Ironie usturătoare: 'Sebastian Ghiţă, Knock – Out la Laura Codruţa Kovesi'

Sorina Matei a vorbit pe blog-ul său despre fuga din țară a lui Sebastian Ghiță. "Knock Out-ul pe care Sebastian Ghiţă l-a dat la adresa Laurei Codruţa Kovesi, la adresa DNA, a Justiţiei şi a ansamblului mecanismelor instituţiilor de forţă, are mai multe semnificaţii, pe multiple planuri, are mai multe cauze şi comportă mai multe responsabilităţi legale", a scris celebra jurnalistă.

„Premiera în această speţă răsunătoare este că, în ciuda tuturor celor create şi ştiute, nu statul a fost cel care a cunoscut mai bine inculpatul, suspectul dispărând chiar de sub nasul statului. În acest caz, principala structură anticorupţie a României nu şi-a cunoscut adversarul, astfel că inculpatul a stăpânit mai bine statul pentru că i-a ştiut mai bine toate deficienţele, vulnerabilităţile şi mecanismele intestine şi greoaie Pentru că, în esenţă, vorbim despre un personaj “din interiorul statului”. Astfel, copilul şi-a devorat şi făcut K.O. prietenii din Justiţie.

Putin afirmă că în Rusia nu a existat niciodată dopaj de stat

Dacian Cioloș devoalează obiectivul său: Ce își propune să facă în România în următorii ani

E multă ironie usturătoare în cazul Sebastian Ghiţă.  (...) Când Laura Codruţa Koveşi a spus pe 20 Noiembrie 2014, dându-se drept exemplu după cazul Bica- Udrea, că “niciodată” nu se vede “cu politicieni cel puţin în timpul liber”, că “interacţioneză doar la întâlniri instituţionale şi la activităţi instituţionale”, când a ţinut să sublinieze că “în timpul liber”, nu se vede cu politicieni şi nici nu se întâlneşte cu ei şi, mai mult, având în vedere calitatea sa de procuror DNA, consideră că asta “este o incompatibilitate cu statutul de magistrat” şi a întărit că asta ar fi “total nepotrivit”, şefa DNA nu spunea tocmai adevărul.S-a văzut cu Sebastian Ghiţă şi când nu era politician, şi când era politician, şi când acesta era trimis în judecată şi inculpat chiar de Parchetul General condus de ea în dosarul Tracia Asesoft, şi când încă din August 2011, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor trimitea unei instituţii de parchet- DNA- o uriaşă sesizare penală pe activităţi de evaziune şi spălare a banilor în caruselul financiar în care încă mai era prins atunci Ghiţă. Speţa stă de mai bine de 5 ani, nelucrată în DNAul condus de Laura Codruţa Kovesi, doar cu expertize făcute, chiar la secţia I, coordonată direct de şefa DNA.

Când declari pe 30 Septembrie 2016, fără să clipeşti, că “nu am fost, nu sunt şi nu voi fi prietenă cu inculpatul Sebastian Ghiţă”, Laura Codruţa Kovesi uita de perioada colaborării de la Parchetul General cu Sebastian Ghiţă, uita că şi Sebastian Ghiţă a pus chiar umărul în 2013 la numirea sa în funcţia de procuror şef DNA fiind unul dintre cei mai mari susţinători ai săi, pe considerente de prietenie şi dosar Vîntu, uita că, prin 2013, chiar mâna sa dreaptă, procurorul adjunct şef al Parchetului General şi ulterior al DNA, Marius Iacob, îi făcea un cadou simbolic şi de nepreţuit lui Ghiţă: îi punea la propriu în piept insigna DNA. Imparţialitate, integritate, eficienţă.

Bogdan Diaconu rupe tăcerea după dispariția lui Sebastian Ghiță: Se temea...

La vremea aceea, acelaşi neinculpat Sebastian Ghiţă comitea infracţiunile de corupţie de care este acuzat acum în 4 dosare şi 5 urmăriri penale.

