Scriitorul Liu Zhenyun, din China, e convins că ficțiunea schimbă lumea, chiar dacă în fața protestelor violente nu are ce face: ”Dacă ar citi mai multă literatură conducătorii statelor lumii poate și-ar schimba viziunile și ar înțelege mai bine lumea de astăzi”, a spus romancierul, potrivit Mediafax.
Liu Zhenyun este unul dintre scriitorii chinezi pomeniți de fiecare dată când se iau în considerare favoriții pentru premiul Nobel pentru Literatură. Romanul său ”Nu mi-am omorât bărbatul” a apărut în română la editura Humanitas și este descris de platforma Buchkultur ca „un roman fabulos, cu accente kafkiene, despre politica și birocrația chineză“. Cine crede că știe cum e cu comunismul merită să încerce să își imagineze dacă în România de dinainte de 1989 ar fi putut să apară într-un roman următoarele propoziții: ”Le lipsesc multe chinezilor, dar nu le lipsesc cadrele de partid. Dacă sunt destituiți unii, imediat se găsesc alții să îi înlocuiască”, în vorbele unui personaj din romanul său. Scriitorul a vizitat și Palatul parlamentului de la București și a rămas impresionat într-un mod foarte potrivit pentru stilul său narativ: ”Aș putea să creez o poveste absurdă sau amuzantă scriind despre acea clădire ca un Cazino sau ca un club de noapte”, a povestit Liu Zhenyun într-o discuție tradusă din chineză de Luminița Bălan, care a tradus și volumul apărut la Humanitas.
Reporter: Cum se face că poveștile plasate în zona rurală par să asigure succesul romancierilor contemporani din China?
Liu Zhenyun: Răspunsul la această întrebare este foarte simplu. Atât Mo Yan, cât și Hua Yu și eu provenim din lumea satului. Ne-am născut la țară și atunci sigur că noi cunoaștem cel mai bine lumea de acolo și alegem să o prezentăm în romanele noastre. Sunt sigur că la fel se întâmplă și cu scriitorii români. Cei născuți în București scriu despre oraș, despre Piața Victoriei, despre ce se întâmplă aici, pentru că este lumea lor. Așa sunt toți scriitorii din întreaga lume. Vor scrie despre lumea din care provin și în care s-au format.
Citește și: Bombă de presă! O cunoscută jurnalistă, angajată de Guvernul Orban
Reporter: Cum lucrurile care se întâmplă în ”Nu mi-am omorât bărbatul” nici nu ar mai fi posibil să se petreacă la fel într-o vreme dominată de Internet, trebuie să întreb ce fel schimbă lumea rurală chineză noile tehnologii?
Liu Zhenyun: Romanul meu care a apărut acum doi ani, ”Epoca mâncătorilor de pepeni”, vorbește despre o femeie de la țară care ajunge la oraș și nu reușește să supraviețuiască decât devenind prostituată. Iar relația ei cu unul din clienții ei este un prefect județean. Povestea lor e dezvăluită publicului prin intermediul internetului.
Reporter: Care e raportul dintre poveștile pe care le scrieți și variantele lor ecranizate?
Liu Zhenyun: Sunt două arte diferite. Romanul îți dă posibilitatea să apelezi la cuvinte, să descrii sentimentele personajelor, să faci o analiză psihologică, să pui în cuvinte trăiri, simțiri. Filmul are alte mijloace de expresie. Personajele utilizează dialogurile dar gesturile, imaginile fac să fie vorba despre cu totul altceva. Utilizând niște metafore, romanul ar fi ca o mare întinsă în care fiecare picătură de apă este importantă. Dar marea este mai domoală și depinde de flux și reflux. Pe când filmul este asemenea unui fluviu care poate să fie năvalnic și să ajungă să formeze o cascadă. Ritmul are cu totul alt ritm. Filmul, dacă vreți să încercăm altă comparație, aleargă ca un leopard în junglă, pe când romanul este ca un elefant. Se mișcă greoi, trebuie să îi urmărești înșiruirea pașilor ca să înțelegi ce vrea. Mulți mă întreabă dacă nu cumva ecranizările îmi influențează scrisul. Nici vorbă, sunt forme diferite de artă.
