Jurnalistul Adelin Petrişor a afirmat, luni seară, la lansarea cărţii sale "În direct din linia întâi", că scrie pentru ca "poveştile" sale să ajungă la oameni, mărturisind că îşi doreşte ca românii să vadă că în Afganistan sunt femei care au drepturi mai puţine decât au animalele de companie, potrivit news.ro
"Eu scriu nu pentru că sunt vreun băiat din Buzău, un Hemingway. Scriu ca 'poveştile' mele să ajungă la oameni. Pentru că nu-i nimic mai trist decât să ai poveşti şi să n-ai cui să îi le spui. Şi din nefericire... lumea nu se mai uită la televizor. Din nefericire, televiziunea publică n-a reuşit să se reinventeze şi să rămână în topul preferinţelor oamenilor, ca să vorbesc ca dintr-un comunicat de presă al TVR. Şi atunci... trebuie să ajungi cu poveştile astea undeva. Şi eu am zis că sunt oameni care nu se uită la TVR, care nu se uită la televizor, fiica mea are 16 ani şi nu deschide televizorul niciodată, se uită pe tabletă sau pe mai ştiu eu ce. Şi atunci i-am zis că poveştile astea trebuie să ajungă. Eu vreau ca oamenii din ţara mea, care văd mulţi dintre ei doar partea goala paharului, să vadă că în Afganistan, în momentul ăsta, sunt femei care au drepturi mai puţine decât au animalele de companie", a declarat jurnalistul, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.
El a mărturisit că, în timpul unui reportaj realizat în Afganistan, când puteai fi răpit doar "pentru ceasul de la mână", gândul că "poveştile" acelea ajung la oameni îl făceau să nu mai simtă frica.
"Şi atunci (...) când ieşeam din hotel, literalmente, mă gândeam la răpire şi la... băi, cum o fi? Că tu eşti îmbrăcat aşa, ei sunt îmbrăcaţi toţi la fel, era o perioadă destul de tulbure la un an după ce luaseră ei controlul. Era relativ sigur, dar puteai fi răpit pentru ceasul de la mână. Adică acolo nu te răpesc teroriştii neapărat, te răpesc unii pentru 100 de dolari. Şi mă gândeam la chestia asta, dar am zis, băi, dacă 'poveştile' astea ajung la oameni, e o chestie senzaţională. Pentru că eu, datorită genelor, părinţilor mei, am văzut întotdeauna partea plină a paharului, dar alţii nu", a spus Adelin Petrişor.
Jurnalistul, care a relatat din numeroase teatre de operaţiuni, a subliniat că "România s-a schimbat enorm".
"Mă oftică când văd oameni care vorbesc despre România şi spun că nu s-a schimbat nimic. Probabil că nu s-au schimbat lucrurile cu aşa viteză cu care am vrea noi. Sergiu e nemulţumit pentru că el se raportează la timpii biologici, în timpi istorici, Schimbările sunt mult mai grele şi mai complicate. Dar România credeţi-mă că s-a schimbat enorm. Cu bune şi cu rele. Nu e nimic mai frumos decât să te opreşti la Otopeni, când vii după un Afganistan, şi să apreciezi verdele, oamenii, în ciuda ambuteiajului şi a clădirilor dement construite", a mai spus Adelin Petrişor.
Pentru jurnalistul Sergiu Toader, volumul lansat este un adevărat "manual de jurnalism".
"Ce a făcut el este valabil oriunde, nu numai la Bucureşti. El poate fi un model. Ar trebui să fie un model pentru România în primul rând. Cartea asta a lui nu este... dacă mă întrebaţi pe mine, cartea asta a lui nu este despre război. N-are nicio legătură cu asta. Este un manual de jurnalism. Ştiţi de ce? Pentru că eu cred, sunt convins că există în România jurnalişti foarte buni. Sunt convins de acest lucru. Poate nu i-am citit eu încă, dar sunt convins că există. Însă, el practică un gen de jurnalism clasic. Nu este un şobolan de studio. L-am văzut, nu are această apetenţă. Nu este un escroc pentru clickbait. El face un jurnalism de frontline. Îl contextualizează. Contextualizează evenimentul. A învăţat extrem de mult. El a adus în toate redacţiile în care a fost o dimensiune internaţională. Ne simţeam şi noi altfel, ştiţi? Ca făcând parte din cercul ăsta. Să vezi un microfon de TVR, sau de nu ştiu unde, la un eveniment internaţional, zici, băi, poate contăm şi noi într-un fel", a apreciat jurnalistul Sergiu Toader.
