În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză a jurnalistului Cătălin Tache, din cotidianul National, pe tema situației politice interne și a modului în care ar putea arăta scena politică românească în următorii ani.
National:
Iata ca, dupa ce a luat decizia inteleapta pentru siguranta viitorului sau politic de a-si da jos celebra geaca rosie si a inghitit „broscoiul” Dancila fara cea mai mica grimasa de greata, Klaus Iohannis tocmai ce si-a asigurat „sapte ani in Tibet”, dupa cum exulta deja colaboratorii sai cei mai apropiati. Care stiu ca, de acum, daca nu cumva va face vreo greseala prea gogonata, pe langa cei doi ani care i-au mai ramas din actualul mandat, Iohannis va mai primi cinci ani in care sa fie „zen”. Deci, in total urmeaza sapte ani in care cam singura preocupare pe agenda prezidentiala va fi politica externa.
Astfel ca, dupa publicitatea uriasa care i se va face chiar inainte de alegerile de la sfarsitul lui 2019, cand va asigura chiar presedintia Uniunii Europene, Iohannis se va putea apleca apoi pasiunii sale pentru deplasari externe, reluand astfel proiectele privind mega-turneele pe alte continente, abandonate in urma „luptei de gherila” din politica romaneasca a ultimului an. Iar de aceeasi seninatate se pare ca se va bucura nu doar Iohannis, dar si Liviu Dragnea, cel ai carui consilieri israelieni, exact ca si in cazul „neamtului” de altfel, tocmai ce se ocupa de „ultimele reglaje”, lucrand de acum doar „la fineturi” pentru a asigura si la varful taberei pesediste alti sapte ani de liniste. Pentru ca, dupa turbulentele politice si sociale tot mai puternice din ultima vreme, acum se pare ca noul „plan de tara” prevede ani buni de acalmie. In timp ce „focare de infectie” vor mai aparea, cu siguranta, dar vor fi tratate doar la nivel local, fara a se mai apela la „anestezia generala” de care deja au inceput sa se planga, culmea, tocmai cei care au aruncat Romania in valtoarea isteriei anticoruptie…
Bun de pus in vitrina!
Oamenii presedintelui tocmai ce isi freaca mainile de multumire ca, gata, pot fi aproape siguri ca nu va fi nevoie sa-si caute alte locuri de munca pentru urmatorii ani.
Si cred orbeste in acest scenariu inclusiv unii dintre cei mai inraiti anti-pesedisti de la Cotroceni, dar care stiu acum ca liderii actualei coalitii de guvernamant isi vor tine cuvantul dat, fie si tacit, de a nu pune prea mari probleme la viitoarele alegeri prezidentiale, sferele de influenta fiind deja impartite pentru Romania urmatorilor sapte ani. Iar Klaus Iohannis va fi un presedinte tocmai bun de pus in vitrina, Guvernul, indiferent de cine va mai fi condus avand grija ca nimic sa nu-i intunece sefului statului bucuria de a „triumfa” pe perioada participarii la „Troica”, dar mai ales pentru cele sase luni in care va asigura Presedintia Uniunii Europene. Si in care va fi „pelerinaj” de lideri politici europeni la Bucuresti, campanie electorala mai prolifica decat asta nici ca ar putea exista! (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Finanicar:
2017 a fost pentru moneda unică europeană cel mai bun an din ultimii 14 în cursa contra dolarului, apreciindu-se de la minimul de 1,04 dolari pe unitate atins în ianuarie la 1,20 de dolari pe unitate. La începutul anului trecut dominau prognozele care spuneau că monedele vor ajunge la paritate, însă evoluţia peste aşteptări a economiilor din zona euro şi din UE în general a propulsat euro.
Ceea ce face şi mai remarcabilă ascensiunea euro în 2017 este că Rezerva Federală americană a majorat de trei ori dobânda de politică monetară, iar cotaţiile acţiunilor americane, măsurate cu indicele bursier S&P 500, au crescut cu aproape 20%, în timp ce BCE împingea la putere maximă programul de achiziţii de active însoţit de dobânzi negative la depozite.
Din perspectiva factorilor economici, Europa este excepţional de puternică. Un indice realizat de Markit pe baza răspunsurilor date de directorii de achiziţii din companiile din industria producătoare, un indicator important al creşterii începând cu 1997, a atins nivelul record de 60,6 puncte în decembrie 2017.
Un indicator al dispoziţiei din mediul german de business realizat de Ifo a atins şi el niveluri record în ultimele luni. Economia zonei euro nu doar că îşi revine, ci este pe cale să atingă viteza la care este necesară retragerea programului BCE de achiziţii de active.
Cei care pariază contra euro, o specie ajunsă pe cale de dispariţie în ultima vreme, ar putea răspunde că rata inflaţiei a rămas redusă, la doar 1,4% în decembrie 2017. Însă inflaţia slabă nu a împiedicat Fed să majoreze dobânda de politică monetară în anul trecut, iar BCE este mult mai sensibilă la inflaţie decât banca centrală americană. BCE a majorat dobânzile în 2008, în mijlocul celei mai recente recesiuni. La primul semn de inflaţie BCE va pune frână programului de stimulare monetară. (Mai multe detalii AICI)
Digi24:
Bogaţii Rusiei care au afaceri în Statele Unite îşi ţin respiraţia. Trezoreria americană de Stat pregăteşte, în aceste zile, o listă cu oligarhii ruşi consideraţi apropiaţi ai lui Vladimir Putin. Acasă, asocierea cu ţarul de la Kremlin este esenţială pentru succes, dar e şi mândrie, însă afară în America, miliardarii ruşi ar dori să ascundă apartenenţa la regim. Bloomberg citează oficiali care susţin că oligarhii au făcut lobby puternic să afle dacă sunt pe listă şi dacă da, să fie scoşi.
