Războiul din Ucraina este unul dintre cele mai lungi războaie din istoria Rusiei, comparabil ca lungime cu Primul şi al Doilea Război Mondial, a declarat, pentru AGERPRES, profesorul Ioan Stanomir.
"Este vorba de cel mai lung front de după al Doilea Război Mondial din Europa - de la Munţii Carpaţi până la Marea Neagră. Este ceva ce totuşi trebuie luat în calcul. Nu este Republica Moldova, nu este Osetia, nu este Georgia, nu este Nagorno-Karabah. Este vorba de o cu totul altă anvergură, iar un conflict îngheţat purtat pe o asemenea distanţă nu este întru totul îngheţat pentru că înghite resurse uriaşe şi pierderile umane ale Rusiei sunt copleşitoare", a explicat profesorul Stanomir, într-o declaraţie acordată AGERPRES în contextul marcării a patru ani de la începutul agresiunii Federaţiei Ruse în Ucraina.
Potrivit acestuia, pierderile umane ruse în războiul din Ucraina le depăşesc pe cele din războiul din Afganistan.
"Noi tindem să socotim resursele umane ale Rusiei ca fiind inepuizabile. Dar aş insista asupra faptului că pierderile lor sunt uriaşe. Sunt mult, mult mai mari decât cele din Afganistan. Iar durata războiului în acest moment a depăşit durata războiului pe care ei îl numesc Marele război pentru apărarea patriei. Acela a durat din iunie 1941 până în mai 1945. Acum - din februarie 2022 până în februarie 2026 şi continuă. Este unul dintre cele mai lungi războaie din istoria Rusiei, comparabil ca lungime cu Primul şi al Doilea Război Mondial", a precizat Ioan Stanomir.
Politologul a subliniat că războiul din Ucraina a dovedit încă o dată faptul că, în politica internaţională, "principalul argument pe care te poţi întemeia atunci când dialoghezi cu o ţară ca Rusia este puterea militară".
"Cei care nu pot mobiliza puterea militară nu au niciun fel de credibilitate în faţa statului rus. Or, problema care a subminat poziţia naţiunilor europene a fost subfinanţarea cronică a armatelor lor în anii de după încheierea Războiului Rece", a adăugat el.
Ioan Stanomir a menţionat că Federaţiei Ruse îi sunt aplicate sancţiuni de către un grup de naţiuni. "Acestea nu sunt sancţiuni universale, nu sunt sancţiuni impuse de Naţiunile Unite. Sunt acţiuni impuse de grupuri de naţiuni, în principal de naţiunile europene, de Statele Unite, Japonia, Australia, Canada, alte ţări care sunt apropiate ideologic şi strategic de Occident şi fac parte din acesta. Ca atare, sunt foarte multe ţări în această lume care nu doar că nu respectă sancţiunile, ci fac afaceri cu Rusia. Un exemplu, cel mai la îndemână, clasic, este Republica Populară Chineză. Este ceva ce ştim, dar ne prefacem că nu ştim din raţiuni diplomatice. Mutaţia care se observă în ultima perioadă este aceea referitoare la atitudinea Statelor Unite faţă de flota fantomă a Federaţiei Ruse. În cadrul blocadei impuse împotriva Venezuelei a fost lovit indirect şi interesul rus, pentru că o parte din flotila venezueleană era, de fapt, flotilă rusească şi s-a văzut că, de multe ori, atunci când forţele americane abordau o navă, echipajul era legat de Federaţia Rusă", a arătat profesorul Stanomir.
Astfel, spune el, aceste sancţiuni sunt limitate ca efect, "o dată pentru că trebuie să fii foarte hotărât să aplici pe mare, în spaţiul maritim, sancţiunile, iar în al doilea rând pentru că Republica Populară Chineză şi, într-o oarecare măsură, şi India reprezintă naţiuni foarte importante, care sparg acest bloc al sancţiunilor".
Războiul din Ucraina, a precizat profesorul Ioan Stanomir, a dus la înarmarea ţărilor europene.
"Toate naţiunile europene, inclusiv cele care sunt ostile Ucrainei, fac efortul de a se înarma. Aţi observat, de exemplu, că şi Slovacia cumpără armament. Marco Rubio (secretarul de stat american - n.r.) a evidenţiat faptul că slovacii doresc să cumpere avioane americane pentru a-şi proteja spaţiul aerian. Atitudinea faţă de Ucraina e o altă chestiune, e un dosar sensibil, pentru că Ungaria şi Slovacia, într-o mai mică măsură Cehia, sunt rezervate, pentru a o exprima elegant, faţă de ajutorul acordat Ucrainei", a punctat politologul.
În opinia profesorului Stanomir, România a făcut, "în limitele trasate de propriul regim politic şi de propriul context intern, ceea ce s-a putut face" pentru a ajuta Ucraina în aceşti patru ani.
