Premium
Deputatul PSD Liviu Pleșoianu vine cu un mesaj pentru românii impresionați de vizita Papei, care acum predică mesaje pro smerenie și armonie, dar care înainte de vizita Suveranului Pontif erau extrem de violenți în limbaj.
"Pentru că, imediat după poposirea Papei, observ o bruscă învârtoșare spirituală în cazul unora care altfel înjură ca la ușa cortului considerându-se astfel "pro-europeni", îmi veți ierta poate un scurt excurs nepolitic:
Citește și: ULTIMĂ ORĂ - Ședința BPN a PSD a fost anulată - Cabinetul Dăncilă, ședință de Guvern
Pe cărarea cea albă o ploaie uşoară aşterne cuvintele-i ude. Copacii asudă, trosnind sub iarna cea grea, şi vântul şuieră lin, mângâindu-le gândul cel trist, ce viaţa visează. La capăt de drum, sub stânca cea neagră, marea învăluie totul în vid mişcător.
Zgribulită de frig, îşi portă suspinele în valuri de-o clipă, lumină şi întuneric sorbind deopotrivă. Iar sus, pe bolta celestă, palid-apare luna cea tristă, jumătate-înecată în mare.
…Şi totul acolo, în colţul acela de lume, departe de viaţă şi moarte, de alb şi de negru, de cald şi de rece, de om şi ne-om. O clipă din viaţa-mi aceste-am văzut. Şi totul de-atunci pluteşte-n derivă în mine; de când ochii am închis, şi-n somnul cel dulce iluzia vieţii am pornit a visa.
O imagine… o imagine adânc încleştată în inimă, un scop inconştient, o motivaţie pentru tot ce pare a fi.
Îneacă-mi, Doamne, privirea în mare, ca, răcorită în ea, spre cer să pornească, să suie spre astrul cel palid, şi viaţă să-i dea pe vecie. Şi în Universul zgâriat de vântul din inimi – vânt al Tăcerii, o floare suavă să nască din neguri. Pe cele şapte sfinte petale, şapte lumi să se-arate şi tot atâtea mări să le umple. Şi muzică albastră, din ceruri, viaţăsă-mpartă, vibrând în tainice unde sonore ce-ascund în dânsele iluzia clipei. Câţiva nebuni să se nască prin clipe şi, clipe creând, să se plimbe trist pe alei părăsite, extazul etern căutând. Şi fericiţii puţini, perfecţiunea îngustă s-atingă-n extazul total al parfumului Florii Genezei; beţi şi crezându-se treji ei atunci să adoarmă, privirea înecându-şi în mare.
Şi Tu, Doamne, să-i vezi, aşa – mici şi naivi, cum clipesc prin praful galactic – polenul de floare, incapabili de a zări Înţelesul. Ei se cred Dumnezei şi făuresc Universuri, perpetuându-le specia. Şi, cu toate acestea, ei doar petalele-au privit, petale de-acum şi de-atunci, petale de-o clipă… La rădăcina florii însă toţi, dimpreună, gândul încetat-au să-şi înalţe, – prea beţi ca să mai vadă, prea nerăbdători de a se elibera pentru a-şi păstra privirea neînecată încă o clipă după prealabila lor moarte, încă o clipă inundată de eternitatea ce premerge începutului dintâi. Aici abia iluzia se închide – în lacrima divină, din care Floarea pură a Genezei de mii de clipe îşi extrage seva necesară vieţii. Aici de-ai fi ajuns, nebune călător, cu-adevărat ai reuşit. Căci aici e în adevăr doar fericirea cea eternă, vie, efervescentă, mult deasupra Vidului şi a extazului de-o clipă.
Aici e, Doamne, locul de niciunde. Aici începi să fii!…", scrie Liviu Pleșoianu pe Facebook.
