Iranul se confruntă cu o bătălie dificilă în încercarea de a relansa proiectele exportului de gaz natural lichefiat

În ciuda faptului că deține a doua cea mai mare rezervă de gaze naturale din lume și are Rusia ca nou partener, Iranul se confruntă cu provocări pentru a reînvia unul dintre cele trei proiecte de export de GNL. Iranul, al treilea mare producător de gaze naturale din lume, împarte cu Qatar câmpul gigant North Dome/South Pars, dar a rămas mult în urmă în ceea ce privește dezvoltarea rezervelor sale pentru a satisface cererea internă și internațională de gaze naturale, scrie naturalgasintel.com.

"Dacă compari Iranul cu statul vecin Qatar, un exportator de top de GNL, cu care împarte aceeași rezervă uriașă de gaze, te întrebi de ce Iranul este atât de în urmă în dezvoltarea activelor sale de gaze", a declarat Alex Vatanka, director al programului Iran la Institutul din Orientul Mijlociu din Washington.

Guvernul a luat o decizie în anii 1990, gazoductele fiind viitorul pentru exporturile de gaze și a considerat că proiectele de gaz natural lichefiat sunt prea scumpe, a declarat Vatanka pentru NGI. Iranul a crezut că geografia țării se pretează la conducte și a exportat gaze în țările vecine, precum Armenia, Azerbaidjan, Irak, Turcia și Turkmenistan, ceea ce a dat înapoi potențialul său pentru operațiunile de GNL.

Iranul și sancțiunile internaționale

Deși Iranul se află în continuare sub incidența sancțiunilor internaționale, lucrările la instalația Iran LNG de 10,5 milioane de tone metrice pe an (mmty) au fost reluate. Țara își propune ca instalația să fie operațională până la jumătatea anului 2025. Proiectul a fost abandonat de guvern în urmă cu mai bine de opt ani.

Instalația cu două trenuri de la Assaluyeh, în provincia Bushehr din sudul Iranului, era finalizată și se pare că era pregătită pentru instalarea trenurilor de lichefiere atunci când au fost impuse sancțiuni americane în 2018, ceea ce a forțat compania de inginerie Linde plc, cu sediul la Dublin, să se retragă din proiect.

Alte două instalații de export de GNL sunt, de asemenea, rămase în fază de proiect din cauza sancțiunilor. Terminalul Persian LNG de 16,2 mmty și planul Pars LNG de 10 mmty, pe coasta iraniană a Golfului Mideast. Aceste proiecte se aflau în stadii incipiente de dezvoltare atunci când partenerii TotalEnergies SE și Shell PLC s-au retras din ele.

Compania rusă Gazprom PJSC și National Iranian Oil Co. au semnat anul trecut un memorandum de înțelegere (MOU) în valoare de aproximativ 40 de miliarde de dolari pentru a revigora sectorul gazelor. Conform MOU, investițiile ar urma să se îndrepte către exporturile de GNL, construcția de conducte de export de gaze și creșterea producției din câmpurile South Pars și Kish.

Vatanka a declarat că memorandumul de înțelegere dintre Teheran și Moscova este neobișnuit, având în vedere că cele două țări sunt competitoare în domeniul energiei și ambele se află sub sancțiuni internaționale. De la invazia Rusiei în Ucraina, Rusia a făcut presiuni pentru a submina rolul Iranului pe piața țițeiului prin oferirea unor reduceri mai competitive.

În plus, atât Rusia, cât și Iranul nu dispun de expertiza tehnică internațională, de materiale și de tehnologia de lichefiere a GNL pentru a finaliza proiectele de GNL.

Statele Unite au impus o nouă rundă de sancțiuni împotriva Iranului în această lună, vizând vânzările de petrol și produse petrochimice ale țării.

"Statele Unite sunt hotărâte să reducă semnificativ exporturile de energie iraniană și îi vor sancționa pe cei care facilitează comerțul cu petrol și produse petrochimice al Iranului", a declarat Departamentul de Stat al SUA într-un comunicat din această lună.

Vatanka a pus, de asemenea, sub semnul întrebării modul în care Iranul ar putea găsi gazul suplimentar necesar pentru a alimenta Iran LNG.

"În ultimii 25 de ani, puține lucruri s-au schimbat. Poate că există o dorință de a exporta gaz, dar nu s-a schimbat prea mult în ceea ce privește consumul excesiv de gaz intern al Iranului pentru a elibera mai mult gaz pentru export."

Vatanaka a spus. "Gazul este atât de puternic subvenționat în Iran și se risipește atât de mult. Gospodăriile și industriile consumă cantități excesive de gaz, dar Iranul nu și-a reformat încă piața internă de gaz."

Iranul intenționează să își sporească semnificativ producția de gaze naturale până în 2030, dar progresele au fost lente

Din cele aproape 257 de miliarde de metri cubi (bcm) de gaze produse în Iran în 2021, aproximativ 241 bcm au fost folosite pentru a satisface cererea internă, potrivit BP Statistical Review of World Energy. Ar fi nevoie de aproximativ 13,5 bcm/an de producție suplimentară pentru a alimenta Iranul cu GNL.

"Iranul are nevoie de voință politică pentru a deveni un exportator de GNL, ceea ce necesită efectuarea unor schimbări semnificative în ceea ce privește poziția dumneavoastră pe plan internațional, astfel încât companiile să poată veni și să lucreze cu dumneavoastră", a declarat Vatanka. "Nu cred că Iranul este încă acolo. Regimul iranian nu a fost foarte convingător în a le arăta investitorilor că este serios în ceea ce privește dezvoltarea sectorului energetic, deoarece, dacă regimul ar fi fost așa, discuțiile nucleare ar fi fost rezolvate și sancțiunile ar fi fost ridicate."