Ceea ce părea o distracție trecătoare s-a transformat rapid într-o pasiune care a cuprins școlile, curțile și chiar străzile. Copiii poartă kendama în ghiozdan cu mândrie, se antrenează în pauze, se provoacă între ei și își exersează răbdarea și precizia cu o seriozitate de om mare.
Jucăria a devenit un fenomen în România, la 10 ani de când a fost pe val. "Vine la pachet cu echilibru, concentrare și bucuria de a reuși", spune psihologul Andreea Trandafirescu. Totuși, există și școli în care a fost interzisă.
„Mami, vreau și eu kendama!” – o propoziție rostită cu entuziasm de fiul meu, care m-a făcut să descopăr o lume fascinantă ascunsă într-o jucărie japoneză. La prima vedere, pare doar o bucată de lemn cu o bilă legată printr-un șnur, dar kendama este o întreagă poveste dincolo de banala imagine. Vine la pachet cu echilibru, concentrare și bucuria de a reuși.
Relansarea spectaculoasă a venit din mediul online, prin influencerul Bisoi, care a readus kendama în atenția publicului, reinterpretând un mesaj vechi pentru o nouă generație. Astfel, obiectul tradițional japonez a revenit în mâinile copiilor din România, devenind un simbol al curiozității, disciplinei și jocului “ca pe vremuri”, a spus Andreea Trandafirescu, pentru stiripesurse.ro.
"Kendama ascunde și o valoare psihologică remarcabilă"
Puțini știu că această jucărie, atât de iubită astăzi, își are originile în Franța secolului al XVI-lea, într-un joc numit bilboquet. În Japonia a ajuns în perioada Edo, devenind ulterior, în era Meiji, un instrument educativ folosit în școli. În 1919, sub numele Nichigetsu Ball, a început să cucerească Japonia, iar după cel de-al Doilea Război Mondial a evoluat într-un adevărat sport, cu reguli, competiții și campionate internaționale.
Kendama este o construcție simplă, dar ingenioasă. Un băț numit ken, cu un vârf ascuțit, trei cupe de dimensiuni diferite și o bilă numită tama, legată printr-un șnur. Jocul presupune aruncarea mingii și prinderea ei în una dintre cupe sau direct pe vârful bățului. Deși pare banal, fiecare mișcare cere atenție, ritm, coordonare și finețe.
Andreea Trandafirescu, autoarea cărții „ȘI TU POȚI! O poveste motivațională pentru copii și adolescenți”, explică beneficiile acestei jucării pentru copii.
„Este o combinație între concentrare și spontaneitate, între control și libertate. Dincolo istoria ei kendama ascunde și o valoare psihologică remarcabilă. Pentru copii, reprezintă o școală a echilibrului interior. În timp ce încearcă să prindă mingea, copilul își reglează mișcările, își antrenează atenția și învață să tolereze eșecul. Fiecare încercare devine o lecție de perseverență și răbdare.
Nu există buton de „restart” ca în jocurile digitale, ci doar momentul prezent, mișcarea și intenția. Kendama cultivă motivația intrinsecă, acel tip de dorință care vine din interior, nu din recompense externe! Copilul se bucură de progres, chiar dacă e lent și învață să transforme frustrarea în motivație.
Pe măsură ce exersează, atenția se concentrează, respirația se liniștește, iar corpul și mintea încep să colaboreze. Este o formă subtilă de mindfulness ludic, în care copilul trăiește deplin momentul, fără să-și dea seama că, în timp ce se joacă, își dezvoltă controlul emoțional și funcțiile executive.
În plus, kendama îi apropie pe copii unii de alții: se provoacă, se încurajează, învață din greșeli și împărtășesc bucuria reușitei. Jocul devine astfel o punte între competiție și cooperare, între individual și colectiv", explică Trandafirescu.
Ce efecte are asupra vârstnicilor
Kendama nu e doar pentru cei mici. Un studiu recent realizat de cercetătorul japonez Takashi Watanabe și echipa sa, publicat în 2024 în Japanese Journal of Comprehensive Rehabilitation Science, a demonstrat că acest joc poate avea efecte extraordinare și asupra vârstnicilor.
"În cadrul unui program de 30 de zile, persoanele de peste 65 de ani au practicat kendama câte 20 de minute pe zi, sub supraveghere. Rezultatele au fost uimitoare: forța musculară a picioarelor a crescut cu aproape 19%, timpul de reacție s-a îmbunătățit cu 10%, iar memoria verbală cu aproape 18%.
Kendama, jucată în picioare, solicită echilibrul și coordonarea, activând mușchii coapselor, fesierilor și gambelor, în timp ce implică și procese cognitive complexe. În același timp, ritmul constant al mișcărilor induce o stare de calm și bucurie, reducând stresul și stimulând conexiunile sociale. Cercetătorii au concluzionat că acest joc simplu, accesibil și plin de farmec poate fi practicat în familie, între prieteni sau în centre comunitare, devenind o formă blândă și eficientă de antrenament pentru minte și corp.", a mai explicat psihologul.
"Secretul kendamei stă tocmai în aparenta ei simplitate"
Kendama este un adevărat liant între generații, sublinieză Andreea Trandafirescu.
"Pentru copii, este o modalitate de a-și dezvolta atenția, răbdarea și perseverența, o alternativă educativă la timpul petrecut în fața ecranelor. Pentru adulți și vârstnici, reprezintă o formă de mișcare care combină echilibrul postural cu antrenamentul cognitiv și bucuria de a face parte dintr-o comunitate.
Secretul kendamei stă tocmai în aparenta ei simplitate. În felul în care ne obligă să fim prezenți, să încetinim ritmul, să ne concentrăm și să ne bucurăm de micile reușite.
În această jucărie veche se ascunde scânteia bucuriei născute din joc, din faptul că echilibrul interior poate fi educat prin mișcare, cu răbdare, reziliență și cu bucuria de a avea mereu dreptul la o nouă încercare.", a mai spus creatoarea THEEA_AI, prima clonă digitală din România a unui psiholog rea, un proiect care îmbină știința cu psihoeducatia facilă pentru microlearning de impact.
Comentează