La jumătatea anului 2014, înainte de alegerile prezidenţiale, pe numele lui Sebastian Ghiţă, la DNA, mai apare un dosar pe şantaj, ameninţare şi trafic de influenţă, la reclamaţia unui fost director AM Posdru. Timp de 7 luni, din Octombrie 2013 până în Mai 2014, în dosar nu au fost făcute cercetări, iar când totul a apărut public, secţia I coordonată de Laura Codruţa Koveşi, cu procuror de caz şi şef de secţie, Mariana Alexandru, a considerat că denunţătorul nu-şi poate susţine acuzaţiile, a eliminat brusc acuzaţiile de şantaj şi trafic de influenţă ce reclamau competenţa DNA pe speţă, nu a făcut niciun fel de cercetări în dosar şi a declinat cazul Parchetului General, condus de Tiberiu Niţu, prietenul lui Victor Ponta.

În acele zile, Parchetul General clasa din lipsă de probe şi dosarul care viza tot ameninţări făcute de Sebastian Ghiţă, dar de data aceasta, la adresa lui Robert Negoiţă, iar în DNA s-a petrecut un lucru fără precedent. Lucian Papici, tot de la Secţia I a DNA, clasa pe 1 Aprilie 2014, importanta speţă Cosma Păvăleanu Alexe, în care în cazul- mamă se obţinuseră 488 de autorizaţii şi prelungiri timp de 1 an şi jumătate şi 4 mandate pe siguranţă naţională, timp de 1 an şi o lună. Papici a dat clasarea în presă, toată mafia instituţională din Ploieşti a văzut că a fost interceptată, magistraţii, procurorii, poliţiştii şi securiştii prahoveni au citit cât timp au fost supravegheaţi, au început să se răzbune şi să se înregistreze unii pe alţii, totul timp de 3 ani degenerând într-o adevărată vânătoare de vrăjitoare şi o bulibăşeală generală.

În Februarie 2016, abia după ce Victor Ponta cu atoatecoordonatorul Sebastian Ghiţă n-au mai reprezentat un pericol şi n-au mai avut nici putere, ÎCCJ la cererea DNA a redeschis speţa din care a ieşit dosarul Tudose în care acum Sebastian Ghiţă este dat dispărut.

Istoria înseamnă şi memorie. Memoria în cazul Kovesi- Ghiţă este dureroasă, din motive diferite, pentru amândoi. Uneori, adevărul iese la suprafaţă şi fără să fie căutat.

Când la început de 2015, Laura Codruţa Koveşi s-a gândit să schimbe foaia în privinţa fostului său amic ce comitea infracţiuni chiar în perioada când erau prieteni, era deja prea târziu. Sebastian Ghiţă ştia exact malaxorul în care intrase, cunoştea vulnerabilităţile oamenilor, de unele chiar se ocupase. Şi Ghiţă n-a putut să accepte asta. A vrut să fie intangibil ca şi amicii săi.

Să nu mire pe nimeni că Ghiţă ştie Justiţia prahoveană, el o stăpânea, ba chiar tentaculele-i ajungeau la centru. Să nu surprindă că ştie vulnerabilităţile procurorilor, că scoate înregistrări. Ciuguleau din mâna lui. Să nu nedumerească pe nimeni că “Seby” a şubrezit-o pe Laura Codruţa Koveşi cu plagiatul şi cucuveaua, vulnerabilizând prin asta şi instituţia DNA, în tot ansamblul său. Laura Codruţa Kovesi ar trebui să-şi recunoască greşelile în cazul Ghiţă, să facă curat propria instituţie – DNA Ploieşti şi să nu mai ascundă gunoiul sub preş sau la CSM. Ce face procurorul DNA Mircea Negulescu care nu are ştiinţă de carte în materie, nici profesionalism şi nici ţinută de magistrat, n-are nicio legătură cu acuzarea corectă şi adevărul judiciar. Era doar o chestiune de moment, de timp, până când acolo avea să explodeze ceva. Şi a plesnit tot. Vulnerabilităţile au fost exploatate la greu de inculpat. Aşa o instituţie se poate duce în cap.

O altă greşeală făcută din oportunism de Laura Codruţa Kovesi a fost abordarea instituţională şi continuă pe care a avut-o în Februarie acest an, după decizia Curţii Constituţionale nr.51, care a exclus SRI de la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Kovesi în mod constant a declarat că DNA nu este afectată de decizie, că DNA se descurcă, că eventual trebuie întărit serviciul tehnic practic inexistent la nivelul DNA, şi că va lucra cu DOS din cadrul ministerului de Interne. Nici atunci Laura Codruţa Kovesi nu a spus adevărul. La nivelul întregului sistem judiciar, s-a ştiut încă de atunci că DNA nu va face faţă, că DOS nu are capacităţile, nici oamenii şi nici antrenamentul supravegherii unor inculpaţi în cazuri de corupţie cu o specificitate şi complexitate deosebite. Însă şi atunci, ca şi acum, ambiţiile Laurei Codruţa Kovesi de independenţă, pe care singură şi-o stabilise, au fost mai mari decât putinţa instituţiei pe care o conduce.

