DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Interpretările hotărârii CJUE, între ficţiune şi realitate - Ce a spus de fapt Curtea despre Inspecţia Judiciară

Sperând probabil că nimeni în această țară nu știe să citească, unele asociaţii ale magistraţilor (FJR, AIJ, AMASP), prin reprezentanţii lor de seamă, s-au grăbit, după decizia Curţii de Justiţie a UE de săptămâna trecută, să anunțe anularea tuturor actelor întocmite de Inspecţia Judiciară. Unii mai îndrăzneţi au zis chiar că instituţia ar trebui desființată și reînființată. Primul pas concret l-a făcut Secţia pentru procurori a CSM, care a considerat potrivit să-l salveze de o sacţiune disciplinată tocmai pe Lucian Onea, fostul şef al DNA Ploieşti, prevalându-se de hotărârea CJUE.

Ce spune Curtea şi ce a fost de fapt întrebată

Sesizată cu mai multe întrebări preliminare, CJUE face o serie de consideraţii cu privire la standardele de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare din perspectiva legislaţiei europene:

  • "Articolul 2 și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale adoptate de guvernul unui stat membru care îi permite acestuia din urmă să facă numiri interimare în funcțiile de conducere ale organului judiciar însărcinat cu efectuarea cercetărilor disciplinare și cu exercitarea acțiunii disciplinare împotriva judecătorilor și a procurorilor fără respectarea procedurii ordinare de numire prevăzute de dreptul național atunci când această reglementare este de natură să dea naștere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor și a funcțiilor acestui organ ca instrument de presiune asupra activității respectivilor judecători și procurori sau de control politic al acestei activități."
  • "Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, ținând seama de ansamblul elementelor pertinente ale contextului de fapt și de drept național, dacă reglementarea națională în discuție în litigiul principal a avut ca efect să confere guvernului național o competență directă de numire în aceste funcții și dacă a putut da naștere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor și a funcțiilor Inspecției Judiciare ca instrument de presiune asupra activității judecătorilor și a procurorilor sau de control politic al acestei activități."

În primul rând, trebuie remarcat faptul că judecătorii CJUE s-au pronunţat pe o situaţie ipotetică, în baza unor întrebări preliminare. Curtea nu face judecăţi de valoare cu privire la situaţia concretă din ţară, ci exprimă standardele europene şi lasă în sarcina instanţelor naţionale următoarele analize cu privire la situaţia de fapt şi de drept. De altfel, CJUE nici nu putea pronunţa asupra situaţiei concrete în care s-a aflat Inspecţia Judiciară, pentru că întrebările preliminare exprimau chiar ele o situaţie ipotetică neconformă cu realitatea din ţară:

  • Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE trebuie interpretat în sensul obligației statelor membre de a stabili măsurile necesare pentru o protecție juridică efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, respectiv garanții ale unei proceduri disciplinare independente pentru judecătorii din România, înlăturând orice risc legat de influența politică asupra desfășurării procedurilor disciplinare, cum ar fi numirea direct de [către] [g]uvern a conducerii Inspecției Judiciare, chiar și cu titlu provizoriu?
  • Articolul 2 TUE trebuie interpretat în sensul obligației statelor membre de a respecta criteriile statului de drept, solicitate și în rapoartele din cadrul [MCV], instituit potrivit Deciziei [2006/928], în cazul unor proceduri de numire directă de către [g]uvern a conducerii Inspecției Judiciare, chiar și cu titlu provizoriu?”

La fel de bine, CJUE putea fi întrebată dacă inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare are dreptul să omoare magistraţii cu o bâtă, iar Curtea ar fi oferit un răspuns de principiu. Nu ar fi însemnat că judecătorii CJUE susţin că inspectorul-şef omoară magistraţi, la fel cum nici în cazul nostru concret Curtea nu face aprecieri cu privire la conducerea IJ. Încercarea de a convinge opinia publică de vreun amestec direct al CJUE în disputa internă, pro sau contra conducerii IJ, este o manipulare regretabilă, mai ales când vine din partea unor magistraţi.

Ce urmează să constate instanţele naţionale

După ce am stabilit că judecătorii CJUE au pronunţat doar principiile care urmează să fie raportate de instanţele naţionale la situaţia de drept şi de drept, nu rămâne decât să analizăm în ce fel s-au depăşit sau nu cele două linii roşii trasate de Curte. Astfel, instanţele trebuie să spună "dacă reglementarea națională în discuție în litigiul principal a avut ca efect să confere guvernului național o competență directă de numire în aceste funcții".

Este vorba, concret, despre situaţia din 2019, când un vid legislativ urma să lase Inspecţia Judiciară fără conducere, iar Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care se stabilea că, în cazul finalizării mandatelor de inspector şef şi inspector şef adjunct, persoanele numite de CSM vor rămâne pe funcţii până la numirea unei noi conduceri, asigurând continuitatea funcţionării instituţiei.

