Premium
Volumul "Publicistica lui Ion Brad (1929-2019)", prefață de Ilie Rad, realizat de jurnalistul Mihai Cistelican, a apărut la editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca. Cartea are la bază teza de doctorat cu acelaşi nume, susţinută de jurnalist în noiembrie 2020 la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca.
Cartea de față abordeaza întreaga publicistică a scriitorului Ion Brad în cei aproximativ 70 de ani de activitate, reprezentând o premieră în acest sens, deoarece nu a mai fost realizată o integrală a articolelor publicate de autor până în acest moment. Personalitatea lui Ion Brad este mult mai bine cunturată și cunoscută în acest fel, dezvăluind aspecte în exclusivitate din activitatea de jurnalist a scriitorului (unele pe care nici el nu și le mai aducea aminte).
Generației lui Ion Brad (cea a anilor 1929-1930) i-a fost dat să trăiască ani dramatici, când, după război o simplă poezie considerată idealistă sau un banal articol publicat într-un ziar controversat puteau să devină sentințe definitive pentru o pedeapsă cu închisoarea. Convulsivii ani 1940-1950 au fost martorii unor infinite drame. Este și cazul indirect al scriitorului Ion Brad, care, stârnit de împrejurări nefaste (sărăcia de după război, familia numeroasă din care provenea, nevoile financiare) ajunge să colaboreze cu principalele ziare sau reviste, controlate de Partidul Muncitoresc Român (ulterior Partidul Comunist Român). Ion Brad a trăit în perioade tumultoase, agitate și imprevizibile, când influențele politice și răsturnările sociale loveau crunt în ceea ce poate fi numit generic cultură (începutul comunismului sau perioada anilor 1990). A încercat, dar nu de fiecare dată a și reușit, să le combată în scris.
Brad se naște la 8 noiembrie 1929, în satul Pănade, din județul Alba, într-o familie tradițională, cu nouă copii. Face școala primară în satul său natal (1936-1940), iar liceul la „Sf. Vasile cel Mare” din Blaj (1940-1948), unde trăiește toate evenimentele istorice, începând cu rebeliunea legionară, dictatul de la Viena, începutul comunismului în România și interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. În 1948 ajunge student la Filologie la Cluj, facultate pe care o absolvă în 1952, cu o lucrare despre scriitorul Emil Isac. Începe să frecventeze cenaclul literar de la ziarul Lupta Ardealului, în paginile căruia ajunge să publice articole culturale. Din anul 1949, având relații printre poeții Clujului, este cooptat la revista Almanahul literar, prima revistă română înființată la Cluj după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu ocazia zilei de naștere a lui Iosif Vissarionovici Stalin și ca un răspuns la revistele maghiare.
În 1953 ajunge secretar al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, post pe care rămâne până în 1955, când plecă din Cluj la București. Ajunge în scurt timp în fruntea revistei Cravata roșie; colaborează ulterior la Luceafărul, Scânteia tineretului, Gazeta literară ș. a. A fost pentru o perioadă și secretar al Uniunii Scriitorilor, ulterior îndeplinind funcții în diplomație (ambasador al României în Grecia în perioada 1973-1982; director în Ministerul de Externe) sau cultură (adjunct al șefului Secției de Cultură și Artă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român; ulterior vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă; director la Teatrul „C. I. Nottara”). După schimbarea regimului comunist din 1989 se îndepărtează de politică și refuză ofertele venite în primii ani de democrație din partea unor partide sau organizații politice nou înființate. După 1989 se pensionează și publică numeroase articole sau cărți, dar înființează și revista Acasă. A publicat peste 20 de volume, pe teme variate, de la istorie literară la diplomație sau religie, realizând cărți de autor în mare majoritate, dar și de coeditor. Moare înconjurat de familie și prieteni la 6 februarie 2019.
Cum este structurată cartea?
Volumul prezintă atât biografia autorului în diversele etape din cariera lui Ion Brad, cât și contextul istoric în care scriitorul și-a desfășurat activitatea. În acest sens unele capitole au mai multe subcapitole. Astfel, la început aflăm de ce Mihai Cistelican a ales să scrie o astfel de lucrare și modul în care l-a cunoscut pe Brad. Autorul reușește în demersul său să stabilească adevăratul debut jurnalistic al lui Ion Brad, de la Lupta Ardealului (articole descoperite în premieră deoarece nici Ion Brad nu mai știa de ele), iar mai apoi trece în revistă în capitolul trei colaborarea avută la alte reviste sau ziare din epocă: Almanahul literar, redactor-șef la Cravata roșie, redactor la Luceafărul, Scânteia tineretului, redactor-șef adjunct la Gazeta literară; îi sunt expuse distinct și articolele din alte ziare și reviste prin care se dovedea atașamentul lui Ion Brad pentru apărarea locurilor istorice din Blaj sau diversele sale articole din perioada 1966-1989, când a îndeplinit și alte funcții în statul român.
