La un banchet, împăratul, cu inima împărțită este amețit de aburii puterii și ai alcoolului, observă o tânără care știe să danseze pe placul lui. Impresionat de ce a văzut, îl ia gura pe dinainte și promite mai mult decât i se permite. Tânăra, indecisă, pentru că nu știe ce să aleagă ca răsplată pentru performanțele ei, apelează la mama șireată. Irodiada, pentru că i s-a pus pata pe Ioan Botezătorul și îl voia dispărut de pe scena vieții, i-a sugerat fetei să îi ceară cel mai viu cadou, capul lui Ioan pe o farfurie.
Ce poate fi mai dezgustător decât aceasta? Nimic! La solicitarea făcută, împăratul rămâne mut de întristare..., dar cuvânt e cuvânt, trebuie respectat. A poruncit ca sfântul să fie împărțit în două, așa cum inima regelui era. I s-a adus capul pe farfurie, trofeul câștigat de mama fetei, concubina regelui. Iată că acest om nu mai vorbea, nu mai deranja pe nimeni.
Așa și-a găsit sfârșitul un sfânt. Era nevinovat, dar plătea un preț pentru adevărul rostit. A avut curajul să-l înfrunte pe cel care avea puterea să elibereze sau să decapiteze. I-a transmis un mesaj tăios: Nu-ți este îngăduit...! Ce voia să îi spună, de fapt? Că ceea ce face regele este imoral! Că nu poate trăi cu cumnata lui, că acest păcat este strigător la cer! Dar ce mai contează pentru unul care nu mai are niciun simț al realității? Mai contează dacă trăiește în imoralitate? În ochii lui Ioan, conta.
Un lider rămâne fără cap pentru că, undeva, la un banchet se discută despre deranjul provocat de el. Ioan devine martir, moare pentru mesajul sacru care i s-a încredințat, dar, oare, sângele de pe farfurie nu strigă în conștiința celor care au făcut răul? Ce se întâmplă cu aceia care fac rău, dar nu li se întâmplă nimic? Pe termen scurt, se pare că Irod, concubina și fiica ei au câștigat, dar nu pentru multă vreme.
Ioan Botezătorul este gata să plătească orice preț pentru adevăr. A cunoscut Adevărul, l-a iubit, l-a predicat cu toată ființa lui. Nu i-a fost frică de amenințările aduse, nu s-a temut nici în fața călăului care își făcea datoria, a rămas demn până la final.
Omul acesta a avut curaj, a avut personalitate, a fost credincios Celui care l-a creat și chemat pentru această slujba. Despre el, Scriptura spune că: a fost cel mai mare om care a fost pe acest pământ. A știut să se smerească, să-L recunoască pe Hristos, Mesia!
Așa moare un sfânt, cu adevărul în inimă și pe buze, chiar dacă deranjează. Cei răi, urmașii lui Irod și strămoșii Irodiadei au același scop în viață: să anihileze tot ce deranjează, să taie capul a tot ce este viu și deranjant. Adevărul e viu! Mesajul pe care l-a transmis Ioan Botezătorul nu a dispărut și nici nu a putut fi decapitat! Despre el se aude și se vorbește și azi. Cu inima întreagă, cu adevărul în inimă este de preferat să trăim, nu cu minciuna deghizată frumos!
Sorin Cigher, 29 august 2025 – Sibiu
Comentează