Muzeul Etnografic "Anton Badea" din Reghin a prezentat, miercuri, în cadrul proiectului online de expunere a patrimoniului deţinut, o istorie despre călcatul hainelor, arătând că deţine în colecţie inclusiv fiare vechi de călcat, denumite "ticlăzeu" sau "bighilău", dar şi maiul sau "măngălăul", care era scândura pe care erau călcate rufele în gospodăriile ţărăneşti, anunță AGERPRES.
"Studiind obiectele de patrimoniu, descoperim o lume bogată dar şi diferită de cea cu care suntem obişnuiţi, aceste obiecte fiind o expresie a manifestării inteligenţei şi creativităţii oamenilor de-a lungul timpului dar şi a identităţii noastre. În patrimoniul muzeului avem câteva fiare de călcat, datând din secolul XX, din fontă turnată, care funcţionau prin încălzire, cu jar sau cărbuni aprinşi, şi prin vânturare. Acestea au fost folosite până în jurul anilor '60-'70. Procesul de călcare a hainelor este vechi, evoluând în paralel cu confecţionarea îmbrăcăminţii. Se consideră că prima unealtă pentru călcatul hainelor a fost o piatră mare, grea, compactă care se aplica peste haine. Haina era întinsă pe o suprafaţă netedă, peste care se aşeza piatra şi se lăsa pentru o perioadă de timp. Această forma de a netezi hainele, prin presare, era cunoscută încă din Grecia Antică. Din secolul al XVII-lea şi până la sfârşitul secolului al XIX-lea se folosea, ca unealtă de netezit hainele, în gospodăriile ţărăneşti, maiul de pânză sau scândura, 'măngălăul' - obiect de lemn lung şi dreptunghiular cu suprafaţa ondulată, pe care se netezeau rufele groase", a arătat directorul Muzeului Etnografic "Anton Badea", Roxana Man, pe Facebook.
Potrivit prezentării, hainele groase erau spălate la râu, erau înfăşurate, bătute în mod repetat şi întinse la uscat, maiul fiind un precursor al fierului de călcat încălzit.
"Există o evoluţie a instrumentelor de călcat, pentru că uneltele de lucru au evoluat odată cu progresul omenirii. Întâlnit şi cu denumirea de 'ticlăzeu' sau 'bighilău', în Transilvania, fierul de călcat încălzit apare în secolul XVII, iar din a doua jumătate a secolului XIX, apar cele încălzite cu jar/cărbune. Cele mai vechi metode de încălzire a fierului de călcat au fost prin încălzirea directă la foc, apoi cea cu jar, cărbune, cu gaz, iar apoi cu energie electrică. În general, istoria fiarelor de călcat este strâns legată de istoria modei, iar instrumentele de călcat au fost produse de-a lungul timpului ca răspuns la necesitatea de a călca haine în funcţie de stilul vestimentar promovat de modă. Acestea au generat şi o evoluţie variată de fiare de călcat atât prin formă cât şi prin modul de încălzire", a arătat Roxana Man.
Comentează