Premium
Iulian Fota, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate în mandatele lui Traian Băsescu a vorbit, pentru Q Magazine, despre motivațiile, sensul și efectele acuzelor aduse de Elena Udrea în spațiul public cu privire la sistemul de forță care ar conduce România.
În calitatea de consilier pe probleme de securitate, ați lucrat strâns și cu serviciile de informații și cu președintele Traian Băsescu. Cât de aproape de realitate și cât de aproape de fabulație sunt acuzele, sistemul descris de Elena Udrea în care serviciile de informații ar controla practic România?
În cei șase ani de activitate la Cotroceni, interacțiunea mea cu serviciile de informații a fost una oficială, instituțională. Am descoperit instituții de securitate națională competente în îndeplinirea atribuțiilor, acționând în limitele legii. Sigur, auzi bârfe prin piață, dar în marea lor majoritate nu erau de luat în calcul. În societatea românească, în ceea ce ține de activitatea serviciilor de informații este foarte multă mitologie.
În cei șase ani de activitate la Cotroceni, nu m-am intersectat cu situații precum cele descrise de doamna Udrea. Ele, dacă sunt adevărate, țin de o altă lume, paralelă celei tehnocratice, de stat, lumea politico-mediatică. Este o mare diferență între o lume și cealaltă. În prima se operează cu informații certe sau cu un grad mare de certitudine, cineva garantând pentru acuratețea lor. Deciziile de securitate națională nu se iau plecând de la poziții părtinitoare, cine pe cine amenință sau șantajează sau lucruri similare. În lumea politică, de unde vine și doamna Udrea, se operează primordial cu bârfe, zvonuri, intrigi, un stil complet diferit. Dacă ne uităm la afirmațiile doamnei Udrea, eu am bănuielile mele că unele ar putea fi adevărate, alte sunt convins, sunt doar bârfe.
Cred că este exagerat, de exemplu, să te consideri a fi un canal de informații alternativ pentru președinte, să te compari practic un un serviciu de informații, ținând cont de potențialul informativ al unei instituții, care în nici un caz nu se poate compara cu posibilitățile unei persoane. Desigur, poți să îi dai unele informații, să porți anumite discuții cu președintele, făcând parte din cercul de apropiați al său, inclusiv anumite informații pe care le ai numai tu. În definitiv, nici serviciile de informații nu sunt atotștiutoare, pentru simplu motiv că nu au suficiente resurse umane și financiare să monitorizeze tot, cum exagerat se apreciază.
Este o exagerare și să spui că serviciile controlează pe toată lumea sau că ele ar avea cea mai mare putere în România. În țara noastră puterea este foarte fragmentată, Președintele, premierul, președinții Camerelor, președinții de partid având propriile lor puteri. Au deasemenea mare putere instituțiile de mass-media și patronii lor. Repet, puterea politică în România este foarte fragmentată și asta este un lucru bun. Avem un rezonabil echilibru al puterilor. În plus, acțiunea serviciilor este îngrădită prin propriul mod de organizare, prin lege, prin interactiunea cu alte instituții și chiar îngrădiri reciproce ale serviciilor între ele.
De-a lungul timpului, au fost momente când președintele Traian Băsescu a acționat altfel decât ar fi trebuit sau ați căzut la consens în urma consultărilor, lăsându-vă senzația că au existat factori externi care au determinat modificarea acțiunii?
Președintele Traian Băsescu a fost un președinte competent și puternic, cu o personalitate puternică, acest lucru nu poate fi negat. Dar chiar în aceste condiții, l-am văzut în cei șase ani cât am lucrat împreună, având limite în acțiunea sa politică, limite date de Constituție, de lege sau date de rezistența celorlalți actori politici. L-am văzut uneori în ipostaza mai puțin dorită de dânsul de a nu putea determina un anumit curs al acțiunii sale politice, de a nu putea face ce vroia. Sigur, a întins până la limită anumite atribuții constituționale, dar niciodată nu le-a depășit.
Elena Udrea a vorbit despre o formă de putere ocultă care controlează România a instituțiilor de forță. Cine are cătușele și informații conduce țara?
Este păcat, că dupa atăția ani de eforturi, după atâtea succese profesionale, datorită unor interese de grup sau individuale se generează o imagine deformată, chiar falsă asupra activității serviciilor de informații, în special asupra SRI-ului, instituția cu o contribuție esențială la reușita campaniei anti-corupțe.
Acest lucru induce la nivelul instituțiilor un sentiment de nesiguranță sau chiar de frustrare profesională. Aceste instituții în care oamenii își fac treaba foarte bine sunt terfelite, sunt decredibilizate și se mătură pe jos cu ele. Oamenii care lucrează în acele instituții nu merită un astfel de tratament. Inclusiv modul în care George Maior a trebuit să plece de la comanda SRI a fost complet neelegant, abrupt și nedrept, ținând cont de multiplele sale sucese profesionale.
Dacă statul ar fi condus de serviciile de informații am avea de-a face cu o gravă vulnerabilitate a sa
Evident însă că, și România nu este un caz deloc izolat, există o tendință a serviciilor de informații de a acumula putere…
Sigur că există o anumită întrecere pentru a avea mai multă influență. În toate statele lumii, democratice sau totalitare există astfel de situații. Dar dacă statul ar fi condus de serviciile de informații am avea de-a face cu o gravă vulnerabilitate a sa. Nu este cazul în România. Controlul democratic al serviciilor de informații a fost o condiție de aderare la NATO. Dacă serviciile de informații ar fi abuzat de poziția lor, fiți siguri că lucru acesta ar fi fost observat și de alții, de aliații noștrii, care l-ar fi semnalat sau chiar ar fi intervenit. Cum au făcut-o altădată, în anii 90.
