Profesorul Dumitru Borţun, expert în comunicare şi fost consilier prezidenţial în perioada 1992-1996, a vorbit despre președintele României, totul într-un interviu acordat pentru News.ro, interviu pe care îl redăm mai jos.
Profesorul Borţun mai spune că sesizează la Nicuşor Dan semne tot mai clare că e tentat de o ”piruetă” similară celei făcute de Klaus Iohannis în 2021, adică să refacă USL şi să scoată de la guvernare elementele reformatoare.
Toleranţa foarte mare a lui Nicuşor Dan faţă de PSD, principalul partid vinovat pentru situaţia gravă a României, îl pune pe gânduri pe profesorul Borţun, care consideră că o reînviere a USL ar produce un rău enorm ţării pe termen mediu şi lung. Interlocutorul crede că preşedintele e tentat în acest moment să-şi asigure liniştea exact cum a procedat Iohannis, evacuându-l pe Bolojan din poziţia de premier şi pe USR din coaliţia de guvernare.
Profesorul Borţun face şi analiza comportamentală şi de discurs a preşedintelui Nicuşor Dan. Afirmă că acesta n-are capacitatea să stabilească relaţii cu oamenii, că are probleme chiar şi în interacţiuni de bază, cum ar fi dat mâna cu cineva, privit în ochi ori vorbit degajat cu interlocutorul. În plus, izbucnirea de acum câteva săptămâni, când şeful statului le-a spus unor suporteri de-ai săi nemulţumiţi că are de 10 ori mai multe informaţii decât ei, a fost o gafă foarte mare care denotă trufie.
Atacurile la care am asistat în ultimele luni împotriva femeilor vizibile în politica românească – partenera preşedintelui, Mirabela Grădinaru, miniştrii Oana Ţoiu şi Diana Buzoianu – sunt orchestrate de oamenii din sistem care-şi văd ameninţate privilegiile. Deşi sunt „jegoase“ – după cum le caracterizează profesorul Borţun – aceste campanii nu le vizează direct pe femeile respective, ci îi au ca ţintă pe alţii, respectiv preşedintele Nicuşor Dan şi premierul Ilie Bolojan. Oana Ţoiu e atacată pentru că a deranjat un cuib de viespi, a adăugat Dumitru Borţun: Ministerul de Externe e înţesat de securişti pe stil vechi, după modelul ceauşist, şi nimeni n-a reuşit până acum, în 36 de ani, să-l reformeze.
Interlocutorul a făcut pentru cititorii News.ro şi o analiză a unor trăsături ale poporului român. A explicat că raza de încredere foarte scurtă pe care o au românii în general afectează randamentul instituţional până la vârf, deoarece inclusiv decidenţii de top preferă să meargă pe mâna prietenilor şi a rudelor, în loc să apeleze la specialişti. În acelaşi timp, poporul român manifestă o toleranţă de neimaginat la hoţie şi la corupţie. Oamenii ştiu că persoanele pe care le votează sunt corupte, dar nu au o problemă cu acest lucru.
Pe parcursul dialogului, profesorul Borţun a relatat discuţii foarte interesante pe care le-a avut de-a lungul timpului cu preşedinţi ai României şi a făcut câte o scurtă caracterizare a acestora. Pe Klaus Iohannis l-a definit ca fiind încarnarea Teoriei Maximei Incompetenţe a lui Peter.
Citiţi mai jos interviul acordat pentru News.ro de profesorul universitar Dumitru Borţun (75 de ani), doctor în filosofie şi expert în comunicare şi relaţii publice.
Nicuşor Dan nu poate stabili relaţii. El are probleme chiar în relaţiile face to face, de dat mâna cu cineva, privit în ochi, vorbit degajat cu celălalt! Nu-i spui unui om simplu că ai de 10 ori mai multe informaţii! Asta e o gafă extraordinară care denotă trufie, mândrie, deci un defect de caracter
Matei Udrea: Bună ziua, domnule profesor, vă mulţumesc pentru timpul pe care mi-l acordaţi!
Dumitru Borţun: Cu plăcere!
Matei Udrea: Dumneavoastră sunteţi printre cei mai buni comunicatori din România şi v-aş adresa, în această calitate, următoarea întrebare: cum comunică actuala conducere a statului cu poporul român?
Dumitru Borţun: Păi, de la slab spre mediocru! Cam asta e... Mi-e greu să spun. Nota 6!
Matei Udrea: Nota 6!
