În timp ce Bucureștiul se dezvoltă într-un ritm fără precedent, infrastructura de apă și canalizare rămâne una dintre temele sensibile pentru orice mare oraș european. Însă, în spatele imaginilor cu ploi torențiale, acumulări rapide de apă sau avarii punctuale, există un proces amplu, început în urmă cu 25 de ani, de modernizare și reconstrucție a sistemului.
INTERVIU cu Mădălin Mihailovici, Directorul General al Apa Nova București
Directorul General al Apa Nova București, Mădălin Mihailovici, explică într-un interviu pentru Stiripesurse cum a evoluat infrastructura, care sunt provocările reale și de ce Capitala se află astăzi la nivelul marilor orașe europene.
Bucureștiul de acum 20 de ani: o infrastructură aproape prăbușită
Când a început modernizarea sistemului, în anul 2000, situația era la limită. Capitala avea o rețea învechită, cu pierderi uriașe și cu un grad de predictibilitate aproape de zero.
„Infrastructura era într-o stare critică. Randamentul rețelei era de numai 50%, pierderile depășeau jumătate din apa produsă, iar întreruperile erau ceva obișnuit. Era limpede că un oraș de două milioane de locuitori nu putea merge mai departe în acest fel.”
Conductele aveau zeci de ani de funcționare, iar lipsa unui sistem modern de monitorizare făcea ca orice avarie să se transforme într-o intervenție de durată. „Practic, Bucureștiul avea nevoie de o reconstrucție aproape integrală, ca să poată supraviețui presiunilor din dezvoltarea urbană.”
25 de ani, aproape 900 de milioane de euro investiți și o schimbare vizibilă pe teren
Modernizarea nu s-a făcut peste noapte, ci printr-un program amplu, etapizat, care a însemnat cartografierea rețelelor, reabilitarea zonelor critice și modernizarea stațiilor de pompare. Apa Nova a investit 887 de milioane de euro, dintre care peste 718 milioane de euro strict pentru infrastructură. Restul sumelor au mers către digitalizare, eficientizare energetică a activității și proiecte pentru mediu, biodiversitate și comunitate.
„Rezultatele sunt incontestabile: pierderile au scăzut cu peste 84%, randamentul rețelei a ajuns la 79%, la nivel european, iar continuitatea serviciului s-a îmbunătățit semnificativ.”
Schimbarea se simte inclusiv în teren: numărul avariilor majore a scăzut drastic, iar intervențiile sunt mult mai rapide, datorită digitalizării profunde.
„Astăzi intervenim de 10 ori mai rapid decât în anul 2000. Tehnologia ne permite să monitorizăm în timp real rețeaua și să limităm efectele unui incident înainte ca el să devină o problemă majoră.”
Bucureștiul în fața fenomenelor meteo extreme: sistemul face față, dar presiunea crește
Pe fondul schimbărilor climatice, întreaga Europă se confruntă cu fenomene imprevizibile: ploi extreme, inundații rapide, temperaturi record. Potrivit estimărilor oficiale, evenimentele hidrologice au generat pierderi economice de 166 de miliarde de euro între 1980 și 2017, reprezentând o treime din totalul pierderilor cauzate de schimbările climatice. Agenția Europeană de Mediu avertizează că intensitatea și frecvența inundațiilor pe cursurile de apă și a inundațiilor urbane vor crește în ansamblu pe întreg continentul. Iar datele pentru 2024 arată că Europa s-a confruntat cu cele mai extinse inundații de după 2013, cu 30% din rețeaua de ape afectată.
Pe acest fond, nicio metropolă europeană nu este ferită de riscuri. În 2024 și 2025, orașe precum Budapesta, Milano, Berlin, Varșovia, Praga sau Valencia au trecut prin inundații severe, unele soldate cu pierderi de vieți.
“Trebuie să acceptăm o realitate: fenomenele meteo extreme vor deveni mai frecvente. Fiecare an aduce temperaturi mai mari, episoade mai violente și acumulări mai rapide.”
În ciuda acestor presiuni, Mihailovici spune că sistemul Bucureștiului a rezistat bine. „
Am avut episoade cu precipitații care depășesc medii lunare istorice, dar orașul a fost practicabil în câteva ore. Asta arată nivelul de pregătire al infrastructurii. De reamintit că asigurăm 24 de ore din 24 colectarea, transportul, pomparea, epurarea și evacuarea apelor uzate și pluviale. Vorbim de peste 2.400 de kilometri de rețea, aliniat la standarde europene, de caseta de ape uzate, de stația de epurare și de incineratorul de nămol. Fără aceste procese, orașul nu ar putea funcționa.”
Mădălin Mihailovici, directorul general al Apa Nova București
Urbanizarea excesivă, un risc ignorat: „Nu rețeaua este problema, ci suprafața impermeabilă a orașului”
Cea mai mare provocare vine, paradoxal, din dezvoltarea orașului la suprafață.
„52% din suprafața Bucureștiului este complet impermeabilă. Iar asta înseamnă că apa nu are unde să se infiltreze, să fie absorbită. Într-o ploaie torențială, apa ajunge foarte repede către punctele de colectare.”
