Premium
Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu afirmă că Ordonanţa de Urgenţă, care dă dreptul Guvernului de a publica în mass-media informaţii privind ieşirea din criză, transfomă presa, până la alegeri, într-un instrument de propagandă electorală a Puterii, plătită din banii noştri.
Ion Cristoiu spune că bilanţul făcut de Ludovic Orban luni seara, la împlinirea a şase luni de guvernare, a fost un moment strict electoral, transformat într-un moment planetar de presa miluită, pentru a-şi manifesta recunoştinţa faţă de „conaşul” de la Palatul Victoria.
Pentru a explica atitudinea presei obediente, jurnalistul analizează Ordonanţa de Urgenţă emisă săptămâna trecută de Guvernul Orban prin care măsurile privind ieşirea din criză vor fi mediatizate, dar fără semnul P- Publicitate. Ion Cristoiu subliniază că OUG vorbeşte pe de o parte de necesitatea unei campanii de informare publică de către guvern, şi, pe de alta, despre necesitatea ajutorării presei.
În opinia jurnalistului, campania de informare prevăzută de OUG ar fi fost justificată la jumătatea lui martie, când s-a decis starea de urgenţă, ca şi suma alocată, peste 50 de milioane de euro. Numai că, spune Ion Cristoiu, în OUG nu e vorba de niciun ajutor dat presei aflate în dificultate, ci despre înscrierea acesteia la Guvern pentru a primi comenzi de publicitate, dar fără P.
Ion Cristoiu atrage atenţia că asistăm, de fapt, la o deturnare penală de fonduri, banii publici urmând să fie folosiţi de Putere pentru propaganda electorală până la alegerile locale şi parlamentare.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Într-o vreme, în preajma marilor sărbători mă trezeam că sunau la uşă nişte concetăţeni, a căror etnie n-aş vrea s-o divulg, din motive de ceea ce se numeşte corectitudine politică. Din cîte-mi amintesc susţineau că au fost printre cei care-mi luaseră gunoiul ca lucrători la Salubritate. De fiecare dată se înfiinţau la uşă sub pretextul urărilor, în realitate pentru a le da nişte bani. Şi de fiecare dată le dădeam. Ştiam că nu de dragul sărbătorilor mele veneau, ci de dragul de a smulge de la mine parale. Şi cu toate acestea le dădeam. De ce? Pentru că în clipa cînd ieşeam afară se năpusteau să-mi pupe mîna. Era ceva groaznic. Nu suport nici să se ploconească oarecum cineva în faţa mea, d-apoi să-mi pupe mîna.
Mi-am amintit de scena asta oribilă cînd am văzut, luni seara, că timp de o oră şi jumătate, în prime time, televiziunile de ştiri, site-urile, radiourile chiar şi cele regionale au transmis în direct Bilanţul făcut de Ludovic Orban la împlinirea a şase luni de guvernare. Nu întîmplător am precizat în prime time. E partea cea mai preţioasă a unei televiziuni şi prin asta cea mai aducătoare de bani prin publicitate. Cu toate acestea televiziunile de ştiri au transmis în direct un Document strict electoral al Guvernului PNL. Bilanţul a nu ştiu cîte luni de guvernare. Nu era nici un motiv pentru un astfel de bilanţ. România n-a ieşit din Criza de sănătate. Abia pe 15 mai, potrivit lui Klaus Iohannis, se va porni un fel de mini relaxare. Faţă de alte ţări ale Uniunii Europene, care au luat măsuri de relaxare chiar de luni, 4 mai, altele pregătindu-se să ia în zilele următoare, măsurile anunţate de Klaus Iohannis nu pentru zilele următoare, ci pentru 15 mai, peste aproape două săptămîni, par o glumă ieftină. Potrivit lui Klaus Iohannis, după 15 mai vom avea voie să ieşim din casă pentru a merge la muzee. Dacă am dat gata muzeele ne putem plimba cu maşina prin Bucureşti pînă vom termina tot rezervorul. La restaurante, la cofetării, la magazine, nu vom putea merge. Ba chiar nici la cimitir, să îngrijim mormîntul unui neam. Nu putem ieşi din Bucureşti decît pentru a face sport. Ludovic Orban a anunţat că prin sport se înţelege alpinism. Asta înseamnă că pentru a merge la Predeal trebuie să-i arăţi miliţianului fiarele cu care urmează să te caţeri pe munţi în loc de capra neagră. Aşadar România n-a ieşit luni, 4 mai 2020, din starea de urgenţă. Şi cu toate acestea Ludovic Orban a făcut un bilanţ. De ce? Pentru că tocmai a miluit presa cu nişte parale. Iar presa, aşa cum s-a văzut din transformarea unui eveniment electoral al Guvernului într-un eveniment planetar de tipul unui discurs de preşedinte american prin care se anunţă începerea celui de-al treilea război mondial, s-a grăbit să pupe mîna conaşului. Asemenea celor de la Salubritate, care se grăbeau să-mi mulţumească înainte de a primi banii.