Reporter: Cum se păstrează intenția dumneavoastră inițială în condițiile în care traducerile cărților pe care le scrieți solicită referințe culturale diferite de cele din China?
Liu Zhenyun: E adevărat că m-am confruntat cu modificări de titlu, cum s-a întâmplat atunci când a fost realizată ecranizarea romanului apărut acum în română și s-a ales formula ”Nu sunt Doamna Bovary” sau atunci când am avut unele traduceri ale cărților în alte limbi. Putem spune că într-un fel ne îndepărtăm de intenția mea. Dar modificările sunt doar în avantajul unei apropieri mai bune a cititorilor. Vorbim de diferențe culturale. Chiar și titlul în limba română, ”Mi-am omorât bărbatul”, este un pic mai departe de titlul original. În chineză titlul e ”Nu sunt Pan Jinlian”, dar acel nume nu înseamnă nimic pentru cititorul român. În Franța s-a preferat formula ”Eu nu sunt o răufăcătoare”. În suedeză romanul a apărut cu titlul ”Procesul”. Ecranizarea s-a numit ”I'm not Madamme Bovary”. Sigur că ne îndepărtăm de ceea ce am vrut eu în primă instanță. Dar înțelegerea a dost diferită. Cititorii din aceste țări au răspuns mai bine la formulele alese decât s-ar fi întâmplat în cazul titlului care are sens numai în China.
Citește și: Banii cheltuiți de candidați în campania pentru alegerile prezidențiale- Cine conduce topul
Reporter: În ce fel este diferită imaginea Chinei pe care o descoperiți în ochii celor din alte țării față de ce știți de acasă?
Liu Zhenyun: Întradevăr, am călătorit în întreaga lume cu cărțile mele. Romanele au fost traduse în 26 de limbi și m-au dus la târguri de carte și la diferite evenimente din toate colțurile globului pământesc. Înțelegerea Chinei și imaginea pe care o au oamenii în legătură cu China sunt diferite dintr-o țară în alta. Putem avea păreri diferite privind sistemul social sau ideile politice dar, așa cum spuneam și în întâlnirea cu studenții de la secția de limbă Chineză de la Universitatea București, oamenii sunt la fel peste tot. Și în America, și în Europa, și în Statele Arabe. Cu toții mâncăm de trei ori pe zi, toți ne îndrăgostim, trăim și murim. Suntem ființe umane. Dacă vrei să înțelegi și s-ți formezi o idee, nu despre sistemul politic și social ci despre poporul respectiv, cred că literatura este cel mai bun mijloc. Prin intermediul literaturii poți înțelege sufletul unui popor. Dacă ar citi mai multă literatură conducătorii statelor lumii, poate și-ar schimba viziunile și ar înțelege altfel lumea de astăzi.
Reporter: Ce este cel mai greu de stabilit în raportul dintre umor și situațiile tragice în care ajung personajele dumneavoastră?
Liu Zhenyun: Dacă un scriitor și-ar propune să scrie o operă care să fie amuzantă de la un capăt la altul, aș zice că nu e cine știe ce scriitor. Pentru că în lumea în care trăim nu prea există umor 100%, ci tragi-comedie. În cărțile mele se găstește foarte mult umor. Și este pe foarte multe paliere. Poate să fie un umor la nivelul limbajului, un umor la nivelul poveștii și al întâmplărilor, un umor din caracteristicile și comportamentul personajului. Pentru mine important este să descopăr resorturile interioare ale umorului, ce se află în spatele unei povești amuzante. Uneori constați că o tragedie ajunge să aibă efecte umoristice, și la fel o situație nostimă poate ajunge să fie o tragedie. Umorul este ceva real, ce găsim la fiecare pas. Pe mine mă mai interesează și absurdul lumii în care trăim. Între comedie și tragedie se mai află și absurdul. Am vizitat Palatul Parlamentului de la București și am ascultat explicațiile ghidului, ce a vrut Ceaușescu să facă din această construcție și ce este acum clădirea. Astăzi este altceva decât se dorea inițial. Aș putea să creez o poveste absurdă sau amuzantă scriind despre acea clădire ca un Cazino sau ca un club de noapte.
