Premium
Pentru mulţi lideri francezi, a se aşeza pe bancheta din spate a unei limuzine este apanajul puterii, aşa cum era caleaşca pe vremuri. Pentru marele public, pentru francezii de rând, acest obicei denotă însă prăpastia care se adânceşte între cei care o duc tot mai rău şi o anumită « aristocraţie a statului ».
Incercând să afle câte limuzine au la dispoziţie mai marii statului francez, L’Obs a constatat că nimeni nu are o cifră precisă. Singurul lucru clar este că diversele servicii ale statului francez dispun de circa 65 de mii de « maşini mici ». Câte cu şofer nu se spune însă. In urma unor calcule savante şi ale unor deduceri logice, revista franceză ajunge la concluzia că circa două mii de limuzine sau automobile – Peugeot modele 607, 508, 308, Citroën C6 şi C5, Renault Laguna etc – sunt puse la dispoziţia executivului şi a unor înalţi funcţionari. Dintre acestea vreo 600 ar fi conduse de un şofer particular. Costul acestora – maşini plus şoferi – se ridică la mai multe zeci de milioane de euro pe an !
Făcând un « top » al ministerelor, aflăm astfel că ministerul de interne este în Franţa cel mai bine dotat : 38 de maşini, 51 de şoferi şi un buget anual de 2,8 milioane de euro. Pe locul doi se află ministerul Economiei şi pe trei cel al Educaţiei. Serviciile premierului francez au la fel de multe maşini câte sunt atribuite deputaţilor, 33. In mod paradoxal, palatul Elysée, palatul prezidenţial deci, nu are la dispoziţie decât 7 automobile şi 10 şoferi….
Dacă pentru unii - din motive de securitate, de confidenţialitate sau de agendă supraîncărcată – această practică a maşinilor cu şofer se poate justifica, pentru alţii nici vorbă. De ce este profesional indispensabil şi economic realist ca directori, directori-adjuncţi, şefi de cabinete, secretari generali din ministere, preşedinţi de tribunale, rectori, prefecţi sau sub-prefecţi să aibă parte şi ei de « caleaşca » lor ? se întreabă L’Obs. Publicaţie care reaminteşte că un şofer într-un minister costă aproape 60 de mii de euro pe an la care se adaugă încă vreo 5 mii de euro întreţinerea maşinii plus costul iniţial al acesteia !
L’Obs notează totuşi că din 2010 încoace statul a inceput să mai taie din aceste avantaje. Aşa s-a ajuns la « doar » 65 de mii de maşini de la 80 de mii câte erau puse la dispoziţie pe vremuri. Inalţii funcţionari nu mai pot beneficia de modelele de lux ale automobilelor ; acestea sunt rezervate azi doar miniştrilor. Treptat s-a redus factura anuală cu circa o sută de milioane de euro ! Parlamentul îsi gestionează parcul automobil pe propriul buget. O sută de şoferi sunt astfel puşi la dispoziţia a circa o mie de aleşi francezi – deputaţi plus senatori. Numai întreţinerea maşinilor costă anual 1,2 milioane de euro. In colectivităţile locale, atribuirea unei maşini de funcţiune aleşilor locali nu este prevăzută de lege şi nu poate fi obţinută fără o autorizaţie expresă de la executivul local. Totul depinde deci de voinţa şefului executivului local şi a majorităţii sale.
Abuzurile în domeniul utilizării acestor vehicule statale sunt uneori urmărite de justiţie. In Corsica spre exemplu, ne spune L’Obs, brigada financiară a anchetat în privinţa folosirii unei maşini de serviciu în scopuri private. In Franţa legea este foarte clară : o maşină de funcţiune poate fi utilizată pentru uz personal dar trebuie declarată la fisc ca un avantaj în natură. O maşină de serviciu se limitează doar la deplasările profesionale şi eventual la drumurile de acasă la locul de muncă.
