Premium
Pe chat, pe mail, pe telefon, dragostea şi-a multiplicat posibilităţile ca să ne invadeze viaţa. Nu e deloc ieşit din comun să auzi de oameni care s-au căsătorit după ce s-au cunoscut pe net, că alţii o ard pe sex la telefon, în fine, se simt de minune beneficiind de noile proptele tehnice.
„E-xilul colecţionarei de fluturi”, editura Adenium, 2014, romanul de debut al brăilencei Adriana Noxi Rotaru, cuprinde în lăuntrul său un astfel de story, cu oameni maturi, fiecare în cârcă cu experienţe împânzite cu suişuiri şi coborâşuri, vulnerabili în adâncime, deşi din exterior se întrevede doar ironia, ca o paraşută de salvare, nemulţumiţi, vrând ceva mai pasionant şi consistent de la viaţă.
Romanul are ceva din scrierile epistolare de pe vremuri, e schimbat doar suportul comunicării, cu meandre eseistice, ei- este un volum de 463 de pagini, cu corp de literă destul de mic!, şi deschide o fantă spre sufletul feminin, pe care, recurg la un truism, când crezi că l-ai înţeles, realizezi brusc că eşti un habarnamist.
Vin cu un fragment, de unde o să vă daţi seama cât de cât de profilul autoarei: „Nu înţeleg de ce trebuie neapărat să fac sex cu orice bărbat ai cărui ochi sau nas îmi plac… ca să par modernă? Nu înţeleg de ce trebuie să forţeze cineva momentul, nu înţeleg de ce modernitatea mea stă în a face sau nu sex din primele ore în care îl întâlnesc, nu înţeleg de ce nu mă lasă nimeni să-mi urmez ritmul meu interior, nu înţeleg cum ar fi preferabil să mă aibă cineva înainte ca eu să vreau asta, nu înţeleg de ce nu pot să te sărut de o sută de ori înainte de a face sex, de ce nu pot să te sărut aseară şi să te iubesc peste un an, de ce niciunul dintre gesturile mele de ieri până azi, niciunul dintre cuvintele mele, niciunul dintre zâmbetele mele nu înseamnă nimic dacă nu s-au finalizat cu a-mi desface coapsele(…)” .
Nu devoalez povestea din „E-xilul colecţionarei de fluturi”, vă las s-o descoperiţi singuri.