În speţa dispariţiei lui Ghiţă, şi Kovesi are o responsabilitate. Trebuia să spună de la început adevărul. DNA şi nici DOS nu au capacităţile necesare să-şi supravegheze inculpaţii, ca oamenii să nu fie surprinşi că aceştia sunt pierduţi de sub nas. Se spune că prin disimulare, viclenie şi uneori minciună oamenii nu fac decât să se înşele pe ei înşişi. Când toate acestea periclitează funcţionarea unor instituţii, cine răspunde? Nimeni, aşa cum s-a văzut.

(...)

Adevărul nu l-a spus Codruţa Kovesi nici după momentul Februarie 2016, când după punerea în aplicare a deciziei CCR, s-a văzut că aceste posibilităţi ale DNA au scăzut nu cu 50, ci cu 90%. Cazurile instrumentate nu au mai fost noi, ambientalele, filajele, interceptările- rezultat al măsurilor de supraveghere la zi, au dispărut pentru că ele nu au mai existat. Calitatea actului acuzării a scăzut în DNA, speţele slabe au început să se împotmolească în instanţe, au venit şi achitările, care vor mai apărea, pentru că dosarele ajung la maturitate în instanţe. Campioana achitărilor este secţia I a DNA coordonată direct chiar de Codruţa Kovesi. S-a văzut asta şi în documentaţia depusă la CSM.

Şi ca să compenseze toate acestea, au fost încurajaţi oamenii slabi din DNA să facă eseistică penală. Aşa, DNA a ajuns, de exemplu, să-l inculpe pe Ghiţă în dosarul Ponta-Blair, pentru că în 2012 a ajuns pe liste pentru că l-a adus pe fostul premier britanic în ţară. Aşa a început să se scrie în referate alte prostii: “în ultima perioadă, în politica românească, a apărut o practică potrivit căreia oamenii potent financiar pot accede cu uşurinţă în funcţii de demnitate publică alese”.

Dacă n-ar fi de plâns, şi n-ar fi grav, ar fi de râs mult. Să nu ne mire când în ultima zi de imunitate, Ghiţă dispare, într-o acţiune a DOS coordonată şi gesionată pe cale ierarhică de procurorii din Ploieşti. Când sub ordonanţă de supraveghere, fără limitarea libertăţii inculpatului, fără control în trafic, nu te prinzi că noctambulul Ghiţă nu mai foloseşte comunicaţiile de luni seară de pe la 23.05, când crezi că marţi “poate doarme mai mult”, când abia miercuri anunţi că s-a făcut nevăzut inculpatul, habar n-ai cum, şi apoi te rogi “hai că poate vine”, “hai că poate apare”, “hai că poate se întoarce”, neştiind nici măcar nici în prezent unde e, când poate să-ţi treacă prin cap că inculpatul, indiferent cum s-ar numi el, dar care te-a făcut ţăndări, are onoare, are simţ al respectării legilor şi Justiţiei şi vine poate şi cu flori şi bomboane să se “predea”, acesta nu este profesionalism de procuror, este iresponsabilitate periculoasă de amator.  Comunicarea cu DNA Ploieşti cu DOS a fost deficientă, dar coordonatorul şi gesionarul măsurilor de supraveghere, potrivit inclusiv protocoalelor instituţionale, este numai cel care este şeful anchetei penale. Adică procurorul de caz.

(...)

Şahul pe care l-a dat Sebastian Ghiţă, voit sau nu, a fost pe linie la adresa instituţiilor de forţă ale statului român, şi a scos la suprafaţă şi întreg amatorismul Justiţiei, în principal al acuzării. Ne place să vedem sau nu, ne place să auzim sau nu, ne place să citim sau nu, nicio cucuvea sau bufniţă înţeleptă şi neînsufleţită din birourile DNA nu va putea şterge ruşinea, eşecul şi lipsa de profesionism cu care sistemul judiciar a acţionat în tot ansamblul şi mecanismele sale în cazul Sebastian Ghiţă.”a scris Sorina Matei.