Care este sensul, motivația acestor ieșiri ale doamnei Udrea?
Problema mare a României este că dezordinea politică este în rapidă creștere. Plecarea președintelui Băsescu a creat un vid de putere, pe care, deocamdată nu are cine să-l umple. Dl președinte Traian Băsescu a fost totuși un factor de ordine. Vacuumul de putere, prin lupta pentru preluarea puterii disponibilizate de fostul președinte, generează dezordine și o intensificare a diferitelor dispute. Aceasta situație ne va produce costuri și consecințe pe care le-am putea regreta. Avem un președinte care a plecat, un guvern timid, un premier care se reface după o înfrângere, Parlamentul are o imagine proastă, noul președinte abia acum încearcă să își intre în mandat. Pe fundalul acesta apar tot felul de „corsari politici” care încearcă să profite.
Prin acuzele aduse, dna Elena Udrea, care a făcut parte din cercul restrâns al persoanelor din jurul fostului președinte, nu aduce practic atingere inclusiv perioadei în care Traian Băsescu a fost președinte, în care statul de drept, reforma justiției au fost teme fundamentale?
Se aruncă o imagine falsă și asupra a ceea ce a făcut Traian Băsescu în mandatele sale, evident. Traian Băsescu era greu de dezinformat sau manipulat. Și era imposibil de remorcat. Vă pot spune cu siguranță că Traian Băsescu nu a fost remorca cuiva. Știam că dacă plecam la un proiect cu dânsul, era proiectul lui. Era un om pe picioarele lui, independent. Niciodată în cei șase ani nu am fost nevoit să mă gândesc că voi face ceva ilegal sau neconstituțional.
Cu toate acestea, nu putem uita că Elena Udrea este fost ministru, parlamentar român, sunt acuzații și denunțuri ale unui oficial. Nu ar trebui verificate și acestea?
O instituție fundamentală a statului poate fi criticată, dar doar dacă ai probe. Altfel demersul se poate transforma în denigare sau atac. Când o instituție fundamentală, precum SRI sau DNA este atacată, este obligația celui care face aceste acuzații să vină cu probe solide. Orice instituție din România poate fi criticată, dar cu probe, altfel vorbim despre calomnie și denigrare. Eu nu pot pune egal niciodată între o persoană și o instituție, pentru că oamenii din acea instituție trebuie să își facă treaba în continuare, în fiecare zi, pe când persoana care a făcut anumite acuzații, după o perioadă, se poate plictisi și poate pleaca acasă. Desigur, dacă se demonstrează că s-a încălcat legea într-o instituție, atunci cei vinovați să fie trași la răspundere de sus până jos.
Dar cred că activitatea oricărei instituții sau a conducerii unei instituții trebuie criticată cu probe, nu cu istericale.
Dacă dl Traian Băsescu s-ar fi aflat în situația actuală a dlui Iohannis, ce i-ați fi sugerat? Să aștepte numirea șefului SRI până se face lumină după aceste acuzații, astfel încât să nu planeze suspiciuni asupra serviciului de informații sau să asigure cât mai rapid conducerea instituției?
Nu cred că prioritar este urgentarea numirii unor șefi la conducerile celor două servicii de informații, ci stabilirea caliăților necesare pentru a putea conduce cu succes aceste institutii.
Și în SIE și în SRI sunt mecanisme bine puse la punct. Cele două servicii pot funcționa o perioadă, fără probleme, și fără directori plini. La eventualii directori ai SRI ca si la SIE, de exemplu, cred că foarte importante sunt câteva calități: să fie competent ( să aibă cunoștințe rezonabile despre ce înseamnă securitatea națională și relațiile externe), să fie integru, cinstit față de România, să aibă o reputație bună în lumea occidentală, în fața partenerilor noștri și, foarte important, să se bucure de încrederea președintelui. Directorii de servicii și instituțiile pe care le conduc nu pot funcționa fără încrederea președintelui. Graba poate strica treaba.
Puteți evalua impactul situației create în ultima perioadă, din punct de vedere al securității naționale?
Politicul trebuie să aibă grijă să nu sape o prăpastie între el și birocrația statului, în special cea din zona serviciilor de informații. Eu mă tem că se deschide deja o prăpastie între clasa politică și instituțiile statului. Joaca politico-mediatică este împinsă prea departe, este prea virulentă, afectând deja imaginea și prestigiul unor instituții fundamentale ale statului. Mai ales instituții care și-au făcut treaba. Clasa politică nu trebuie să le târască în scandaluri, nu are dreptul să angreneze în lupta politică instituții importante pentru funcționarea statului. Acele institutii nu sunt in propietatea ei, sunt ale țării. Ele trebuiesc doar bine conduse și administrate.
Iulian Fota a fost consilier prezidențial pe securitate, consilier în cadrul Departamentul pentru integrare eur-atlantică și politica de apărare din Ministerul Apărării Naționale și șeful secției militare a Misiunii României la NATO și UEO, Bruxelles
