Premium
Dana Tufeanu, învățătoare la Școala Matei Basarab din Pitești, și evaluator extern Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, critică dur modul în care au fost concepute subiectele pentru proba de Limba română la Evaluarea Națională de clasa IV-a, care a avut loc marţi, 18 mai. Învăţătoarea denunţă modul în care au fost gândite subiectele, nepotrivite pentru elevii de clasa a patra, dar şi timpul foarte scurt pe care elevii l-au avut la dispoziţie.
"Onor Minister, ne-ați făcut KO!
De câteva minute am intrat în posesia subiectelor la limba română, Evaluare Națională, clasa a IV-a.
Cu un deosebit DEZGUST, mă declar ORIPILATĂ de subiectele de la LIMBA ROMÂNĂ.
Analizez pe rând aceste aspecte:
1. În primul rând cine a propus aceste subiecte s-a gândit cumva la dozarea timpului unor elevi de 11 ani? Cei mai mulți dintre noi i-am învățat pe copii că orice răspuns să aibă echivalentul în textul-suport, deci să răspundă citind CONȘTIENT, că de asta suntem pe ultimul loc la testele Pisa, că suntem ”analfabeți funcționali”, adică citim fără să înțelegem textul. Așadar cei mai mulți dintre noi am lucrat după sistemul ”te întorci la text și citești cu atenție”.
Onor Minister, ați șters pe jos cu noi și cu această cerință a noastră către copii de a citi textul conștient!
2. Din punct de vedere educativ, textul este ZERO!
Pe scurt, pentru cei care nu știu subiectele: doi copii, în drum spre casă, intră într-o livadă și își îndeasă buzunarele cu fructe (caise/portocale). Unul dintre ei conștientizează că nu a făcut o faptă bună și îi dă fructele celui de-al doilea. Al doilea copil se duce fericit spre casă și ÎI ARATĂ mamei fructele, fiind chiar foarte vesel de isprava sa. Mama, care până la acel moment NU A AVUT UN COMPORTAMENT PREVENTIV (il citez pe dl. prof. Ovidiu Panisoara) se face foc și pară, se răscoala în ea morala avutului public și, în loc să meargă cu copilul și să plătească fructele luate din pom, să ceară scuze și să vadă copilul un comportament DEMN, ca model, cum procedează? Își umilește copilul trimițându-l cu fructele înapoi (deh, grija pentru avutul obștesc!), care fructe se înmânează paznicului. Ba copilul se mai simte și culpabil că ”a îndrăznit” să mănânce o caisă/portocală! Textul nu ne mai spune dacă paznicul, la rândul lui, a făcut un proces - verbal de predare - primire, etc....etc....
Păi în comparație cu acest biet copil, Nică al Petrei era un golan numai bun de băgat la zdup, pentru că, pe lângă cireșe, a mai prăpădit și cânepa din avutul privat al mătușii Mărioara....
3. Nu mă refer la cerințele textului, pe care copiii le-ar fi rezolvat într-un timp rezonabil, ci la întrebări de o ambiguitate demnă de un spectacol mut, de genul....”hăăăăă?????”...
De exemplu: una dintre cerințe era să spună copiii care pot fi consecințele negative ale faptelor prezentate în text?
Care ar fi răspunsul, Onor Minister????
Că eu nu știu ce aș răspunde..... Să fac trimitere la Codul penal? Să fac trimitere la bullying-ul pe care însăși mama revoluționară îl face asupra copilului, trimițându-l singur, cu fructele în mână, la paznicul plantației? Ori să fac trimitere la decăderea din drepturile părintești ale mamei, care nu știe să își educe copilul și nu are un comportament preventiv referitor la furt?
Ori își închipuie cineva că după acest episod de maximă umilință vom avea un cetățean - model în societate, crescut cu frica-n sân să nu se mai apropie vreodată de vreo caisă/portocală care nu îi aparține?
Consecința negativă este că acest copil NU va mai fi atât de deschis cu mama sa și îi va ascunde adevărul.
4. Copiii aveau de alcătuit un text folosind ”substantive - cheie” sau ”verbe-cheie”. Care sunt acestea, Onor Minister? Eu, ca dascăl, aleg alte substantive - cheie sau verbe-cheie, pentru că eu citesc textul într-o altă .... CHEIE. Iar voi ce faceți? Îi puneți pe copii pe Patul lui Procust? Toți copiii era musai să citească și să înțeleagă textul așa cum l-a înțeles Onorat Propunătorul?
5. Cinci ani ne-am străduit să construim aripi și să zboare copiii noștri! Ce-ați făcut voi astăzi nu este decât o FRÂNGERE A ARIPILOR! Ce ați vrut să demonstrați cu asta?
Ați vrut să arătați cât de mari sunteți în fața unor suflete de 11 ani? Nu ați reușit, pentru că noi, oricât de frustrați suntem de SUBIECTELE VOASTRE, le vom rezolva împreună cu ei și, cu tot riscul din lume, ÎI VOM LĂSA SĂ GÂNDEASCĂ CU CAPUL LOR, nu le vom sugera răspunsuri gata preparate.
În încheiere, dragi copii, mesajul meu de dimineață rămâne valabil: VĂ IUBESC ȘI AM ÎNCREDERE ÎN VOI!", scrie învăţătoarea Dana Tufeanu pe Facebook.
