Ion Cristoiu atrage atenția în plină campanie: Candidaţii independenţi şi cei ai partidelor mici au puţine şanse să câştige

Ion Cristoiu susține că, în absenţa afişajului clasic în campania electorală din pandemie, candidaţii independenţi şi cei ai partidelor mici au puţine şanse să cîştige.

Publicistul Ion Cristoiu atrage atenţia că, prin deciziile privind alegerile locale din acest an, nici Guvernul, nici Parlamentul nu au luat măsuri care să pună capăt în campania electorală inechităţii democratice accentuate de pandemie în promovarea candidaţilor, inechitate instituită prin lege acum 5 ani.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„A început de cîteva zile campania electorală. Potrivit unei legi absurde, tocmai acum, cînd campania electorală duduie deja, sînt interzise afişele şi panourile electorale. Am mai scris că această prevedere, cuprinsă în Legea Nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, atinge aberaţia:

Se lansează testul pentru Covid-19, care va da rezultatul în 15 minute

„ART. 79 (1) Primarii sînt obligaţi ca pînă la începerea campaniei electorale să stabilească, prin dispoziţie, locuri speciale pentru afişaj electoral şi să asigure amplasarea de panouri electorale în cadrul acestora, ţinînd seama de numărul partidelor politice, organizaţiilor cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale, alianţelor politice şi alianţelor electorale care declară că depun liste de candidaţi, candidaturi pentru funcţia de primar, precum şi de candidaţii independenţi. Aceste locuri trebuie să fie situate în zone frecventate de cetăţeni, fără stînjenirea circulaţiei pe drumurile publice şi a celorlalte activităţi din localităţile respective. (...)

(2) Primarii (5) Un afiş electoral amplasat în locurile prevăzute la alin. (1) nu poate depăşi dimensiunile de 500 mm o latură şi 350 mm cealaltă latură, iar cel prin care se convoacă o reuniune electorală, 400 mm o latură şi 250 mm cealaltă latură.”

Campania electorală e condamnată să se desfăşoare în cel mai deplin anonimat. O recunoaşte din partea AEP Ana Maria Pătru înainte de debutul campaniei din 2016:

„Aş vrea să subliniez că, spre deosebire de anii precedenţi, în campania electorală pentru alegerile locale din 2016 sunt interzise următoarele forme de publicitate electorală: bannere, mesh-uri, panouri publicitare mobile, steaguri publicitare, ecrane publicitare, panouri publicitare fixe sau mobile, publicitate luminoasă, publicitate pe vehicule, vehiculele inscripţionate cu sloganuri de campanie, vehiculele care difuzează materiale audio, spectacole, serbări, focuri de artificii etc.

Singurele materiale de propagandă electorală permise sunt afişele, care trebuie să respecte anumite dimensiuni, materialele de propagandă electorală difuzate la televiziuni, radiouri şi publicate în presa scrisă şi în mediul online, broşurile, pliantele şi alte materiale tipărite din aceeaşi categorie.”

Cutremur de suprafață, într-o zonă mai puțin obișnuită a României

Trăitor al efectului acestei legi în timpul campaniei din 2016, scriam la un moment dat pe cristoiublog.ro din 16 mai 2016, sub titlul O lovitură dată democraţiei: Din Bucureşti, din toate localităţile lipseşte atmosfera de campanie electorală că:

„Legea prin care s-a interzis publicitatea stradală în campanie a administrat o lovitură nu numai alegerilor, dar şi democraţiei în general prin golirea actualei campanii pentru locale de orice semn exterior.

E indiscutabil că o campanie electorală precum cea pentru locale e şi o Şcoală de educare politică a cetăţenilor nu numai o întrecere între candidaţi pentru a ne obţine votul.

În toţi anii postdecembrişti de pînă acum, campaniile pentru locale scoteau pe cetăţeanul simplu, inclusiv pe cel dezinteresat de politică, din nepăsarea sa faţă de alegeri, faţă de politică, pentru a-i atrage atenţia că în curînd votul său va conta şi, mai ales, pentru a-l familiariza cu nume de candidaţi, cu partide, cu slogane.

Publicitatea stradală crea acea atmosferă absolut necesară democraţiei:

Cum facem diferența dintre alergie și COVID-19? Medic alergolog: 'Acesta este primul semn distinctiv!'

De prefaţă la un eveniment politic însemnat, cum sînt alegerile locale.

Acum însă şi prin absenţa publicităţii stradale, această atmosferă nu mai există.

Şi dacă ea, atmosfera care pregăteşte cetăţeanul simplu pentru un moment în care trebuie să vină la vot, nu există, să nu ne mirăm dacă la urne vor veni doar cei mobilizaţi de partide.

Electorat captiv masiv au doar cele două partide mari: PSD şi PNL.

Iată astfel că, alături de scrutinul într-un singur tur, partidele mari au impus o altă măsură menită a le favoriza dominarea asupra vieţii politice, dezavantajînd partidele mici şi partidele noi.

Cum să se înnoiască scena politică dacă scrutinul din 5 iunie 2016, cel văzut ca primul test al clasei politice după Tragedia de la Colectiv, va fi net avantajos pentru PSD şi PNL?”