Dumitru Borţun: Da. Nota 6 în referenţialul cu 10 puncte. Pentru că, în primul rând, n-au specialişti în comunicare. Ei şi-au luat specialişti în comunicare ziarişti. Ori, ziaristul are o meserie, specialistul în comunicare şi relaţii publice, altă meserie! Aici este vorba de comunicarea externă a unei organizaţii – în cazul nostru, Guvernul sau Ministerul Apărării sau Ministerul de Externe sau Preşedinţia României – cu publicul larg. Trebuie să ai specialişti care să traducă un limbaj de specialitate, cum ar fi limbajul diplomatic sau limbajul militar, în limbaj comun. Asta este o meserie care se învaţă în facultăţi sau în masterate, în cel mai rău caz. În 2 ani. Deci, ei nu au specialişti. Ei angajează de regulă, în structurile de comunicare, clientelă politică sau chiar din clanurile de rudenie, dintre conjudeţeni, consăteni… E vorba de acea rază de încredere foarte scurtă pe care o avem în cultura românească. Românii au o rază de încredere foarte îngustă, foarte scurtă. Adică încrederea merge până la rude şi la vecini. În străini nu ai încredere. Asta explică de ce nu se dau concursuri pe post! Dacă se dau, se trişează, se fraudează. Intră oameni „de încredere“ în loc să intre oameni specialişti. Asta se întâmplă şi în comunicare. De aceea avem acest tablou penibil.
Matei Udrea: Asta pare un fel de politică tribală pe care o putem întâlni la ţările africane. În anii ’60, după ce şi-au câştigat independenţa, ţările africane şi-au ales nişte conducători care după aceea au umplut toată organigrama statelor nou înfiinţate cu oameni „de încredere“ din triburile lor. Nu conta dacă se pricepeau sau nu, prioritatea era să fie din triburile lor şi nu din celelalte triburi.
Dumitru Borţun: Exact, da! Asta este! În varianta civilizaţiei europene, treaba asta cu rudele şi vecinii a mers până în Evul Mediu. Dar noi am început să ieşim din Evul Mediu după Al Doilea Război Mondial! În 1945, când s-a încheiat războiul, 80% din populaţia României era la ţară, adică în Evul Mediu. Doar o cincime… Uitaţi-vă la mâna mea (profesorul Borţun îi arată reporterului degetele răsfirate – n. red.)! Din cinci cincimi, o cincime era la oraş, pătură urbană. Restul erau la ţară.
Matei Udrea: Aşa este!
Dumitru Borţun: Ei bine, în perioada comunistă au venit la oraş 8 milioane de oameni. Cum credeţi că s-au putut resocializa oamenii ăştia? Se numeşte inculturaţie! Adică să treci dintr-o cultură în alta pe parcursul unei generaţii. Acum suntem la a treia generaţie urbană şi unii nici acum nu s-au urbanizat profund la nivel de scheme mentale, de gândire, de evaluare a realităţii. Iată de ce avem deficienţe de comunicare acolo unde nu pătrund specialiştii, oameni specializaţi în comunicare. Asta înseamnă 3 ani licenţa şi 2 ani masterat. Dacă nu ai asta, n-ai cum să ai comunicare eficientă!
„Este aceeaşi prejudecată de tip cultură pre-modernă, sau cultură ţărănească în cazul nostru, în care se spune «Să taci şi să faci!». Paradigmele culturale sunt ca nişte coduri genetice. Sunt foarte greu de învins, indiferent ce le-ai spune. Trebuie pur şi simplu resetaţi aceşti oameni!“
Matei Udrea: Aţi observat că atât preşedintele Nicuşor Dan, cât şi premierul Ilie Bolojan – altfel, oameni care au terminat matematica – au răspuns, atunci când au fost întrebaţi de ce nu comunică mai mult pe anumite teme, că ei fac şi lumea o să vadă, că faptele vor vorbi pentru ei? Funcţionează această abordare?
Dumitru Borţun: Nu funcţionează! Este aceeaşi prejudecată de tip cultură pre-modernă, sau cultură ţărănească în cazul nostru, în care se spune „Să taci şi să faci!“, „Omul gospodar tace şi face“, „Vorbă lungă, sărăcia omului“, „Dacă tăceai, filosof rămâneai“. Aici e o serie întreagă de înţelepciuni de-astea care, de fapt, sunt împotriva comunicării. Şi e greu de trecut. Asta formează, de fapt, o paradigmă culturală. Ori, paradigmele culturale sunt ca nişte coduri genetice! Sunt foarte greu de învins indiferent ce le-ai spune. Trebuie pur şi simplu resetaţi aceşti oameni! Şi asta se poate întâmpla doar în facultăţile de specialitate: în facultăţi de jurnalism, unde sunt formaţi comunicatori, şi în facultăţile de comunicare şi relaţii publice, unde sunt formaţi specialiştii în strategii de comunicare. Aici e o distincţie ca între actor şi regizor. Una e să fii actor – atunci eşti comunicator – şi alta e să fii regizor – cel care concepe un spectacol şi distribuie actorii în roluri. Deci, noi nu avem specialişti. De fapt, avem, că facultăţile noastre duduie şi în fiecare an se produc sute de specialişti...
