Premium
RFI:
« După ani la rând de emigraţie masivă, societatea românească descoperă reversul fugii forţelor sale vii ». Plecând de la această constatare, ziaristul de la Le Monde, Jean-Baptiste Chastand a mers mai întâi să vorbească cu mamele şi bunicile din Târgovişte. Oraşul din Dâmboviţa a fost dealtfel epicentrul reportajului din Le Monde.
Observaţia este unanimă, exprimată în cor de interlocutoarele ziaristului : « Emigraţia a fost o treabă bună la început. Aveam în fine bani. După câţiva ani însă, acest lucru a distrus relaţiile familiale ». Mii de familii din Târgovişte au trăit astfel de situaţii în care cel puţin unul dintre părinţi a plecat în Vest la lucru – Spania, Italia, şamd – lăsând copii mici în grija bunicilor sau a mamelor rămase la vatră. « In România », reaminteşte confratele nostru, « ar exista 80 de mii de copii concernaţi de această stare de fapte » cifrele fiind furnizate de ONGul britanic Save the children.
« România e pe cale să descopere efectele perverse ale modelului ei de dezvoltare, bazat pe fuga forţei sale de muncă. O lungă tradiţie care s-a accentuat odată cu aderarea ţării la UE în 2007. Cu 3 milioane de emigranţi în Vest – Spania, Italia iar mai nou Marea Britanie – România a devenit ţara care numără cei mai mulţi emigranţi, proporţional cu populaţia ei, adică 15%. Cu o natalitate de doar 1,4 copii pe cap de femeie, acest lucru este principala cauză a profundei sale crize demografice. Potrivit previziunilor ONU, România va trece de la 19,5 milioane de locuitori câţi are azi la 17,6 milioane în 2030 ».
« Hemoragia loveşte toate categoriile societăţii, nu doar pe romi. In schimbul acestei emigraţii, cei plecaţi au trimis în ţară şi până la 10 miliarde de euro pe an, o cifră divizită la trei după criza din 2008 care a lovit din plin Spania şi Italia. Multă vreme, elitele politice locale i-au împins pe români să plece, fiind astfel mulţumite că rata şomajului scade uşor » scrie Le Monde. Ziar care-i dă cuvântul primarului PSD de Târgovişte. Daniel Cristian Stan denunţă situaţia. Cotidianul francez aminteşte însă că « PSDul, moştenitorul partidului comunist şi cel care domină viaţa politică de după 1989, a fost adesea primul acuzat că-i lasă pe tineri să plece ca să-şi păstreze baza electorală, mai vârstnică, rurală şi inactivă. Noul premier social-democrat intrat în funcţie săptămâna aceasta, Sorin Grindeanu, a promis că va combate însă această emigraţie. Va avea de dus muncă de convingere » notează Le Monde care notează că în diasporă PSD nu a ajuns la recentele alegeri decât pe poziţia a 3-a.
Sectorul care se confruntă cel mai grav cu această penurie de creiere este cel medical. Un semnal de alarmă tras de preşedintele local, din Târgovişte deci, al ordinului medicilor. Ca să-i înlocuiască pe tineri doctori români care pleacă în Vest, spitalul municipal mizează pe moldoveni. Emigraţia a creat şi un dezastru urbanistic. « Oraşele româneşti se golesc fără ca cineva să se intereseze de acest lucru » deplânge arhitecta Ilinca Păun Constantinescu, curatorul expoziţie « Oraşe româneşti în declin » găzduită de MNAC.
Evenimentul Zilei:
Începutul anului a fost marcat de încercarea ruso-turcă, cu sprijin iranian, de a obține o încetare a focului. Cei trei actori par cei mai interesați ca negocierile de pace să plece la Geneva de la noua situație care avantajează actorii implicați, chiar dacă îl întărește și pe Bashar Al Assad, față de care Turcia are o respingere totală în a-l accepta ca parte a soluției.Rusia a marcat o extindere a Siriei utile pe care o controlează Al Assad și alawiții, Turcia a devenit al treilea actor pe teren, cu agendă și prezență proprie, iar Iranul coordonează milițiile șiite și propriii săi trimiși pe teren.
Dar încetarea focului și eforturile ruso-turce pe direcția relansării procesului de pace, făcut fără SUA, Occident și ONU, deși salutat de Președintele Obama, nu are șanse de reușită. Deja grupurile opoziției au contestat acordul, Turcia cere insistent Iranului să blocheze milițiile șiite care nu respectă încetarea focului măcelărind civilii sunniți, în timp ce grupările altor zone de opoziție siriană contestă pe deplin absența lor de la masa de negocieri. Pacea parțială nu are cum să dăinuie, iar atacurile lansate de diferiți oficiali turci, inclusiv de premierul turc Ildirim, la adresa SUA, privind susținerea grupărilor teroriste (cu referire la kurzii sirieni înarmați și pregătiți de trupele americane) nu sunt de bun augur, de unde și rațiunea și urgența convorbirii telefonice de pe 3 ianuarie la apelul Președintelui Obama către omologul său turc, atunci când, potrivit Departamentului de Stat, a făcut apel la alinierea intereselor SUA și Turciei în Siria.
Cert este că amenințările reale de pe teren nu au cum să poată progresa spre o pace durabilă fără implicarea tuturor actorilor majori. Iar aici, paleta e mult mai largă: formal conținea două componente, coaliția anti-Stat Islamic occidentală, condusă de SUA și conținând statele europene și pe cele sunnite din Golf, dar și Turcia, respectiv coaliția alternativă pro-șiită rusă cu Rusia, Siria lui Al Assad, Irakul șiit pro-iranian Hezbolahul libanez și Iranul. Astăzi, paleta e mult mai largă, și ar trebui împărțită în cel puțin trei părți, odată ce Turcia se află pe teren cu propria sa agendă ca al treilea jucător. Însă și în acest caz, din jurul mesei lipsesc SUA, Statele Occidentale și Arabia Saudită respectiv Qatar, toate aceste componente cu intermediari ce luptă pe teren în spațiul opoziției siriene.
