Jurnalistul Ion Cristoiu a postat pe blogul personal citate dintr-o carte a lui Ștefan Andrei, pe care acesta dintâi a prefațat-o, la rugămintea celui dintâi.
În gândul de sâmbătă, 9 aprilie, Cristoiu explică subiectul principal al cărții Jurnalul lui Ștefan Andrei din închisoare în perioada 18 XI 1990 – 11 XII 1991, scris ca un remediu la disperarea de a se vedea arestat preventiv pe termen nedefinit.
"Am uitat să menționez că ieri a mai fost audiat și Nicușor Ceaușescu. Slăbit enorm, de-abia vorbește, de-abia merge. Pe calea asta, cu polipi esofagieni, cu ciroză, n-o poate duce mult. A fost și el nenorocit de părinți. Trebuia lăsat să se însoare cu fiica lui Mizil. Se iubeau din liceu – s-ar putea spune chiar din copilărie. L-au despărțit de Donca Niculescu Mizil, au dus-o cu forța la spitalul „Elias“ și după ce
i-au scos cu forța un copil de câteva luni, fiind salvată numai de măiestria profesorului doctor Alexandrescu, care a făcut această operație criminală, mârșavă, l-au căsătorit, tot cu forța, cu Poliana Cristescu… abia venit din brațele vânjoase ale unei curve cu vaste cunoștințe în arta sexului – o adevărată bibliotecă din Alexandria – cântăreață de bar cu trupul plin și cu aspect de leoaică sau mai știu eu ce animal, nimerită pentru „Playboy“ sau alte reviste sexy.
Nicușor, inteligent, suflet bun, în dezacord cu multe din ideile părinților, ar fi putut avea o viață liniștită, fericită. De ce l-au împins în politică, de ce l-au trimis – bolnav fiind – prim-secretar la Sibiu în loc să-l țină lângă ei, să-l trateze medical, să-l ocrotească? Avocata Paula Iacob îmi spunea că Nicușor nu-și putea explica deloc cum părinții săi au părăsit sediul fără a-i da un telefon, cum au sunat de la Palatul Snagov unul sau mai mulți prim-secretari și n-au vorbit cu el, copilul lor, pe care îl goniseră la Sibiu, unde era strict supravegheat de Postelnicu. Asta evidențiază egoismul soților Ceaușescu, ei se interesau prea mult unul de altul!", restul citatelor, pe blogul jurnalistului Ion Cristoiu.