O nouă cercetare aduce o ipoteză surprinzătoare privind dispariția neanderthalienilor: o incompatibilitate genetică cu oamenii moderni ar fi putut juca un rol esențial în acest proces.
Studiul, realizat de cercetători de la Institutul de Medicină Evolutivă din Zürich, arată că anumite variații ale unei gene care influențează funcția globulelor roșii ar fi provocat pierderi de sarcină la femeile hibride născute din încrucișări între Homo sapiens și neanderthalieni, potrivit revistei Live Science.
Autorii susțin că schimbul de material genetic dintre cele două specii, produs în urmă cu aproximativ 45.000 de ani, ar fi transmis nu doar trăsături benefice, ci și vulnerabilități genetice ascunse, cu efecte profunde asupra capacității de reproducere a ambelor populații.
Lucrarea, coordonată de Patrick Eppenberger, a fost publicată pe platforma bioRxiv la 29 septembrie, nefiind încă evaluată de alți specialiști.
O oxigenare insuficientă
Cercetătorii s-au concentrat asupra genei PIEZO1, prezentă atât la oameni moderni, cât și la neanderthalieni.
Aceasta influențează modul în care hemoglobina transportă oxigenul în organism. Varianta neanderthaliană, similară cu cea observată la maimuțele mari, face ca hemoglobina să rețină oxigenul mai strâns, un avantaj posibil în condiții de frig extrem sau foamete. În schimb, varianta umană modernă permite eliberarea mai eficientă a oxigenului către țesuturi.
Această diferență ar fi putut provoca, la femeile hibride care purtau fături cu alt tip genetic, o oxigenare insuficientă a embrionului, fenomen ce poate duce la hipoxie, stagnarea dezvoltării sau avort spontan.
Cercetătorii estimează că această incompatibilitate apărea mai ales în cazul mamelor hibride care se împerecheau cu bărbați Homo sapiens sau hibrizi.
o piesă importantă în puzzle-ul dispariției neanderthalienilor
Eppenberger și colegii săi consideră că aceste pierderi de sarcină ar fi redus progresiv capacitatea reproductivă a populațiilor hibride, limitând transmiterea ADN-ului neanderthalian, în special a celui mitocondrial, moștenit prin linia maternă. Pe termen lung, acest efect ar fi contribuit la declinul demografic al neanderthalienilor.
Arheoloaga April Nowell, de la Universitatea din Victoria, afirmă că studiul adaugă o piesă importantă în puzzle-ul dispariției neanderthalienilor, oferind o explicație biologică plauzibilă:
„Este fascinant că o variantă genetică ce i-ar fi ajutat să supraviețuiască condițiilor dure a devenit, în final, cauza vulnerabilității lor.”
Antropologul John Hawks, de la Universitatea Wisconsin, compară această incompatibilitate cu factorul Rh din sângele uman modern, o altă situație în care diferențele genetice pot pune în pericol sarcina.
Totuși, el subliniază că dispariția neanderthalienilor nu poate fi explicată printr-un singur mecanism genetic: „A fost un proces complex, cu multiple interacțiuni între grupuri arhaice și moderne.”
Eppenberger conchide că efectele acestor diferențe au fost probabil lente, „asemănătoare ruginii care slăbește o structură în timp, nu unei catastrofe unice”, și că alte regiuni ale genomului ar putea fi implicate în fenomene similare de incompatibilitate genetică.
Comentează