Premium
Este milionar și nu se sfiește să muncească. Are tot ce își poate dori un om, de la familie, faimă, avere, însă nu își ascunde latura sensibilă când vine vorba despre ajutorarea celor care au nevoie. Codin Maticiuc vorbește despre Biserică, preoți și Dumnezeu într-un interviu oferit în exclusivitate pentru STIRIPESURSE.RO.
Producător de filme și actor, om de afaceri cu o carte publicată, tată, dar și bărbatul care renovează pavilionul de la Spitalul Fundeni unde sunt tratați copiii cu cancer, Codin Maticiuc își exprimă deschis legătura cu Dumnezeu.
”Acolo există momente și în care Îl pui la îndoială, și în care bagi mâna în foc de existența Lui.” spune Maticiuc, care are chiar și o certitudine ”Dumnezeu este în noi, printre noi, iar Raiul, dacă există, este aici, pe Pământ”. Mai în glumă, mai în serios, afaceristul și-ar dori să schimbe fața Bisericii Ortodoxe Române și să fie om de PR în BOR.
În cea de-a doua parte a interviului acordat STIRIPESURSE.RO, Maticiuc vorbește despre relația cu Elena Băsescu, Rareș Bogdan și Traian Băsescu și dă cărțile pe față despre Klaus Iohannis și cântărețele și actrițele cu care s-a iubit și poate fi citită AICI.
”Cristi Șelaru: Ați devenit celebru și un personaj destul de controversat în urmă cu aproape 20 ani, dacă nu mai mult. Acum, când spui Codin Maticiuc, gândul te duce la tipul care investește bani, timp și suflet în zona în care cei mai mulți dintre români nu le doresc nici dușmanilor să ajungă, adică într-un spital oncologic. Este o trecere surprinzătoare pentru mulți. Probabil că o astfel de piruetă nu ar fi fost posibilă dacă imaginea de acum 20 ani era cu mult diferită de realitate. Ce le spuneți celor care se întreabă cum s-a întâmplat această schimbare, în ochii lor?
Codin Maticiuc: Este o întrebare care mi se adresează destul de des. Consider că schimbarea nu este una atât de mare sau, pot spune, nu este deloc una. Mă consider același om care eram și acum 20 de ani, când aveam 21, chiar acum 20 de ani, părinții mei au pus bazele unui orfelinat pe care îl administrăm și îl întreținem din toate punctele de vedere. Eu am susținut, prin muncă și diferite alte acțiuni acest orfelinat. Deci, cumva, sunt același, sunt în cauze caritabile, nu mă simt că am făcut o chestie diferită, este strict vorba despre percepția oamenilor.
Trebuie să recunosc că există o schimbare în, să zicem, bine. O mică evoluție absolut normală între băiatul de 20 și cel de 25, între cel de 25 și cel de 30 și tot așa până la 41. E normal, cred că în afară de anumite excepții, care involuează, majoritatea dintre noi evoluăm, dar puțin, nu este o schimbare de 180 de grade. Schimbarea asta, de 180 de grade, este doar datorită percepției pentru că acum 20 de ani, când eu aveam 21 de ani, nu exista social media. Și pentru că nu exista social media, căreia eu îi sunt extrem de recunoscător acestui băiat, Mark Zuckerberg, cu invențiile lui, despre mine se vorbea într-o singură voce, iar aceea era vocea presei care, cumva, era unită. Erau vreo 2-3 trusturi, le era frică să se contrazică unul pe altul, și atunci vocea era unitară.
Când a apărut social-media, eu am căpătat voce, iar vocea mea a început să fie, pe alocuri, chiar mai puternică decât cea a presei, astfel încât lumea și-a putut contura o părere mai apropiată de adevăr despre mine. Iar apoi, ușor, ușor, presa, culmea!, s-a aliniat. Au început să zică și ei da, e ok, nu mai puteau contesta. Deci, cam asta este despre marea schimbare a mea.
