentru nimic", mai am un rolișor în piesa lui Mazilu, "Mobilă și durere". Rolul cel mare încă îl aștept. Aș vrea să joc Othello, îl aștept pe Othello, îl aștept să vină. Aș vrea să fac multe, dar deocamdată fac Moș Crăciun cu plete dalbe. Aștept și rolurile cele mari.
AGERPRES: Ați avut roluri atât în film, cât și pe scena de teatru. Unde este mai greu?
Mircea Teodorescu: Este mai simplu la film. Filmul este mai simplu pentru că acolo relația cu camera este foarte frumoasă. Camera îți surprinde doar elemente de detaliu și mi se pare mai frumos. Partea de film este mult mai interesantă. Teatrul este o minune, dar partea cu filmul este specială.
AGERPRES: Care a fost cel mai greu rol pe care l-ați jucat?
Mircea Teodorescu: Cel mai greu rol jucat de mine... niciun rol n-aș spune că este greu, fiindcă fiecare rol îl iei de la început, îl desfaci, îi vezi toate fațetele. Este ca un diamant neșlefuit și tu încerci să-i dai culoare fiecărei fațete. Cine ești, ce vrei, de ce intri în scenă, de ce ai apărut acolo, ce vrei să faci, cum se întâmplă lucrurile, și dacă răspunzi la aceste întrebări, cine ești, ce cauți acolo, de unde vii, totul se rezolvă. În mintea ta sunt lucrurile rezolvate vizavi de personaj, în fața publicului sau în fața camerei totul este simplu, rămâne doar partea aia profundă din tine, partea autentică, și atunci ai scos exact ce trebuie.
AGERPRES: Care ar fi rolul pe care vi l-ați dori cel mai mult?
Mircea Teodorescu: Îmi doresc foarte tare să joc Othello. Îl visez și sper că într-o zi o să-l joc.
AGERPRES: Copiii dumneavoastră sunt atrași de o carieră artistică?
Mircea Teodorescu: Băiatul meu, Liviu, cântă. Este artist, a fost la Vocea României acum vreo trei ani, a jucat în "Pariu cu viața", filmul de la Pro, acum este la Marius Moga în studio, cântă, a scos câteva melodii. A făcut și el cursuri de teatru. Este foarte pasionat de ceea ce face. Cel mic este clasa a XII-a la Șincai. Este un băiat foarte talentat care iubește matematica, are elevi de clasa a V-a, a VI-a și a VII-a pe care îi pregătește și e un profesor grozav. Deci în casă am un artist, în zona clasică a artei, și un artist în zona matematicii. Amândoi sunt grozavi în ceea ce fac. Și-au descoperit vocația, le place, fac din suflet, fac ceea ce simt, ceea ce este minunat.
AGERPRES: Suntem la final de an 2014 și peste puțin timp începe 2015. Ce doriți să vă aducă anul viitor?
Mircea Teodorescu: Îmi doresc să fiu fericit. Îmi doresc foarte tare să fiu fericit. În fiecare zi fac totul pentru asta. Cel puțin o oră pe zi mă gândesc la mine, mă analizez, mă studiez. În momentul în care apare ceva, în care am o stare de disconfort, mă întreb: "De ce?" și încerc să revin la starea de fericire, încerc să revin la starea de bucurie și încerc să trăiesc în prezent. Încerc să fiu omul prezentului lăsând trecutul și viitorul acolo unde sunt, pentru că tot ce există cu adevărat este clipa prezentă. Momentul ăsta este cel mai important. Pentru vulturul care zboară și pentru ursul care este în pădure nu există trecut și viitor, ei trăiesc doar în prezent. De aceea le recomand tuturor să descopere această putere a prezentului pe care eu cred că am descoperit-o și mă simt foarte bine trăind în prezent și fiind eu așa cum sunt.
