Premium
Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să avanseze cu crearea unei forţe comune de reacţie rapidă pentru a fi mai bine pregătite pentru crize viitoare precum cea din Afganistan, afirmă şeful diplomaţiei UE, Josep Borrell, potrivit Reuters citată de Agerpres.
"Trebuie să învăţăm lecţiile acestei experienţe. Noi, europenii, nu am putut să trimitem 6.000 de militari în jurul aeroportului din Kabul pentru a securiza zona. SUA au putut, noi nu", a afirmat el.
Borrell a mai declarat că cele 27 de state membre ale UE ar trebui să aibă o forţă de reacţie rapidă cu un număr iniţial de 5.000 de militari. "Trebuie să putem acţiona rapid", a spus şeful diplomaţiei europene.
În mai, 14 ţări din UE, printre care Germania şi Franţa, au propus crearea unei astfel de forţe, care să aibă inclusiv nave şi avioane, pentru a ajuta guvernele străine democrate atunci când au nevoie de ajutor urgent.
Discutat pentru prima dată în 1999 în legătură cu războiul din Kosovo, acest sistem comun de grupuri operative, format din 1.500 de militari, a fost creat în 2007 pentru a răspunde la crize, dar soldaţii nu au fost folosiţi din cauză că statele din UE nu au ajuns la un acord despre cum şi când ar trebui ca ei să fie trimişi în misiuni.
Borrell a spus că este timpul pentru mai multă flexibilitate, invocând acordurile convenite rapid pentru a face faţă crizei financiare ca exemplu despre cum UE ar putea depăşi restricţiile privind desfăşurarea de operaţiuni militare, înscrise în tratatele sale constituţionale.
"Putem lucra în multe feluri", a spus el.
Marea Britanie a fost esenţială în crearea unor grupuri operative în anii 2000, dar nu a aprobat desfăşurarea lor, în contextul opoziţiei interne faţă de orice iniţiativă care ar fi putut semăna cu crearea unei armate a UE. Odată cu ieşirea Marii Britanii din UE, Comisia Europeană speră că ideea poate fi relansată.
Însă există în continuare obstacole, inclusiv lipsa unei culturi comune privind apărarea în diverse state din UE şi divergenţele în legătură cu cine ar trebui să primească prioritate în desfăşurarea misiunilor.
