Premium
Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au stabilit, în 14 ianuarie, cu titlu obligatoriu, ca un martor care face afirmaţii mincinoase în faţa procurorilor sau a instanţei să poată fi acuzat numai de mărturie mincinoasă, după ce la nivelul instanţelor de judecată au existat decizii contradictorii în ceea ce priveşte soluţionarea dosarelor ce conţin fapte de mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, transmite Agerpres.
Decizia afectează dosarul DNA în care Tăriceanu a fost achitat în prima instanţă. Preşedintele Senatului era acuzat de DNA tocmai de mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, pentru că nu ar fi spus adevărul în audierea de la DNA.
CITEȘTE ȘI: Spălarea picioarelor în oţet de mere: De ce TREBUIE să o faci o dată pe săptămână
Concret, în dosarul de recurs în interesul legii introdus de procurorul general al României, judecătorii au admis solicitarea şi au stabilit că "Fapta unei persoane audiată ca martor de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care a fost întrebată, întruneşte numai elementele de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de articolul 273 alineatul 1 din Codul penal".
Decizia este obligatorie, potrivit articolului 474 alineatul 4 din Codul de procedură penală.
Procurorul general al României a introdus un recurs în interesul legii la instanţa supremă, în 15 octombrie 2018, după ce s-a constatat că la nivelul instanţelor de judecată au existat decizii contradictorii în ceea ce priveşte soluţionarea dosarelor ce conţin fapte de mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului.
Concret, unele instanţe au apreciat că fapta martorului care face afirmaţii mincinoase sau nu spune tot ceea ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat constituie doar o infracţiune de mărturie mincinoasă, iar aceasta nu se va reţine în concurs formal cu fapta de favorizare a făptuitorului.
Judecătorii care au procedat în acest fel au arătat că cele două fapte protejează aceeaşi valoare socială, respectiv înfăptuirea justiţiei, iar dacă prin ajutorul dat făptuitorului se întrunesc elementele constitutive ale faptei de mărturie mincinoasă, între cele două articole de lege trebuie să se stabilească o relaţie de tipul general-special, dându-se prioritate celei speciale, adică infracţiunii de mărturie mincinoasă.
CITEȘTE ȘI: Ce SALARIU avea Nicolae Ceauşescu? Diferența față de conducătorii de astăzi ai României
În alte cazuri cu aceleaşi infracţiuni s-a apreciat că cele două fapte pot fi reţinute în concurs deoarece valoarea socială protejată secundară este diferită.
Astfel procurorul general al României a solicitat judecătorilor ICCJ să stabilească cu titlu obligatoriu de ce maniera se vor formula acuzaţiile de acest gen în viitor şi cum vor fi judecate astfel de cazuri.