Şi nu e singurul semn că presa miluită (nu mituită, mituită presupune un anume respect, pe cînd miluită un mare dispreţ) s-a grăbit să pupe mîna Conaşului de la Victoria. Duminică, televiziunile de ştiri l-au cultivat pe Ionel Dancă, şeful cancelariei premierului. Nu întîmplător. Ionel Dancă e cel care s-a ocupat de aranjarea OUG prin care presa a fost miluită. Cu mici excepţii (Libertatea, de exemplu) presa ocoleşte orice critică a Guvernului din perioada Crizei. Nu sînt nici măcar semnalate afacerile de corupţie pe scară largă, abuzurile. Pupatul mîinii explică şi absenţa oricărei reacţii la închiderea abuzivă a unor site-uri de către ANCOM la ordinele MAI.
Judecînd la rece, nu cred că banii pe care-i aşteptau cei de la Salubritate meritau coborîrea lor pînă la pupatul mînii. Oricum le dădeam bani şi fără să fi făcut asta. Ei însă erau obişnuiţi cu pupatul mînii. Le făcea chiar plăcere să se dedea la aşa ceva.
Am vrut să văd ce a primit presa în schimbul acestei reacţii de slugărnicie băloasă. O slugărnicie care afectează nu numai presa miluită, dar şi presa care a refuzat să se lase miluită, pentru că opinia publică nu face deosebiri cînd e vorba de presă. Ea ştie din declaraţiile guvernului că presa a primit un ajutor substanţial. Şi dacă asta află opinia publică în condiţiile în care nici o altă categorie profesională din România n-a primit un asemenea ajutor pentru a face faţă Crizei, cum să nu se creadă că tot ce se scrie în ziare, tot ce se dă la televiziuni nu ţin de presa independentă, ci de presa guvernamentală?! Pentru a vedea ce a primit presa ca să se coboare pînă la pupatul mînii, am citit cu creionul în mînă OUG despre care Guvernul spune că a dat un ajutor financiar presei aflate în dificultate din cauza Crizei. Titlul OUG e acesta:
„ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ
pentru organizarea şi desfăşurarea unor campanii de informare publică
În contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspîndirea COVID”
Din cîte de vede, titlul anunţă o campanie de informare publică dusă de Guvern în cadrul măsurilor de luptă împotriva Coronavirus. OUG a fost aprobată în şedinţa de Guvern din 30 aprilie 2020. România e, asemenea tuturor statelor europene spre sfîrşitul Crizei. O campanie de informare ar fi avut justificare pe la jumătatea lui martie cînd s-a decis starea de urgenţă. Atunci ar fi fost justificată alocarea unei sume de peste 50 de milioane de euro pentru campania de informare a populaţiei. OUG au în chip obligatoriu o prefaţă prin care se justifică urgenţa. Ce scrie în această justificare a urgenţei?
„În contextul circumstanţelor excepţionale generate de răspîndirea puternică a virusului SARS-CoV-2, cu consecinţe deosebit de grave asupra vieţii economice şi sociale,
Avînd în vedere efectele economice deosebit de grave generate de închiderea integrală sau parţială a activităţii economice din sectorul privat din România, cu impact deosebit de grav asupra funcţionării instituţiilor mass-media,
Constatînd că se impune de urgenţă derularea unor campanii naţionale şi locale de informare publică, ţintite către cetăţeni, în scopul conştientizării riscurilor de îmbolnăvire şi creşterii gradului de conformare voluntară la normele sanitare şi sociale impuse de autorităţile competente, în vederea limitării extinderii răspîndirii virusului după încetarea stării de urgenţă,
Reţinîndu-se necesitatea respectării de către Guvern a obligaţiei constituţionale prevăzută la art.31 din Legea fundamentală, potrivit căreia «Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.»
