Premium
Madridul face presiuni pentru finalizarea conductei MidCat pentru a deveni un nou hub energetic în vestul Europei. Spania aspiră să devină un nou hub energetic pentru Europa de Vest, urmărind finalizarea construcției gazoductului MidCat, care va porni din nordul Africii și va ajunge în Europa prin opt terminale, mai întâi în Spania și Portugalia, apoi în Franța, prin Munții Pirinei, urmând ca punctul terminus să fie Germania, relatează Oikonomikos Tachydromos citat de Rador.
Însă proiectul gazoductului, care a început în 2013 și a rămas în suspensie, a fost blocat de opoziția exprimată de Franța, întrucât Parisul consideră că actualele conducte care leagă Franța și Spania sunt utilizate doar la 55% din capacitatea lor de transport și că, prin urmare, nu este nevoie de altele noi.
Dezbaterea asupra proiectului a ajuns din nou în prim-plan, după ce fluxurile prin conducta rusă Nord Stream 1 s-au oprit efectiv, în timp ce Nord Stream 2 nu a fost niciodată pus în funcțiune normală din cauza sancțiunilor impuse ca urmare a invadării Ucrainei de către Rusia. Madridul face chiar presiuni pentru a obține finanțare din partea Uniunii Europene pentru MidCat, dar Bruxelles-ul nu pare prea dornic să coopereze, evitând să aloce bani pentru proiecte de combustibili fosili în detrimentul unor forme mai ecologice de energie.
Spania, la rândul ei, susține că odată cu finalizarea acestui proiect în jurul toamnei anului 2023, conducta va putea transporta și hidrogen din anul 2030 încolo. Acest lucru ar putea fi dorit de Bruxelles, dar probabil nu și de Franța, deoarece Madridul și Parisul vor fi concurenți în producerea acestei noi forme de energie care se dezvoltă într-un ritm rapid.
Presiuni și din partea Germaniei și a Portugaliei
În acest joc intră și Germania și Portugalia, întrucât văd cum problemele de aprovizionare cu energie cresc, mai ales după temerile legate de sabotarea conductelor Nord Stream 1 și Nord Stream 2.
Prim-ministrul portughez Antonio Costa a cerut Franței să pună punct blocării conductei MidCat în Munții Pirinei, argumentând că o astfel de conductă ar ajuta Europa Centrală și de Est să devină independente față de gazul rusesc.
Costa a spus că înțelege poziția Franței, întrucât încearcă, a spus el, să își protejeze sectorul energetic nuclear, dar țările din Europa Centrală și de Est au nevoie urgent să-și diversifice sursele de aprovizionare cu energie.
Potrivit lui Costa, Comisia Europeană are în vedere și construirea unei conducte submarine între Spania și Italia, ca alternativă la MidCat, dacă Franța va continua să blocheze proiectul. Însă un astfel de proiect va fi probabil mai costisitor, iar construirea lui va dura mai mult, deoarece lucrările ar trebui realizate la mare adâncime.
MidCat a fost lansat în 2013 sub președinția lui François Hollande, cu sprijinul Comisiei Europene și se dorea a fi o punte energetică importantă între Peninsula Iberică și restul Europei. A fost abandonat în 2019 de guvernul francez, în urma unor studii de cost și impact.
Cum vrea Spania să devină un jucător mai puternic
Spania speră că își poate îmbunătăți rolul de hub energetic odată cu finalizarea MidCat, care ar putea transporta 7 miliarde de metri cubi (bcm) de gaz natural pe an din Catalonia până în sud-vestul Franței. Această cantitate este egală cu aproximativ o cincime din consumul anual al Spaniei.
Tronsonul de 100 km al conductei MidCat de pe teritoriul Spaniei va costa aproximativ 375 de milioane de euro și va fi construit de Enagás, operatorul rețelei naționale de gaze, care operează deja ambele conexiuni existente către Franța, cu o capacitate de 8,5 miliarde de metri cubi. Parisul, la rândul său, susține că întregul proiect și modernizările aferente vor costa cel puțin 3 miliarde de euro.
Spania produce cantități mici de gaze naturale, dar acum pare dispusă să-și folosească infrastructura în valoare de miliarde de euro, construită în anii 1980.
Zilnic, sistemul spaniol de transport primește gaze naturale din Algeria, Nigeria, Qatar și SUA, plus unele din Rusia, prin două conducte conectate cu nordul Africii și șase instalații care conectează terminalele GNL și centralele care transformă GNL-ul înapoi în gaz. Cele 60 de miliarde de metri cubi pe care aceste instalații le pot gestiona anual reprezintă o treime din capacitatea totală de regazificare a UE, potrivit datelor Enagás prezentate de Financial Times.