Matei Udrea: Păi, şi unde sunt specialiştii ăştia?
Dumitru Borţun: Ori în străinătate, ori în corporaţiile multinaţionale!
Matei Udrea: Unde sunt plătiţi bine.
Dumitru Borţun: Da! Şi unde sunt primiţi! Că şi la Guvern ar putea să-i plătească bine, dar nu îi primesc! Acolo sunt amante, cumnate… Alte specii.
Matei Udrea: V-aş întreba şi cum vi se pare că funcţionează comunicarea către electorat a propagandei aşa-zis suveranist-extremiste şi care promovează teorii conspiraţioniste, antioccidentale, antieuropene.
Dumitru Borţun: Teoriile astea aşa-zis conspiraţioniste sunt nişte încropiri foarte simple şi simpliste, pentru că simplifică realitatea pentru nişte minţi simple. Adică minţi care nu gândesc foarte mult, dar care compensează gândirea cu trăirea. Sunt oameni care au sentimente foarte puternice, care au ataşamente foarte puternice. Unii au ataşament faţă de epoca Ceauşescu, alţii faţă de epoca Antonescu, alţii faţă de mişcarea legionară, alţii faţă de dacii lideri. Fiecare are o fixaţie din asta şi necazul ştiţi care e? Că în momentul în care un om sau un grup are nişte idei fixe, dacă realitatea i le contrazice, el nu-şi schimbă ideile, că de aia se numesc fixe! El schimbă realitatea! O reinterpretează ca să intre în concordanţă, în coerenţă cu ideile lui fixe. Iată de ce pentru un astfel de public e suficient să spui două-trei cuvinte care-i sună lui interesant, cunoscut. Şi atunci se comunică mult mai uşor! Călin Georgescu a cucerit milioane de oameni cu trei cuvinte: apă, hrană, energie.
Matei Udrea: Păi, şi Lenin avea sloganul „pâine, pace şi pământ“.
Dumitru Borţun: Ei, era teorie, nu erau sloganuri. El avea o întreagă teorie, Lenin era un gânditor. Să nu-l simplificăm, să nu-l comparăm cu Călin Georgescu. Lozinci din astea pentru mobilizarea maselor au fost întotdeauna. Socialismul înseamnă puterea sovietelor şi electrificare. Bun, sigur că nu înseamnă doar asta, dar îi făcea pe oameni să spună: „Da, domnule, electrificarea e importantă că ne dă energie şi puterea sovietelor înseamnă că e la fel de importantă ca energia electrică!“. Şi atunci a mers bine! Într-un congres al tinerilor comsomolişti, Lenin le spune de la tribună: „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!“. Această repetare a cuvântului „învăţaţi“ îţi rămâne în minte, e memorabilă.
Matei Udrea: Lenin era un bun comunicator.
Dumitru Borţun: Foarte bun! Era un comunicator care stăpânea…
Matei Udrea: Electriza masele.
Dumitru Borţun: Îi electriza! Se urca pe un camion sau pe o platformă şi le vorbea de acolo şi ruşii îşi aruncau căciulile în aer. Deci, era foarte bun comunicator. Dar era şi un foarte bun strateg. Aşa a reuşit să răstoarne un regim extrem de puternic şi de bine înfipt în societatea rusă şi să aducă altceva. Aducând după el şi mobilizând oameni care chiar credeau că vor face raiul pe Pământ, o societate mai bună şi mai dreaptă. Toţi aceşti oameni, generaţia leninistă de revoluţionari, a fost decimată de Stalin. I-a trimis în Gulag. Adică, pentru cei care ne citesc, în lagărele de exterminare prin muncă. Stalinismul n-a exterminat oamenii prin gazare, cum au făcut naziştii, i-a exterminat prin muncă, în lagărele din Siberia.
Matei Udrea: Şi prin înfometare.