Un alt aspect inedit pe care volumul îl prezintă e dat de informațiile regăsite de Mihai Cistelican în arhivele PCR sau ale Securității despre Ion Brad. Aflăm, în premieră, modul în care era văzut scriitorul de structurile de Securitate sau de ce era considerat un autor important în structurile de stat. Aceste informații sunt cu atât mai prețioase cu cât Ion Brad nu a fost interesat să le afle cât timp a trăit.
Activitatea prodigioasă de gazetar ulterior momentului din decembrie 1989 începe să fie analizată de la capitolul V, unde autorul schițează principalele direcții pe care le-a luat publicistica lui Ion Brad după căderea comunismului. Sunt trecute în revistă colaborările de la Adevărul literar şi artistic, Curierul naţional, Diplomat club, Literatorul, Cetatea culturală, Cronica română, Agricultura României, Cultura, Flacăra lui Adrian Păunescu, Acasă (revistă întemeiată chiar de el și condusă până la finalul vieții). Având în vedere faptul că Ion Brad a fost ambasadorul României în Grecia, Mihai Cistelican nu evită articolele scrise de autor despre acest subiect, publicate ulterior sub formă de volume.
Întrucât viața și contextul a favorizat activitatea sa epistolară, Ion Brad a profitat de ea din plin. O dovedesc cele opt volume analizate în care regăsim scrisori primite de la mari oameni de cultură din epocă sau personalități marcante: Ion Agârbiceanu, Mircea Zaciu, Elie Wiesel, Mircea Eliade etc.
Chiar dacă o monografie nu a fost încă scrisă despre viața lui Ion Brad, ea poate fi regăsită sub forma numeroaselor interviuri oferite sau luate de autor. Mihai Cistelican a identificat în acest sens patru volume de interviuri, în care Ion Brad fie a fost cel care a răspuns la întrebări, fie le-a pus. Desigur, Cistelican nu evită, în baza obiectivității, să indice și alți scriitori sau publiciști care i-au luat interviuri lui Brad: Flaviu Predescu, Alexandru Lucinescu ș. a.
Nu în ultimul rând i se relevă lui Brad în capitolul IX calitatea de descoperitor al istoriei naționale sau literare. Întrucât nu și-a negat niciodată credința creștină, Ion Brad a fost atașat mereu valorilor întruchipate de Biserica Greco-Catolică. Astfel, pe lângă funcția de ambasador al României în Grecia, Mihai Cistelican îl poziționează și în calitate de ambasador al Blajului; tot în acest capitol îi este prezentată și pasiunea de descoperitor al istoriei literare.
Capitolul X este intitulat Ultimul capitol, deoarece reprezintă și ultimul mare proiect editorial expus de Ion Brad. Regăsim astfel recenzii și cronici literare semnate de autorul de pe Târnave. Un subcapitol trece în revistă, printr-o monitorizare amplă, modul în care a reflectat presa moartea poetului.
Cartea se încheie în capitolul XI – Concluzii, în timp ce notele de subsol (peste 1.200), Referințele critice, Bibliografia, Anexele și ilustrațiile sau Indicele de nume conferă volumului rigoarea științifică de excepție.
Un mare avantaj al autorului a fost acela că a reușit să-i ia lui Ion Brad, cât timp mai trăia, trei interviruri, astfel încât să poarte o polemică în privința unor articole controversate publicate în plin stalinism de Brad. Aflăm astfel ce-l determina să publice în anii ’50, ce atitudine are acum față de Regele Mihai sau cum a trăit anumite momente istorice.
Cartea poate interesa o gamă variată de cititori: de la pasionați de istorie recentă, presă, critici lirerari sau până la diplomați de carieră.
Mihai Cistelican a acordat o atenție sporită și elementelor grafice: regăsim astfel toate coperțile volumelor lui Ion Brad arondate publicisticii, articole scanete din ziare sau reviste unde Ion Brad și-a desfășurat activitatea (precum Cravata roșie, Gazeta literară, Luceafărul, Acasă), scrisori primite sau trimise către Ion Brad (de la Mircea Eliade, Elie Wiese sau Marin Preda), dedicații oferite pe volume, răspunsul de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în privința lui Ion Brad sau dosarul acestuia de cadre de la Partidul Comunist Român; nu în ultimul rând regăsim poze cu Ion Brad în diverse etape din viața sa, totul culminând cu două poze cu Ion Brad și Mihai Cistelican.