Ca o mărturie de alegător, remarcam aberaţia prin care publicitatea e permisă doar pînă la începerea campaniei electorale:

„Mai mult decît şui, altfel zis, tipic moldo-valah, pînă în 5 mai 2016, ziua de start a campaniei oficiale, publicitatea electorală stradală a fost permisă.

Pentru mine cel puţin a fost o încîntare să văd peste tot candidaţi mai mult sau mai puţin în picioare, făgăduindu-mi marea cu sarea, angajîndu-se faţă de mine – alegător, că vor face şi vor drege şi, mai ales, îmbiindu-mă cu un slogan nu totdeauna altfel decît nătîng.

Dînd curs Legii, după 5 mai 2016, panourile, bannerele au dispărut. Am înţeles că sînt permise doar afişele de mărimea unei pagini de carte, dacă nu chiar de mărimea unui timbru. Cum Bucureştiul e plin de afişe publicitare comerciale, gen Angajăm ospătăriţă cu unghiile îngrijite sau Masaj erotic complet, mi-a fost imposibil să dau cu privirea peste vreun afiş electoral.”

Polemizînd cu teza potrivit căreia „publicitatea electorală stradală şi cadourile electorale făcute de candidaţi alegătorilor, au fost surse de fraudă, de corupţie, de irosire a banilor publici.
Pentru că nu obişnuiesc să mă contrazic la telefon cu voci fără chip, n-am mai zis nimic”, scriam pe cristoiublog.ro:

„Fireşte, publicitatea stradală şi practica micilor cadouri s-au făcut cu bani negri, obţinuţi de partide din afaceri de corupţie.
Înseamnă asta că pentru a stîrpi corupţia politică trebuie să eliminăm tentaţiile de corupţie la care sînt expuşi politicienii?

Altfel zis, de ce trebuie să interzicem publicitatea electorală şi micile cadouri pentru a elimina tentaţia politicienilor de a fi corupţi?
N-ar fi o societate mai sănătoasă moral dacă am păstra tentaţiile dar am impune clasei politice să nu mai fie coruptă?

Măsuri de interzicere a publicităţii stradale pe motiv că astfel eliminăm tentaţia politicienilor de a încălca legea seamănă cu o măsură care ar obliga femeile să nu iasă pe stradă în fustă, ca să nu-i tenteze pe violatori.

Mie, cel puţin, mi-au plăcut campaniile electorale din anii anteriori.

Mi-au plăcut panourile, bannerele şi corturile întîlnite la tot pasul, chiar dacă unele dintre ele concurau în materie de deşuchiere a minţii panourile cu publicitate comercială.

Simţeam că sunt în prejma unui eveniment politic deosebit. Simţeam că exist ca alegător.

Mie cel puţin mi-au plăcut pixurile, pliantele, insignele, ba chiar şi umbrelele electorale.

În campaniile anterioare, m-am ales, ca alegător, cu ceva.
Cu un pix care, culmea! scria!

Acum însă cu ce dracu’ mă aleg?!”

Scriam aşadar în mai 2016, că interzicerea afişajului loveşte la locale pe independenţi şi pe candidaţii din partea partidelor mici. Sînt favorizate partidele mari şi mai ales sînt favorizaţi primarii în funcţie.

Măsurile sanitare impuse de Guvern campaniei electorale de anul acesta lovesc şi mai zdravăn independenţii şi candidaţii partidelor mici. Pentru a fi cunoscuţi, aceştia ar trebui să se deplaseze pe teren, ca să se întîlnească cu alegătorii. Primarii în exerciţiu n-au nevoie de aşa ceva. Ei se bucură de notorietate şi în plus se pot deplasa în teren şi ca primari nu numai ca înscrişi în cursă. În aceste condiţii păstrarea afişajului stradal ar fi fost vitală pentru asigurarea unei echităţi democratice în campania de anul acesta. Pe 6 aprilie 2020 Guvernul a emis o ordonanţă de urgenţă privind printre altele şi „unele măsuri pentru organizarea alegerilor locale din anul 2020”, măsuri dictate de condiţiile Pandemiei. Nicăieri nu se revine la afişajul de dinainte de legea din 2015.

Pe 8 iulie 2020, Camera Deputaţilor a dezbătut şi adoptat, în regim de urgenţă, Legea privind stabilirea datei alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020, precum şi a unor măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a acestora. Cu acest prilej au fost introduse o serie de prevederi ţinînd de Pandemie. Ca de exemplu, prevederea de la articolul Art. 6. – (1):

„Membrii birourilor electorale, personalul tehnic auxiliar, persoanele acreditate, delegaţii acreditaţi, operatorii de calculator, personalul de pază şi alegătorii pot primi, în mod gratuit, materiale de protecţie sanitară, în condiţiile stabilite prin hotărîrea Guvernului privind măsurile tehnice necesare bunei organizări şi desfăşurări a alegerilor locale, 4 prevăzută la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 84/2020, în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19.”

Nici acum nu s-a pus problema revenirii la afişajul de dinainte de 2015. Pe 16 iulie 2020, Legea a fost promulgată de Klaus Iohannis. Fără vreo observaţie privind afişajul în Pandemie”.