Cristi Șelaru: În spitalul Fundeni, unde renovați saloanele copiilor cu cancer, întâlniți, ca să spun așa, moartea în fiecare zi. Acolo, durerea se îmbină cu speranța și cu rugăciunea. Sunt convins că ați întâlnit sau surprins părinți care se rugau la Dumnezeu pentru sănătatea copiilor lor. V-au schimbat toate aceste scene, pe cât de emoționante, pe atât de dramatice făcându-vă să credeți că există un Dumnezeu?
Codin Maticiuc: Este o întrebare destul de complexă. De când am devenit părinte, am descoperit un lucru pe care nu-l știam: empatia față de părinți, empatia față de părinții celui care suferă. Eu eram mereu implicat în diverse cazuri și empatizam cu pacientul. Acum empatizez teribil, teribil și cu părinții pacientului, cei despre care dumneavoastră vorbiți, cei de la Fundeni. Cei pe care i-am întâlnit acolo, vă spun cinstit, m-au surprins prin forța lor, prin puterea lor de a zâmbi. Ei forța asta o au ca să transmită mai departe copiilor lor, pacienților.
De câte ori am văzut un părinte mai supărat, cu o lacrimă în ochi făcându-mi semn că nu poate să îmi spună că analizele copilului lui au ieșit prost, m-a rupt în două. Dacă toate astea le raportăm la Dumnezeu, sentimentele amestecate sunt cu atât mai puternice, eu crezând în Dumnezeu. Dar, acolo există momente și în care Îl pui la îndoială, și în care bagi mâna în foc de existența Lui.
Cristi Șelaru: Cum credeți că arată Dumnezeu? V-ați întrebat de ce El permite ca niște copii atât de mici să treacă prin dureri atât de mari?
Codin Maticiuc: Cred că arată ca niște lucruri frumoase din jurul nostru. Este sintagma ”Dumnezeu este peste tot”, cred că este reală. Dumnezeu este în noi, printre noi, iar Raiul, dacă există, este aici, pe Pământ. Te întrebi și nu cred că nu are nimeni răspunsul total la această întrebare. Există o teorie legată de reîncarnări și de faptul că îți alegi propriul destin și cu sufletul, ca să evolueze, el alege să treacă prin aceste mizerii. Este îngrozitor de greu de înțeles de ce se întâmplă lucrul ăsta, dacă Dumnezeu există și nu este totul la întâmplare. De ce să se întâmple toate astea unor copii nevinovați? Rămâne un mister și e bine să nu ne gândim prea mult pentru ca să rămânem și sănătoși la minte și întorși, totuși, cu fața către divinitate.
Cristi Șelaru: Ce relație aveți cu divinitatea? Mergeți la biserică?
Codin Maticiuc: Relația mea cu divinitatea este una clasică pentru tinerii din ziua de azi, deși nu mai sunt tânăr. Mă gândesc des la El când avionul are turbulențe sau când am un necaz în viață. Atunci chiar mă rog și țin minte că, în afară de Paște, pe care o petrec la biserică și așa mai departe, într-o zi am decis să merg la biserică. E o biserică dragă mie și un părinte care predică mai frumos și îmi e mie mai aproape, și am decis să mă duc într-o duminică, acum vreo 7 ani. Am decis să mă duc într-o duminică, special nu am ieșit în club sâmbătă seara, ca să nu mă duc terminat. Țin minte și acum, m-am dus la biserică, am stat la slujbă și nu mare mi-a fost mirarea să aud, și nimic nu e întâmplător, că eu am nimerit la slujba din Duminica Tomii. Eu am fost la biserică atunci când vorbeau despre Toma necredinciosul.
Cristi Șelaru: Ce părere aveți despre Biserică și despre preoți?
Codin Maticiuc: Preoții sunt ca avocații sau ca doctorii. Sunt unii buni, unii extraordinar de buni, și cu har, și alții care nu ar trebui să poarte această meserie. Când este vorba despre biserică, este vorba, efectiv, nu înțeleg liderii bisericii și mi-aș dori, dacă m-ar primi pe mine, să lucrez pro-bono ca marketer și PR. Cred că au nevoie de un PR ca de apă. Parcă fac totul, tot ce le stă în putință, să ne îndepărteze pe noi de Biserică.