Reporter: Cât de important este premiul Nobel pentru literatură pentru un scriitor chinez de azi?
Liu Zhenyun: Sigur că e important. Să câștigi un asemenea premiu îți schimbă statutul. Câștigând un asemenea premiu îți dă ocazia să te bucuri de aprecierea venită din evaluarea unei instituții compuse din specialiști. Mai puțin important este un premiu Nobel când te gândești că evaluarea ta va deveni brusc mult mai serioasă. Tu vei scrie la fel, dar vei fi privit cu un ochi mult mai critic. Am primit premii și în China și în străinătate. Dar mult mai important este să întâlnești oameni care se bucură să te cunoască după ce ți-au citit cărțile. Prietenia pe care mi-o arată oamenii este cel mai important premiu. Mă bucur să fiu oprit pe stradă sau în metrou sau în orice alt loc și să mi se spună cum li s-au părut cărțile mele.
Reporter: Ce poate să schimbe literatura în vremuri marcate de proteste violente precum cele din Hong Kong?
Liu Zhenyun: În asemenea situații cu proteste violente literatura nu poate juca niciun rol. În aceste probleme este vorba de politică, de probleme sociale. Literatura poate influența sufletul oamenilor, starea lor de spirit, psihologia, le poate modela. Aici literatura poate să îi influențeze pe oameni și joacă un rol extrem de important, în probleme sociale nu poate literatura să stabilească ce este corect și ce este incorect.
Liu Zhenyun este unul dintre cei mai apreciați scriitori chinezi contemporani. S-a născut în 1958 în județul Yanjin, Provincia Henan. La 14 ani a intrat în armată, asemenea multor tineri din generația sa, care considerau că astfel se puteau rupe de lumea rurală. La 20 de ani, după încheierea Revoluției Culturale, a fost admis la Facultatea de Limba și Literatura Chineză a prestigioasei Pekin University. Odată cu absolvirea facultății, a început să lucreze ca reporter. A debutat cu proză scurtă în revista Literatura Poporului, iar în 1989 a publicat primul volum de nuvele, Orașul Tapu (Tapu), care s-a bucurat de succes. Au urmat 13 romane, dintre care cele mai cunoscute sunt: ”Satul natal și lumea largă” (Guxiang tianxi huanghua, 1991), ”Pene de găină peste tot, pe pământ” (Yi di jimao, 1992), ”Telefonul mobil” (Shouji, 2003), ”O vorbă cât o mie de vorbe” (Yi ju ding yi wan ju, 2009), Amintirea anului 1942 (Wengu yi jiu si er, 2012), ”Nu mi-am omorât bărbatul” (Wo bu shi Pan Jinlian, 2013; Humanitas Fiction, 2019). Cel mai recent roman al său, ”Epoca mâncătorilor de pepeni” (Chi gua shidai de er nü men), a apărut în 2017. Multe dintre cărțile sale au stat la baza unor seriale TV sau au fost adaptate pentru marele ecran. Nu mi-am omorât bărbatul a fost ecranizat cu titlul I Am Not Pan Jinlian / I Am Not Madame Bovary, în regia celebrului Feng Xiaogang, și a primit în 2017 Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la San Sebastián. Romanele lui Liu Zhenyun sunt traduse în 30 de limbi și însumează tiraje totale de peste cincisprezece milioane de exemplare; Nu mi-am omorât bărbatul a ajuns, numai în China, la aproape două milioane de exemplare tipărite. Scriitorul a fost răsplătit în 2011 cu Premiul Mao Dun, cel mai prestigios premiu literar chinez, iar în 2018 a primit distincția franceză Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres.
Comentează