De altfel, în preambulul ordonanţei de urgenţă se menţinau şi motivele obiective pentru adoptarea acesteia: "Întrucât dispozițiile Legii nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare, nu reglementează situația în care mandatele funcțiilor de inspector-șef și inspector-șef adjunct al Inspecției Judiciare expiră înainte de finalizarea concursurilor pentru ocuparea acestor funcții și nici posibilitatea exercitării cu titlu interimar a funcțiilor de inspector-șef și inspector-șef adjunct, în situația în care acestea devin vacante din alte motive (...)."

A însemnat acest lucru că Guvernul a şi-a atribuit "competenţa directă de numire în aceste funcţii"? Oricâte simpatii şi antipatii ar exista faţă de guvernul de la acel moment şi faţă de conducerea Inspecţiei Judiciare, sub nicio formă nu e poate vorbi despre "competenţa directă de numire". Numirea a fost făcut de CSM, iar Guvernul nu a intervenit împotriva dorinţei CSM pentru a impune alte nume la conducerea IJ.  Mai mult, potrivit legii, conducerea Inspecţiei Judiciare poate fi exercitată doar de magistraţi care activează deja în cadrul instituţiei, în urma unui concurs, ceea ce contrazice o dată în plus teza "competenţei directe de numire" a Guvernului. În fine, cireaşa de pe tortul contraargumentelor este exact faptul că, după câteva luni, CSM, garantul constituţional al independenţei justiţiei, a decis să numească în fruntea Inspecţiei Judiciare aceeaşi persoană, pe judecătorul Lucian Netejoru.

Al doilea aspect care urmează să fie analizat de instanţele naţionale este dacă întreaga poveste a interimatului în fruntea IJ "a putut da naștere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor și a funcțiilor Inspecției Judiciare ca instrument de presiune asupra activității judecătorilor și a procurorilor sau de control politic al acestei activități".

Asupra acestui aspect ne lămureşte chiar Consiliul Superior al Magistraturii. Prin Hotărârea Secţiei pentru judecători nr. 1358 din 27.11.2018 a fost admisă cererea de apărare a reputaţiei profesionale formulată de Lucian Netejoru, inspector-şef al Inspecţiei Judiciare, cu privire la un comunicat al Asociaţiei Procurorilor. Secţia pentru judecători a reţinut că luarea de poziţie a Asociaţiei Procurorilor din România – Filiala Braşov nu cuprinde o relatare obiectivă asupra modului în care s-a asigurat mandatul funcţiei de inspector-şef al Inspecţiei Judiciare, în baza O.U.G. nr. 77/2018.

"Se constată că în actul normativ invocat în comunicat s-a detaliat, pe de o parte, importanţa instituţiei Inspecţiei Judiciare pentru menţinerea unui corp al magistraturii integră şi care să se bucure de toate garanţiile de independenţă şi impraţialitate, iar pe de altă parte, necesitatea ca asigurarea interimatului să se realizeze de către persoane care au dat dovada competenţei profesionale şi manageriale, exercitând deja funcţiile respective. Aşadar, se reţine că sursele publice ofereau date suficiente pentru a identifica temeiurile obiective care au stat la baza emiterii ordonanţei de urgenţă", se arată în Hotărârea Secţiei pentru judecători a CSM.

Aşa cum remarcam şi anterior, după perioada de interimat, tot judecătorul Netejoru a fost desemnat, în urma unui concurs organizat de CSM, să conducă Inspecția Judiciară. Dacă ar fi existat vreun dubiu cu privire la integritatea judecătorului Netejoru, în mod cert nici nu i se apăra reputația, nici nu mai era pus din nou şef. Aceste elemente sunt mai mult decât suficiente pentru a argumenta în contra "îndoielilor legitime cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor Inspecţiei Judiciare ca intrument de presiune".

Strategia asociaţiilor de magistraţi a părut una destul de ingenioasă. Pui nişte întrebări care nu au legătură cu situaţia care te interesează, obţii un răspuns la întrebările tale şi ulterior spui că de fapt ţi s-a răspuns la ce te interesa de fapt. În realitate, prin întrebarea adresară CJUE şi prin răspunsul primit s-a clarificat o problemă care nu există. A fost ca la Radio Erevan: nu era motocicletă, era bicicletă, nu i-a fost dată, ci i-a fost furată.

În concluzie, raportându-ne strict la ce a stabilit CJUE, observăm că o procedură ordinară de numire nu era prevăzută de dreptul național, deci nu avea cum să nu fie respectată sau eludată prin emiterea OUG, că Guvernul nu poate numi direct pe cine vrea sau chiar să stabilească interimar pe cine vrea , iar îndoieli legitime cu privire la persoana care a ocupat funcția nu au existat.

content-image

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.