Cristi Șelaru: Aveți un proiect numit ”spitale publice din bani privați”. Ce părere aveți despre sintagma ”vrem spitale, nu catedrale”, dar și despre teoria că din cauză că s-au construit biserici și Catedrala Neamului nu s-au ridicat spitale?
Codin Maticiuc: Într-o țară în care nu se construiesc spitale și nu se renovează spitale, da, rezonez puternic cu această sintagmă, ”vrem spitale, nu vrem catedrale”. Rezonez puternic pentru că nu cred că ar trebui să investim nici măcar un singur cent în această rețea puternică de distribuție numită Biserica Ortodoxă Română. Nu cred că ar trebui să investim noi ca stat, atenție! Vreau să subliniez asta. Statul nu ar trebui să dea nici măcar un leu la Catedrala Mântuirii Neamului.
Că preoții ar trebuie să facă tot ce le stă în putință, și BOR, și Patriarhul, ca să strângă bani, donații private, să managerieze fondurile pe care le au ei astfel încât să construiască biserici, da, sunt de acord. Mi-ar plăcea să se construiască 5 biserici pe minut în România din banii BOR și din donații private.
Tatăl meu a construit o biserică. A fost sufletul lui, a fost plăcerea lui, pur și simplu. Așa ar trebui să meargă lucrurile. Sunt de acord ca statul să nu mai construiască nici măcar un metru pătrat de biserică. Avem destule! Trebuie să ne oprim! Vorbim din banii, statului, atât. Nu-i acum pe preoți, ei ar trebui să construiască biserici. Culmea, ar trebui, din când în când, să mai construiască și câte un spital, să mai arate și altceva, dar aici ne întoarcem la partea cu PR, e o discuție lungă.
Cristi Șelaru: Le-ați reproșat vreodată preoților pe care îi cunoașteți că din cauza lor România nu are bani pentru autostrăzi și spitale, așa cum sunt lozincile unei părți a societății și a clasei politice?
Codin Maticiuc: Am în cercul de prieteni un preot. Nu i-am reproșat nimic, este un om deosebit, nici măcar nu este reprezentativ pentru marea majoritate a BOR. Oricum, nu le-aș reproșa. Adică, aș avea multe lucruri să îi spun și să îi reproșez Preafericitului Daniel, dar nu i-aș reproșa faptul că cere bani de la stat ca să construiască biserici. Este normal! Ar fi greșit să nu o facă. Ei ar trebui să ceară miliarde și noi să nu le aprobăm. Ei să continuie să ceară, de la entități private și să construiască cu mine, și cu ăla, și cu ăla, cu firme private. Multe lucruri aș avea să le spun, dar asta nu, de ce construiți biserici și de cereți bani de la stat. Ei cer, ce să facă, și uite că primesc.
Cristi Șelaru: Considerați că Biserica Ortodoxă Română are un rol pozitiv asupra dezvoltării actuale a societății?
Codin Maticiuc: Consider că, în mare, Biserica are un efect pozitiv, ea a avut un efect pozitiv de-a lungul timpului, în toată istoria asupra tuturor popoarelor, mai ales un rol principal pozitiv. Există și lucruri asupra cărora, probabil, are și o influență negativă, că are o vedere mai îngustă, mai obtuză, da, se poate. Dar, în mare, este o influență pozitivă pe care Biserica o are.
Cristi Șelaru: Dacă ați putea, ce ați schimba în ortodoxie?
Codin Maticiuc: Multe aș schimba la Biserica Ortodoxă. Dar, repet, cred că primul lucru pe care l-aș schimba, în calitatea de PR voluntar, ar fi abordarea față de oameni, asta cu ”bă, dacă e ceva, veniți la biserică”. Ei se îndepărtează de învățăturile din Noul Testament, se îndepărtează de oameni. În loc să fie din ce în ce mai deschiși, să vină spre noi și să iasă din biserici, ei spun nu, doar aici vă rugați, doar aici vă puteți căsători, interzicem căsătoriile în natură. Totul este să interzicem și să ne întoarcem pe vechiul rit, când lumea e din ce în ce mai deschisă. I-aș pune să fie un pic mai deschiși și mai transparenți.”.