Luînd în considerare că, pe fondul încetinirii activităţilor economice, cea mai mare parte a instituţiilor care activează în domeniul mass-media şi al publicităţii şi-au diminuat încasările semnificativ, iar în lipsa unor campanii de informare susţinute financiar, activitatea instituţiilor mass-media ar putea fi grav afectată, cu consecinţe negative în ceea ce priveşte asigurarea dreptului la o informare corectă şi echilibrată a cetăţenilor într-o perioadă critică în care nevoia de informare este esenţială.”
Pînă aici lecturînd ai toate temeiurile să ameţeşti. Nu se spune precis de ce a fost nevoie de OUG. Pe deoparte se vorbeşte de necesitatea unei campanii de informare publică de către guvern, pe de alta, de necesitatea ajutorării presei. Numai că potrivit conţinutului nu e vorba de nici un ajutor dat presei aflate în dificultate. În toate ţările occidentale există practica închirierii de către guverne, de către oficialităţi a unui spaţiu în ziare pentru a publica în hotarele lor, contracost, documente şi poziţii oficiale. Potrivit OUG presa nu primeşte pe gratis ajutorul. Presa se înscrie la Guvern pentru a primi comenzi de publicitate.
Ticăloşia celor din presă care au acceptat această miluire stă în faptul că informaţiile date de guvern nu sînt marcate cu P, pentru a arăta cititorilor că e vorba de un spaţiu închiriat de guvern. Aceste informaţii sînt prezentate de presă ca fiind ale redacţiilor, prin urmare ca exprimînd poziţia presei independente faţă de politica guvernului în administrarea Crizei. Informarea populaţiei cu toate regulile de urmat a fost făcută pe gratis de toată presa şi înaintea acestei OUG. De ce mai era nevoie de OUG? Răspunsul ni-l dă partea a doua a justificării:
„Conştientizîndu-se că momentul încetării stării de urgenţă trebuie pregătit de către autorităţile statului român, atît prin măsuri economice şi sociale, cît şi prin campanii de informare publică prin toate mijloacele de comunicare în masă,
Ţinînd cont de faptul că este absolut necesar şi urgent ca informaţiile de interes public privind măsurile adoptate de Guvern în vederea reluării activităţilor economice şi protecţiei sanitare trebuie să fie difuzate consistent şi cît mai rapid, pentru a-şi produce efectele favorabile imediat după încetarea stării de urgenţă, orice întîrziere în adoptarea acestui cadru normativ putînd produce consecinţe deosebit de grave la nivel social şi economic”.
Campania va dura patru luni de acum încolo. E limpede astfel de ce Guvernul plăteşte o campanie de informare în privinţa Coronavirus acum, cînd s-a încheiat Criza. În perioada următoare, Guvernul va trebui să ia măsuri economice şi sociale pentru reluarea activităţilor social economice, Aceste măsuri sînt din start supuse controversei politice. Măsurile din perioada Crizei erau de regulă sanitare. Ele nu ţineau de un program politic. Măsurile de relansare a economiei sînt eminamente politice. Faţă de acestea presa trebuie să ia atitudine şi mai mult să publice şi punctele de vedere ale Opoziţiei. Numai că prin banii primiţi presa independentă va trebui să redea, fără semnul P, poziţia exclusivă a Guvernului faţă de ieşirea din Criză. Timp de patru luni şase luni de acum încolo, pînă în noiembrie 2020, cînd vor avea loc alegeri parlamentare, prin acceptarea miluirii guvernamentale, presa va fi un instrument de propagandă electorală a Guvernului, a PNL şi a lui Klaus Iohannis. Numai că banii pentru această propagandă electorală provin din Bugetul României şi nu din cel al lui Ludovic Orban sau al PNL. Bani care ar putea fi folosiţi în alte domenii, inclusiv în Sănătate. Asistăm aşadar la o deturnare penală de fonduri. Din banii proveniţi din taxele şi impozitele noastre, un partid politic îşi plăteşte o campanie electorală.”