La lansare, profesorul Armand Goşu a accentuat asupra necesităţii luptei împotriva fake news.
"Până nu învăţăm un copil de şcoală, nu trebuie să ajungă la liceu să citească o ştire, că a văzut ceva pe Facebook, să controleze informaţia, nu facem nimic. (...) Nu ştiu ce s-a întâmplat, nu ştiu unde s-a produs, când s-a produs această ruptură, probabil undeva înainte sau în timpul pandemiei. E îngrozitor ce se întâmplă astăzi, în condiţiile în care, nu că nu ai materie, dar tu nu ai, la nivelul societăţii româneşti, conştiinţa acestei ameninţări. Şi după aceea ne mai mirăm în alegeri, că ce s-a întâmplat, după care peste trei luni ne trece şi continuăm la nivelul de televiziuni naţionale, care sunt pe banii noştri, adică partidele politice care îşi plătesc diverse televiziuni, o fac pe bani publici. Nu vine nici Soros, nimeni să promoveze astfel de narative, astfel de conspiraţii. Şi când le vezi şi pe televiziuni, când le vezi şi pe reţelele sociale, şi lipsit de educaţie, nu poţi decât să zici, păi cum?", a spus Goşu.
El a pledat pentru creşterea nivelului educaţiei.
"Deci educaţie. În educaţie băgăm puţin bani. De la ce am tăiat prima dată? De la educaţie... calitatea profesorului? Tot mai precară. Oamenii care sunt bine pregătiţi, cei mai buni pleacă în străinătate. Unii fac carieră frumoasă acolo, alţii, care-s mai şmecheri, mă întreabă la ce uşă trebuie să bată ca să intre la SRI sau la partidele politice, că altfel nu se poate trăi în România, mori de foame. Şi vorbesc de Universitatea Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Politice, unde se intră cu examen, sunt câţiva pe loc. Adică... Copiii ăştia ajung la Bruxelles, consilieri, lucrează la comisii, lucrează la Parlamentul European, lucrează în diverse ministere în România. Deci cu cultura, cu bagajul cu care vii şi educaţie", a subliniat profesorul Armand Goşu.
Unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti de război din România, Adelin Petrişor (n. 1975) şi-a început cariera în 1994, la radio.
A lucrat la diferite posturi TV, iar în prezent este corespondent special al televiziunii publice.
A transmis din Irak, Afganistan, Liban, Israel, Algeria, Albania, Egipt, Tunisia, Siria etc.
De-a lungul timpului a intervievat personalităţi precum Yasser Arafat, Ehud Barak, Benjamin Netanyahu, Valentino Rossi, ayatollahul Mohammad Fadlallah, Jaap de Hoop Scheffer.
A fost distins cu Marele Premiu APTR în 2003, Premiul pentru cel mai bun reportaj în 2007 şi Premiul pentru documentar politic în 2009. În 2012 a participat la International Photography Awards (Los Angeles) cu cinci fotografii realizate în Coreea de Nord, fiind printre finaliştii la Marele Premiu "Discovery of the year" şi adjudecându-şi premiul la secţiunea "Editorial Non-Pro".
Documentarul "Coreea de Nord, nimic de invidiat" a rulat la TIFF în 2012, iar în 2013 a fost ales în selecţia oficială la Astra Film Festival Sibiu, unul dintre cele mai importante festivaluri de documentare din Europa de Est.
La Editura Polirom a mai publicat volumele "Războaiele mele" (2010, 2013), "Ţara cu un singur gras" (2013, 2020) şi albumul de fotografii "Coreea de Nord, un lagăr cât o ţară" (2012), care a fost publicat şi la Seul, în 2016, de Hollym International Corp., în engleză şi coreeană. A
Comentează