Acest fenomen generează acumulări temporare care nu indică neapărat deficiențe ale sistemului, ci pur și simplu realități urbane ale secolului XXI.
„Nu putem vorbi despre un deficit structural al rețelei. Vorbim despre consecința urbanizării moderne și a lipsei unor PUZ-uri care să permită extinderi în zonele critice.”
Investiții majore în zone vulnerabile: bazine de retenție și noi colectoare
Apa Nova derulează în prezent proiecte importante în zone precum Tineretului și Luncilor, în valoare totală de peste 170 milioane de lei.
„Extindem rețeaua de canalizare și construim bazine de retenție și un colector major în Tineretului. În zona Lunci dezvoltăm o stație pentru colectarea și pomparea apelor pluviale și uzate menajere.”
Compania a proiectat și două rezervoare mari de retenție pe malurile Dâmboviței — soluție utilizată în marile capitale europene pentru gestionarea apelor pluviale.
„Implementarea acestor proiecte depinde însă de autorități și de cadrul urbanistic. Nu putem construi fără aprobările necesare.”
Digitalizarea schimbă regulile jocului
Dacă există un capitol fără de care transformarea infrastructurii de apă și canalizare a Capitalei nu ar fi fost posibilă, acela este digitalizarea. În ultimul deceniu, aceasta a devenit practic „coloana vertebrală” a sistemului, iar directorul general al Apa București, Mădălin Mihailovici, o spune direct:
„Aș afirma fără rezerve: dacă tehnologie nu e, nimic nu e. Nu poți opera o metropolă de dimensiunea Bucureștiului fără un sistem digitalizat.”
Înainte de digitalizare, o avarie putea fi detectată abia după ce afecta o zonă mare. Astăzi, situația este complet inversată: numărul avariilor cu pierderi de apă s-a redus cu 73% față de anul 2000, iar timpul de intervenție a coborât de la 102 ore la aproximativ 10 ore.
„Monitorizăm în timp real debitele, parametrii rețelei și comportamentul sistemului. Avem senzori în punctele vulnerabile, iar SCADA ne permite să vedem imediat variațiile anormale.”
Rețeaua SCADA este completată de sistemul GIS, o hartă digitală detaliată a întregii infrastructuri, care permite localizarea exactă a fiecărei conducte, vane sau punct de intervenție.
„GIS-ul ne spune nu doar unde este exact o conductă, ci și istoricul ei, vechimea, tipul de material, intervențiile anterioare. Înainte, aceste informații erau dispersate în arhive fizice sau incomplete.”
Una dintre cele mai mari schimbări aduse de digitalizare este trecerea de la intervenții reactive la intervenții proactive, de întreținere, mentenanță și prevenție a riscurilor.
“Sistemul ne avertizează când o conductă începe să-și schimbe comportamentul și putem interveni înainte de apariția unei avarii majore. Aceasta este baza mentenanței predictive — un concept care, aplicat corect, reduce costuri, minimizează disconfortul pentru consumatori și crește durata de viață a rețelelor”
Parteneriatul cu autoritățile, condiția esențială pentru continuitatea dezvoltării
Dacă există un element-cheie care a făcut posibilă reconstrucția infrastructurii de apă și canalizare a Capitalei, acesta este cooperarea dintre operator și administrația locală. Modernizarea unui oraș de talia Bucureștiului nu poate depinde doar de investiții financiare sau de tehnologie — are nevoie de un cadru urbanistic solid, de avize rapide și de o viziune comună asupra dezvoltării pe termen lung.
Mădălin Mihailovici explică limpede acest lucru:
„Avem nevoie de PUZ-uri, avize și acces la terenuri. E un efort comun între operator și administrație. Fără o viziune pe termen lung din partea autorităților, investițiile mari nu sunt posibile.”
El subliniază că, în spatele fiecărui proiect mare — fie că vorbim de noi colectoare, bazine de retenție sau extinderi ale rețelei în zonele aflate în plină dezvoltare — se află un proces complex, în care infrastructura de apă și de canalizare trebuie integrată în planurile urbanistice ale Capitalei. Fără aceste instrumente, orice investiție riscă să rămână blocată sau să nu corespundă nevoilor reale ale orașului.
De altfel, modelul Bucureștiului a atras atenția la nivel internațional, tocmai pentru că a demonstrat ce poate însemna un parteneriat public–privat funcțional, consecvent și transparent.
„Am demonstrat că un parteneriat de tip public–privat poate funcționa excelent. Rezultatele sunt vizibile, iar sistemul este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai performante din Europa.”
Într-un context în care multe mari orașe europene se confruntă cu aceleași provocări — urbanizare accelerată, fenomene meteo extreme, presiune pe infrastructură — experiența Bucureștiului este prezentată tot mai des ca exemplu de bune practici în industrie. Pentru Mihailovici, concluzia este simplă: investițiile nu se fac niciodată în izolare, ci în parteneriat.
Comentează