Mulți dintre noi ne aducem aminte de cablurile dintre blocuri din perioada anilor ’90. Omul de afaceri Dorel Goia (profesor la bază, el fiind unul dintre fondatorii companiei Astral Telecom) a povestit cum a apărut televiziunea prin cablu în România „sălbatică” a post-decembrismului anilor ’90.
În cadrul unui interviu pentru publicația Cluj24.ro, Goia a explicat cum a ajuns la această afacere, la care nici nu se gândea la momentul inițial în mod special.
„– Cum v-a venit ideea sau cum a început unul dintre cele mai importante, cele mai spectaculoase business-uri din România în anilor ‘90, televiziunea prin cablu?
– Deja făceam importuri și exporturi, dar problema era că la exporturi, dacă nu aveai conexiuni politice, nu puteai să obții marfă ieftină românească, exportabilă din fabricile românești. Ceva ce eu nu am avut, pentru că instinctiv m-am ferit de a fi în subordinea cuiva.
Partea drăguță a fost că, printr-un angajat pe care îl aveam în Chișinău, care căuta potențiali clienți pentru import și export pe piețele din Republica Moldova și fostul URSS, am reușit să găsim un importator de produse alimentare din Rusia.
Culmea norocului, pentru că am spus de la început că business-ul este o combinație de noroc inspirație, transpirație, un pic de cultură economică și, probabil, talent. Respectivul comerciant rus a dorit exact ceea ce exista în exces în România: conserve de legume și fructe, borcane cu murături, cu gogonele, cu fasole cu cârnați!
– Să înțeleg că ați ajuns la televiziunea prin cablu datorită borcanelor cu murături?
– Este până la urmă o înlănțuire de fapte. Am avut norocul să îl cunosc pe unul dintre viitorii acționari de la televiziune prin cablu, care era client al aceleiași bănci, al băncii românești de dezvoltare, actualul BRD. Îl întâlneam în fiecare zi la bancă, pentru că și eu mergeam zilnic pentru a face plăți.
– Trebuia să semnați plățile la bancă și pentru asta mergeați acolo zilnic?
– Da, pentru că nu era on-line banking ca acum. Și îl întreb: cu ce te ocupi Sorine (Sorin Ghite, unul dintre fondatorii Astral Telecom, n.a.)?
„Cu televiziune prin cablu”, mi-a spus. „Dar ce e aia, că eu nu mă uit la televizor că n-am timp?” Iar el îmi zice: tragem cabluri între blocuri, prin interiorul blocului, după aceea prin interiorul apartamentului și le dăm oamenilor programe mai multe și mai fără „pureci”. Și am zis ok, și ce vă lipsește? „Păi, cablu coaxial.”
La vremea aceea era un singur producător de cablu coaxial în România. Așa că le-am făcut rost de cablu coaxial.
– De unde ați adus acel cablu coaxial atât de prețios?
– Noi eram, după cum spuneam, exportatori de conserve alimentare în Rusia. Ne-am umplut de ruble, pentru că încă funcționa sistemul vechi de decontare între țările membre CAER, iar noi plăteam conservele în lei și încasam ruble transferabile.
– Și ați adus cablul ăsta din Rusia?
– Da, l-am adus din Rusia pentru că ei aveau deja un fel de sistem informatic. Nu aveau internet, dar aveau un sistem pentru armată, dezvoltat pentru aprovizionare și, prin angajatul din Chișinău, am dat de un furnizor de cabluri pentru armată.
Atunci, împreună cu domnul Horia Ciorcilă (fondator al Astral Telecom și actual președinte al Băncii Transilvania, n.a.) ne-am dus cu avionul până în Moscova.
De acolo, cu un taxi, până la fabrica de la câteva sute de kilometri de capitala Rusiei, pentru a sta de vorbă cu directorul. Acesta trebuia să vândă pentru a putea să țină fabrica funcțională și n-avea cui.
Cum la ei materiile prime, ca în toate țările foste socialiste, n-aveau nicio legătură cu prețul de bursă din Londra, am cumpărat vreo patru tiruri de cablu. Partea hazlie a business-ului este că eu, știind că trebuie să-mi dezvolt gama de produse dacă tot m-am dus până la mama naibii, am întrebat ce aș mai putea lua de la ei.
Și zic, cu candoarea de profesor de istorie fără legătură cu tehnica: bun, dar cabluri, altele, de care mai faceți? Zice directorul rus „facem ce ni se cere prin specificații”. „Dați-ne pentru Electrica”, zic eu având cele mai bune intenții. Directorul îmi spune că ei fac cabluri pentru submarine atomice și, dacă vrem, cabluri pentru avioane supersonice – „Facem 12.000 de tipuri de cabluri”. Eu, cu experiența mea de vânzător de jaluzele, am zis: dați-mi niște mostre, să le ducem în România. Răspunsul: „nu puteți că vă trebuie un microbuz”. Și așa au ajuns în Cluj primele trei tiruri de cablu coaxial pentru televiziunea prin cablu.
– După care v-ați apucat de întins cabluri printre blocuri?
– Nevoia te învață. Noi voiam de fapt să-l vindem. După ce a ajuns cablul în Cluj, l-am căutat pe viitorul asociat de la Astral, pe Sorin Ghite. I-am zis „Sorin, a sosit cablul și vreau să vi-l vindem”. Mi-a spus să merg să vorbesc cu Puiu, Puiu Popbaldi ( fondator al Astral Telecom, n.a.), acesta fiind mai cunoscător al business-ului decât Sorin.
Și Puiu a zis „bun, dar ăsta ne ajunge pe vreo doi ani”. Atunci i-am zis lui Horia Ciorcilă, „Horia, am încurcat-o. Ca să-l putem folosi și să ne recuperăm banii, pentru că urmează să vină restul de tiruri, trebuie să ne apucăm de afaceri cu cablu coaxial”.
– Obligați fiind de fapt că aveați pe stoc cablu coaxial!
– Da, și atunci am angajat un fost director de la o firmă concurentă de cablu pentru consultanță. Acesta venea în biroul meu și, pe o tablă luată împrumut de la fostul liceu unde am predat, ne-a învățat modelul de business.
De exemplu, că pentru un apartament e nevoie de atâția metri de cablu, de distribuitoare, de altele, și așa a apărut Astral Telecom! L-am dezvoltat treptat și, după ce l-am crescut suficient de bine și am ajuns la un milion de abonați, am reușit performanța de a vinde compania numărului unu mondial din domeniu.
– Aceea a fost tranzacția deceniului în România, pentru că Astral s-a vândut cu 421 milioane de dolari, o sumă fabuloasă și atunci și acum!
– Atunci am simțit că mă pot pensiona!”
Comentează