Trezoreria Statelor Unite va finaliza, până pe 29 ianuarie, o aşa-numită „listă neagră" a oligarhilor apropiaţi Kremlinului şi care au afaceri pe teritoriul american. Documentul e întocmit pe baza unei legi promulgate, fără prea mare tragere de inimă, de preşedintele Donald Trump în august anul trecut - care urmărea, între altele, să penalizeze Rusia pentru o presupusă implicare în prezidenţialele din Statele Unite din 2016. Autorităţile americane trebuie să identifice şi averile nete ale oligarhilor de lângă Vladimir Putin. Unii oligarhi au luat legătura cu oficiali ai Trezoriei şi ai Departamentului de Stat pentru a încerca să obţină informaţii care să-i ajute să evite includerea pe listă.
Alţi oameni de afaceri ruşi au trimis delegaţi la Washington pentru a supraveghea situaţia de la faţa locului. Dar această listă a oligarhilor ruşi le dă bătăi de cap şi oficialilor americani. În primul rând, nu se ştie dacă ea va fi făcută publică şi nu este clar nici dacă oligarhii identificaţi vor fi, în vreun fel sancţionaţi. Documentul ar putea fi secretizat şi, astfel, nu va trece prin Biroul pentru Controlul Activelor Străine - cel care adoptă sancţiuni.
Publicarea listei şi eventuale noi sancţiuni ar putesa lovi direct finanţele Moscovei. Teama este că vor fi afectate obligaţiunile emise de guvernul rus. Vor duce la creşterea dobânzilor, dar în acelaşi timp vor duce la un val de vânzări pe piaţa secundartă a deţinerilor actuale. Mai departe poate genera ieşiri de capitaluri din Rusia, care vor lovi rubla. Iar în acest an ministerul de finanţe are nevoie să ia imprumuturi de 18 miliarde de dolari. (Mai multe detalii AICI)
contributors.ro:
Conflictul kurdo-turc datează oficial din 1978, când liderul istoric al kurzilor din Turcia, Abdullah Öcalan a înființat PKK, Partidul Muncitorilor din Kurdistan, considerat de Turcia și de aliații occidentali organizație teroristă, responsabilă în deceniile din urmă de numeroase atacuri sângeroase de pe teritoriul țării.
Peste 37000 de victime sunt „atribuite” oficial de guvernul turc formațiunii PKK. Istoricii Războiului Rece nu exclud ca Öcalan și PKK să fi primit în anii de început sprijin din partea Uniunii Sovietice, pentru a destabiliza Turcia, aliat important al SUA în Orientul Mijlociu. Între 1979 și 1998, Öcalan a trăit în exil în Siria, după care a fost expulzat de guvernul de la Damasc, încercând fără succes să caute adăpost în mai multe țări europene (Rusia, Italia, Grecia).
Öcalan, un naționalist-neomarxist cu veleități de autor și teoretician (a publicat, se pare, peste 15 cărți, o bună parte dintre ele în detenție), a fost arestat în 1999 la Nairobi, cu ajutorul SUA/CIA, și transportat imediat în Turcia, unde a fost inițial condamnat la moarte, dar, după desființarea pedepsei cu moartea, în 2002, sentința i-a fost preschimbată în închisoare pe viață, fiind singurul deținut într-o închisoare specială de pe o mică insulă din Marea Marmara. În 2005, Uniunea Europeană a criticat Turcia pentru că a refuzat să-i ofere lui Öcalan dreptul la recurs. Liderul istoric al kurzilor susține acum că vremea milițiilor combatante a trecut și se pronunță pentru o soluționare politică a conflictului.
Un semn al marilor schimbări din Turcia și din politica internațională este chiar relația Turciei cu Statele Unite și cu Occidentul. Dacă în urmă cu 15-20 de ani atât SUA cât și Uniunea Europeană vedeau Turcia ca pe o țară apropiată strategic și prietenă politic (vezi implicarea CIA în arestarea lui Öcalan), Ankara fiind abordată nu numai ca aliat esențial în NATO dar și ca posibil membru al UE (stat candidat la integrare), deja de la sfârșitul anilor 2000 situația începe să se schimbe. Regimul Erdoğan încuviințează o islamizare treptată a statului și politicii turce, considerată la început moderată, apoi ambițiile sale de putere cresc, și odată cu autoritarismul său apare distanțarea de SUA și de principalele democrații liberale occidentale.
Astăzi, situația este aproape inversă. Rusia aprobă tacit intervenția militară a Turciei împotriva kurzilor (cine ar fi crezut așa ceva acum câțiva ani?) iar Statele Unite sprijină politic și militar militanții kurzi, lăudându-i pentru curajul și meritele luptei lor contra Statului Islamic. (Mai multe detalii AICI)
Comentează