Dumitru Borţun: Iar în Ucraina, prin foamete. I-au înfometat. Iată, deci, cum aceste regimuri de tip totalitar stau mult pe propagandă. La noi, stalinismul din România pe ce stătea? „Stalin şi poporul rus/libertate ne-au adus.“ Sună bine, sună frumos, rimează! Şi vorba italienilor: „Se non e vero, e ben trovato“. „Dacă nu e adevărat, e bine găsit.“ Asta, din perspectiva comunicării, înseamnă funcţia poetică a mesajului, cum spune Jakobson. Deci, funcţia asta de a mobiliza masele printr-un lucru care, dacă nu e adevărat, măcar sună bine. Cum era sloganul acela? „Iliescu-apare/Soarele răsare!“
„Faptul că guvernanţii nu spun cu cât contribuim la ajutorarea Ucrainei, cu cât contribuim la sprijinirea Statelor Unite în Golf… Menajează această sensibilitate la un electorat foarte numeros, de care ei se tem. Pentru că ştiu că nu sunt foarte omogeni. De-aia şi Nicuşor Dan, şi Bolojan exclud alegerile anticipate“
Matei Udrea: Scurt, concis!
Dumitru Borţun: Scurt! Şi semăna cu o ţipuitură din aia de la horă, din lumea satului. Iar această a doua şi a treia generaţie urbană îşi aduceau aminte, actualizau din subconştientul lor, în memoria colectivă, nişte lucruri de felul acesta: „Nu te uita la opinci că te pun să le mănânci!“. Deci, ţipurituri care se strigă la horă. Cam aşa se face propaganda, cu astfel de lucruri simple. De aceea este uşor de comunicat cu suveraniştii. N-au o minte prea complicată, nu vor neapărat să înţeleagă, să-şi explice. Li se pare că înţeleg şi li se pare că îşi explică. De ce? Pentru că o teorie din aceasta conspiraţionistă e un fel de două beţe, trei surcele. Din ele ai făcut o schemă care îl linişteşte pe omul avid de certitudine şi care spune: „Domnule, acum ştiu cum stau lucrurile!“. Şi-i învaţă şi pe alţii! Dar când e vorba de populaţie mai sceptică, mai dornică de demonstraţie sau de dovezi, de probe, tu trebuie să le produci! Ori, aici sunt defectuoşi guvernanţii noştri!
Matei Udrea: Vi se pare că ei se adresează în vreun fel acestei părţi a electoratului care a îmbrăţişat aceste teorii conspiraţioniste? Cam din perioada pandemiei au fost mulţi dintre ei ispitiţi de zona asta.
Dumitru Borţun: Întotdeauna când apare o ameninţare, cum a fost şi Covid sau cum e războiul, şi oamenii intră în modul „frică“, ei se retrag pe codurile tari. Şi codurile tari sunt alea ancestrale. Sunt lucrurile ştiute de mult, din moşi-strămoşi, sau pe nişte mituri care le salvează încrederea în viitor, le salvează mândria, mândria naţională. Toate astea se numesc generic, în filosofia culturii, mitul Vârstei de Aur. Asta vine de la celebrul poem în versuri al lui Hesiod, „Munci şi zile“, în care el vorbeşte de o vârstă de aur a grecilor care era, de fapt, timpul de dinaintea apariţiei statului. Adică înainte de apariţia legilor! Nu aveam legi, deci eram fericiţi! Şi el povesteşte acolo cât de fericiţi erau grecii. Numeşte acea perioadă vârsta de aur a Greciei. De atunci se tot repetă mitul vârstei de aur în fiecare societate aflată în criză. După criza din 1929-1933, naziştii au venit cu Valpurgia, cu Siegfried, cu mitologia codului germanic. Toate astea care erau pre-creştine, de fapt! Dinainte de creştinism. Noi ajungem până la dacii liberi, aţi văzut! Ceauşescu ajunsese până la Burebista. Se sărbătoreau 2.065 de ani de la primul stat de pe teritoriul României. Deci există un astfel de refugiu „in illo tempore“, într-un timp mai bun şi mai frumos, din care oamenii îşi extrag mândria şi speranţa unui viitor mai bun.
Matei Udrea: Cum pot ajunge, să zicem, Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan la această categorie de oameni? Şi când vorbesc de ei mă gândesc la statul român, la vârful său.