"Preşedintele Iohannis a fost hotărât să nu facă publice anumite decizii, poate că a fost bine, poate că a fost rău. Preşedintele Nicuşor Dan este ceva mai deschis din punct de vedere al comunicării. România trebuie să se reînarmeze, România se reînarmează şi mai presus de toate România trebuie să îşi reconstitue baza industrială a înarmării, atât prin investiţii interne, cât şi prin investiţi internaţionale. Degeaba cumperi armament dacă nu îţi poţi genera propria muniţie. Şi este ruşinos faptul că Şantierul naval de la Galaţi poate produce nave pentru naţiuni importante ale Europei, dar nu şi pentru România. Este o ruşine. Iar faptul că noi nu reuşim să oferim comenzi Şantierului naval de la Galaţi este o dovadă de iresponsabilitate şi de subminare a interesului nostru naţional", a detaliat el.
Politologul a evidenţiat faptul că războiul din Ucraina are ecouri mondiale şi nu se rezumă doar la regiune.
"Rusia, atâta vreme cât va considera că are şansa de a măcina Ucraina, va continua să lupte, iar ca să continue să lupte are nevoie de bani. Banii vin din vânzarea hidrocarburilor. Hidrocarburile le vând către China şi pe plan global spre alte state, prin intermediul acestei flote fantomă. Va conta foarte mult ce se întâmplă şi în alte zone ale lumii. Căderea Venezuelei este un semn. Probabil că şi în Republica Cuba, în Cuba castristă, se va schimba ceva. Este complet izolată şi sugrumată de Statele Unite. Dacă Iranul va fi slăbit fatal şi se va schimba măcar parţial regimul, este o realitate geopolitică defavorabilă Rusiei. Sunt foarte multe elemente, pentru că acest război nu se poartă doar în Europa, el se poartă oriunde Rusia îşi trimite emisarii economici", a explicat Ioan Stanomir.
Totodată, potrivit acestuia, războiul din Ucraina slăbeşte Federaţia Rusă, iar semnale vin chiar din ţări care anterior au fost sub influenţa rusă.
"Deocamdată Federaţia Rusă este prinsă în Ucraina. Iar această aventură din Ucraina o slăbeşte. O slăbeşte şi o expune, pe de o parte, vasalizării faţă de China şi, în al doilea rând, pierderii unor zone pe care le considera ca fiind ale influenţei ei. Vă dau exemplul Azerbaidjanului şi Armeniei. Recent, vicepreşedintele american a făcut o vizită importantă în ambele ţări şi a semnat parteneriate cu ambele ţări. Atât Armenia, cât şi Azerbaidjan sunt acum apropiate de Statele Unite. Şi Statele Unite sunt cele care menţin pacea. Să nu uităm că sunt ţări în proximitatea Rusiei. Adică este un fapt foarte important. În pofida discuţiilor care au fost uneori amatoristice în presă, faptul că o ţară precum Kazahstanul participă la acest Board of Peace (Consiliul pentru Pace - n.r.) şi e pregătită să fie alături de americani la reconstrucţia Fâşiei Gaza arată o timidă reorientare strategică. Să nu uităm că este vorba de Kazahstan. Nu este vorba de o ţară minusculă. Este o ţară uriaşă, cu resurse pe măsură, care alege să se deschidă şi spre alte orizonturi. Aşa că trebuie, cu tristeţe o să spun, trebuie foarte multă răbdare pentru că acest conflict nu se va încheia câtă vreme ruşii vor avea muniţie, simbolic vorbind, pentru armele lor", a punctat Ioan Stanomir.
În ceea ce priveşte aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, el spune că, în prezent, acest lucru este, pragmatic vorbind, imposibil, pentru că două ţări - Ungaria şi Slovacia - s-ar opune. În contextul aderării, Ucraina ar fi o ţară mare şi un mare producător agricol, a arătat profesorul.
"Nu este clar nici care ar fi atitudinea Poloniei faţă de aderarea la Uniunea Europeană. Este vorba de un dosar complicat, de exemplu parametrii producţiei agricole. Vă reamintesc imensele presiuni la care unele guverne au fost supuse în momentul semnării acordului Uniunea Europeană - Mercosur, tot din perspectiva pătrunderii produselor agricole şi agroalimentare. Or, Ucraina este, vă reamintesc, una dintre marile ţări europene ca populaţie, este în plutonul ţărilor foarte mari din Europa, alături de Germania, Franţa, Italia, Spania, Marea Britanie, iar prin teritoriu, chiar şi cu amputările provocate de Rusia, este una dintre cele mai mari. Iar potenţialul agricol îl cunoaştem şi cunoaştem, de asemenea, tensiunile provocate de potenţialul agricol chiar pe teritoriul României, unde anumite forţe politice au speculat un presupus dumping pe care îl realizau cei care puneau în circulaţie spre vânzare cereale ucrainene. E un dosar foarte complicat", a arătat profesorul Ioan Stanomir.
Pe 24 februarie 2026 se împlinesc patru ani de la declanşarea, de către Federaţia Rusă, a războiului de agresiune împotriva Ucrainei.
Comentează