Premium
În SUA a văzut lumina zilei raportul anual ”Evaluarea amenințărilor globale”, elaborat de 18 servicii de informații americane. În partea neclasificată a documentului sunt enumerate principalele țări ce reprezintă o amenințare pentru SUA. Firește că printre cei mai ”îndrăgiți” adversari ai SUA figurează Rusia, dar și China, Iran și Coreea de Nord. Țări care, zic autorii, ”au demonstrat, în pofida pandemiei, capacitatea și intenția de a-și promova interesele în detrimentul Statelor Unite și al aliaților lor”. Altfel spus, vina opozanților SUA constă în faptul că au fost în stare să-și apere interesele, dar lumea este astfel construită, încât acest lucru este posibil numai în detrimentul SUA: dacă unele țări independente de SUA se întăresc, America, nu se știe de ce, se simte tot timpul rău, scrie senatorul Konstantin Kosaciov, vicepreședintele Consiliului Federației, într-o postare pe Facebook.
În raport se spune destul de detaliat care este ”vina” directă a Rusiei: ”Rusia va continua, probabil, să-și extindă prezența sa globală în sfera militară, în domeniul serviciilor de informații, al securității, al comerțului și al energiei, să stabilească relații de parteneriat atât cu aliații, cât și cu adversarii SUA (în primul rând, acest lucru vizează colaborarea strategică tot mai mare cu China), pentru atingerea scopurilor sale”, continuă politicianul în comentariul său preluat de cotidianul Rossiiskaia gazeta.
Adică, vorbind mai pe înțelesul tuturor, Rusia intenționează să se comporte ca o putere mondială suverană, să facă tot ce fac Statele Unite însele, ceea ce, conform conceptelor ”ordinii bazate pe reguli” promovate de Occident, reprezintă cea mai înaltă răzvrătire, scrie vestidinrusia.ro.
Ca și până acum, se repetă ”mantra” despre nu știu ce dorință maniacală a Rusiei de a se amesteca în alegerile americane. Deși, cred eu, că până și cel mai îndepărtat de politică muritor de rând înțelege că, din punctul de vedere al intereselor rusești, în SUA nu a mai rămas practic nici o opțiune ca atare – este evident un consens interpartinic, din beton armat, împotriva Rusiei. Iar pentru depășirea lui este nevoie nu de un amestec extern în alegeri, ci de o oportunitate elementară pentru lumea politică americană ”de a-și veni în fire, pe cont propriu”.
Iar în acest context, concluzia serviciilor de spionaj ale SUA cum că Rusia va continua să-și dezvolte potențialul militar, nuclear, cosmic, energetic, cibernetic și de informații pentru a ”submina” pozițiile SUA, trebuie interpretată exclusiv din punctul de vedere al acțiunilor întreprinse de America însăși. Dacă obiectivul SUA este de a zădărnici proiectele dintre UE și Rusia, de a sprijini loviturile de stat anti-rusești de-a lungul frontierelor Rusiei, de a comite agresiuni împotriva statelor suverane din diferite regiuni ale lumii – atunci Rusia va face, într-adevăr, tot posibilul pentru a păstra stabilitate, securitate și funcționarea normelor de drept internațional.
Dar Washingtonul va fi surprins să vadă cât de mult potențialul Rusiei nu amenință, în realitate, America, dacă aceasta își va reduce acțiunile anti-ruse, în special la granițele Rusiei. Acțiunile Rusiei sunt reacție, nu provocare. Este altceva faptul că, la Washington, s-au obișnuit cu subordonarea, nu cu rezistența. Dar, din păcate, așa ceva nu se întâmplă într-o lume multipolară.
Schimbări trebuie să se producă, ele s-au conturat deja. Rămâne speranța în viitorul summit al celor doi președinți. În ultimă instanță, ei sunt cei care iau decizii.