Părerile unor profesori universitari
Despre volumul propus afăm de pe coperta patru de la prof. univ. dr. Ion Buzași: „Ion Brad a fost un publicist pasionat și capitolele lucrării demonstrează legătura dintre biografia scriitorului și publicațiile la care a colaborat sau pe care le-a condus, de la debutul jurnalistic din 1949, la Lupta Ardealului, trecând apoi redactor la Almanahul literar, viitoarea revistă importantă Steaua. Evident lucrarea are meritul radiografierii complete a jurnalisticii acestuia și pune în evidență profilul moral și literar, al unui scriitor controversat, și uneori pătimaș și unilateral comentat, și neținându-se seama de contextul social-istoric al epocii, rău înțeles și interpretat.”
De asemenea, conf. univ. dr. Ramona Gabriela-Hosu descrie abordarea propusă de autor: „Abordarea propusă vine dintr-o perspectivă ce acoperă, din punct de vedere teoretic, două mari paliere jurnalistice, dimensiunea culturală fiind numitorul comun: social-culturalul și socio-politicul. Caracterul interdisciplinar al temei, documentarea și cercetarea extensivă realizată de Cistelican urmăresc să încadreze, atât cât poate fi încadrat, un set de practici jurnalistice cu implicații semnificative la nivel societal în diferite perioade istorice. Schimbările de ton pot fi înțelese în contextul social, politic, național, în diferite perioade de timp. Aceste trasee sinuoase și problematice, au, evident, un corespondent și în publicistica lui Ion Brad. Indiferent însă de schimbările ce se produc în viața politică a României, Ion Brad nu renunță la credințele sale: atașament față de valorile și cultura națională, susținerea pentru cultura română din Transilvania.”
Nu în ultimul rând prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru ține să puncteze inventarierea acriboasă: „Decupând publicistica lui Ion Brad din întregul unei producții abundente, traversând o perioadă tumultuoasă, politizată, sub „dezgheț controlat”, dl. Mihai Cistelican purcede la o inventariere acribioasă, lămurind chestiuni controversate: lucrarea domnului Mihai Cistelican, cercetând meticulos, cu calm analitic, arhivele, se impune prin travaliu și seriozitate, dezvăluind aspecte inedite din cariera unui ‘nomenclaturist’ candid.”
De asemenea, prof. univ. dr. Ilie Rad (cel care scrie prefața volumului), remarcă faptul că Mihai Cistelican a căzut în păcatul unei prezentări hagiografice a subiectului: „Mihai Cistelican nu a căzut în extrema unei critici dure asupra activităţii publicistice a poetului din anii ‘obsedantului deceniu’, pentru că de fiecare dată a încercat să contextualizeze mesajul unui articol, să vadă în ce măsură el era în consonanţă cu imperativele politice ale zilei, să arate că şi alţi scriitori au procedat la fel. În aceeaşi măsură, autorul a evitat şi prezentarea hagiografică a subiectului, efortul său fiind mereu unul de obiectivitate, imparţialitate etc.”
Cine este Mihai Cistelican
Mihai Cistelican este redactor la publicația online STIRIPESURSE.RO. Absolvent al Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (Departamentul de Jurnalism) din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj (2014), devine doctor în științe ale comunicării cu lucrarea Publicistica lui Ion Brad (2020).
Se implică în presa studențească din cadrul UBB, iar ulterior debutează în cea clujeană în calitate de student la cotidianul Ziua de Cluj. Devine reporter la publicația Monitorul de Cluj (2014-2016), iar din 2018 începe colaborarea cu STIRIPESURSE.RO. Publică în paralel în Tribuna, Vatra veche, Studia Universitatis Babeș-Bolyai Ephemerides și colaborează cu Realitatea TV-Cluj sau TVR Cluj.
Este coeditor la trei volume: Ion Agârbiceanu. Articole cu caracter ecleziastic (1903-1945), ediție îngrijită, notă asupra ediției, note și comentarii de Ilie Rad, prefață de prof. univ. dr. Stelian Tofană, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2018; Remus Hădărean (coordonator), Comuna Ceanu Mare în secvențe istorice, literare și imagini, Editura Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca, 2019; Ion Vlad. Alternative la memorii: dialoguri, corespondență, mărturii, o carte concepută și realizată de Ilie Rad, Editura Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2019.
A participat la diverse evenimente de profil, fiind pasionat de istoria recentă: Universitatea de Vară Râmnicu Sărat – „Închisoarea tăcerii, o experiență în comunism”, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2017); Congresul Național de Istorie a Presei – „Tradiții ale presei religioase din România”, organizată de Asociația Română de Istorie a Presei, UBB Cluj, Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului și Eparhia Greco-Catolică Cluj-Gherla (2017).
