Premium
Diablo 4 a fost lansat pe data de 6 iunie și a creat un val uriaș de reacții în lumea gaming-ului mondial. Jocul s-a lăsat așteptat încă din 2019 atunci când a fost anunțat oficial, iar așteptarea se pare că a meritat....sau nu.
Ca și cum ți-ai vedea formația preferată cântând live cele mai mari hituri ale lor, Diablo 4 este complet minunat de privit, chiar dacă știi exact cum va decurge cântecul din momentul în care auzi prima notă iconică. Diablo 4 nu face prea multe pentru a reinventa ARPG-urile sau pentru a împinge limitele unui gen din care seria Diablo a fost considerat pionier, dar ajustările, îmbunătățirile și ideile împrumutate pe care le introduce au forjat acest ultim joc în cel mai bun Diablo pe care l-am avut vreodată.
Lupta fin regizată, opțiunile extinse de construcție pentru fiecare clasă, grafica stelară și fundația puternică a modului multiplayer lsunt toate printre cele mai impresionante din acest gen, iar activitățile de final de joc și grind-ul sunt atât de bine gândite încât mă străduiesc să le găsesc vreun defect - un eveniment la fel de rar ca și ploaia pe Marte. O poveste slabă și câteva bug-uri enervante aruncă ocazional o pătură umedă peste focurile Iadului, dar cele 80 de ore pe care le-am petrecut în Sanctuary au fost totuși copleșitor de pozitive și, chiar și după atâtea ucideri de demoni și obsesii legate de rolele de pradă, sunt încă foarte entuziasmat să joc mult mai mult.
Diablo 4 este cel mai recent dintr-o serie centrată pe demoni care se apropie rapid de cea de-a 30-a aniversare și reușește în mare măsură să modernizeze adâncurile Iadului suficient de mult pentru a se ridica în sfârșit la nivelul colegilor săi ARPG mai recenți.
Ești din nou trimis într-un șir nesfârșit de temnițe în care stăpânirea abilităților legate de reacția rapidă a tastelor, optimizarea DPS-ului și îmbunătățirea capacității de supraviețuire sunt în general mai importante decât lucruri precum o poveste captivantă sau efecte elementare care ocupă de obicei ecranul și practic fiecare moment este foarte, foarte plăcut, indiferent dacă joci singur sau cu până la trei prieteni.
Rularea temnițelor capătă acea buclă familiară, dar la fel de convingătoare, de ucidere a hoardelor de inamici, de îndeplinire a obiectivelor și de doborâre a șefilor, iar parcurgerea unor misiuni secundare pentru a afla mai multe despre istoria și personajele lumii este, de obicei, un moment foarte bun chiar și în timp ce intriga principală divaghează.
Totuși, dacă sperai ca Diablo 4 să șocheze lumea ARPG cu inovații masive în acest gen, probabil că vei fi dezamăgit în această privință. În loc să încerce să revoluționeze ARPG-urile în vreun mod major, Blizzard pare în mare parte mulțumit să joace la sigur, aducând schimbări inteligente, dar nesurprinzătoare, formulei, cu lucruri precum arbori de abilități mai personalizabili și stiluri de joc mai diverse între clasele sale de personaje iconice.
Această serie a avut mult de recuperat în cei 11 ani de la Diablo 3 și, fie că împrumută inspirația de luptă de la Path of Exile sau elemente online de la Lost Ark, nu există nimic din ceea ce face Diablo 4 atât de bine care să fie complet inedit. Dar, chiar dacă nu există prea multe inovații care să schimbe jocul, vestea bună este că lipsa de experimente a dus la un joc incredibil de bine conceput și care reușește practic tot ceea ce încearcă.
Sunt unul dintre acei ciudați care chiar urmăresc îndeaproape povestea din Diablo și, deși probabil că Diablo 4 nu va câștiga niciun premiu, este totuși un pas uriaș în direcția cea bună în comparație cu predecesorul său. Căutarea de a o găsi și opri pe Lilith, fiica unuia dintre primii răi ai Iadului, după ce aceasta își dezlănțuie furia asupra Sanctuarului, servește drept un punct de pornire fantastic, pe care eram încă nerăbdător să îl deslușesc chiar și după ce am jucat a opta oară primul act în timpul beta de dinaintea lansării.
Au dispărut zilele interpretărilor vocale de tip WWE și ale dialogurilor îngrozitor de ieftine, iar regina succubilor este unul dintre cei mai complecși răufăcători pe care seria i-a văzut vreodată, cu motivații care m-au făcut chiar să mă îndoiesc de justețea propriei mele cauze, conform platformei de specialitate IGN.