Dumitru Borţun: Foarte greu! Ei, de fapt, ajung, dar... Faptul că nu spun cu cât contribuim la ajutorarea Ucrainei, cu cât contribuim la sprijinirea Statelor Unite în Golf… Încearcă să arate doar avantajele. Contribuţia românească în bani, în oameni, în logistică n-o spun pentru că ar sări revoltaţi suveraniştii. Ei şi aşa sar revoltaţi şi reproşează guvernanţilor că nu spun adevărul până la capăt. Dar dacă ai mai şi spune, ar fi ceva… Şi atunci, îi menajează. Menajează această sensibilitate la un electorat foarte numeros, de care ei se tem. Pentru că ştiu că nu sunt foarte omogeni. Unii sunt cu Georgescu, alţii sunt cu Simion, alţii sunt în general cu AUR. Dar ştiu ce i-ar putea aştepta. De-aia şi Nicuşor Dan, şi Bolojan exclud alegerile anticipate. Pentru că alegerile anticipate ar însemna reiterarea scrutinului din 2024. Asta e problema! Şi ei sunt foarte chinuiţi. Sunt nişte oameni între ciocan şi nicovală. Pe de o parte trebuie să guverneze, trebuie să ia măsuri, să ia decizii, pe de altă parte trebuie să menajeze acest electorat foarte sensibil. Unul ca Grindeanu e şi mai nefericit, pentru că el trebuie, pe de o parte, să respecte semnătura pusă pe actul coaliţiei guvernamentale, pe de altă parte are în partid nişte baroni locali care nu vor să-şi piardă privilegiile. Are nişte funcţionari bugetari care nu vor să plece acasă, că altceva nu ştiu să facă decât să plimbe hârtiile. Alţii sunt membri în consiliile de administraţie unde iau nişte bani total nemeritaţi. Deci, oameni care s-au căpătuit, care şi-au aranjat viaţa într-un anumit fel, bazându-se pe această complicitate dintre ei şi marele partid conducător PSD. Pe principiul codificat mai demult de românii isteţi: PCR. Pile-Cunoştinţe-Relaţii. Era acronimul Partidului Comunist Român, dar ei se jucau, cumva. E un joc de cuvinte aici. Ori, tu dai exact în pile şi în cunoştinţe şi în relaţii? Păi, cum adică? Şi atunci el trebuie să pozeze în opozantul reformei ca să dea satisfacţie baronilor locali şi acestei clientele politice de care am vorbit. Pe de altă parte, trebuie să spună „da“ când sunt în coaliţie. Iată de ce apare această schizofrenie! Când se duce în şedinţa de coaliţie, nu spune nimic şi votează. Când iese în afară, se duce la televizor şi spune invers, că nu e de acord!
„O mare parte din electoratul PSD sunt aceşti bugetari care au primit… Ştiţi cum se primeşte harul de la Dumnezeu? Harul divin este un cadou nemeritat! Ei au primit harul ăsta de la PSD, un mod de viaţă nemeritat. N-au muncit, n-au învăţat. Sunt agramaţi, dar au funcţii de conducere în diferite structuri. Ăştia sunt grosul electoratului PSD. Pe restul nu-i mai are. Restul s-au dus spre AUR“
Matei Udrea: Aţi observat că PSD este, până la urmă, în anul şi jumătate trecut de la alegeri, marele perdant în sondajele de opinie? A luat aproape 23% la alegerile din 1 decembrie 2024, iar acum sondajele îl cotează undeva, la 15-16%. Deci a pierdut vreo 7-8 procente într-un an şi jumătate. Există modalităţi prin care se mai poate salva PSD de la acest declin?
Dumitru Borţun: Nu cred! Cred, dimpotrivă, că se vor duce spre 10%! Să vă spun de ce. Pentru că o mare parte din electoratul lor sunt aceşti bugetari care au primit… Ştiţi cum se primeşte harul de la Dumnezeu? Harul divin este un cadou nemeritat! Ei au primit harul ăsta de la PSD, un mod de viaţă nemeritat. N-au muncit, n-au învăţat. Nu i-aţi văzut cum se exprimă? Sunt agramaţi, sunt semianalfabeţi, dar au funcţii de conducere în diferite structuri, de la Apele Române la Primăria din nu ştiu ce sat. Ăştia sunt, de fapt, grosul electoratului PSD. Pe restul nu-i mai are. Restul s-au dus spre AUR. De ce? Pentru că, de fapt, o mare parte a electoratului PSD a provenit din România Mare! Când s-a spart Partidul România Mare, după moartea lui Corneliu Vadim Tudor si tot ce ştim că a urmat, peremiştii în frunte cu Olguţa Vasilescu s-au mutat la PSD. De ce? Pentru că PSD întotdeauna a flirtat cu naţionalismul, cu valorile naţionaliste, cu nostalgia asta după trecut, cu mândria mai mult sau mai puţin justificată…
Matei Udrea: Au avut şi campania aceea de la alegerile din 2016 care a avut sloganul „Mândri că suntem români!“.
Dumitru Borţun: Exact! Deci, dacă te joci cu chestii din astea, înseamnă că tu ai o anumită trimitere spre… Nu vă mai spun de mandatul 2000-2004, când între Iliescu şi Năstase a apărut un fel de diviziune a muncii discursive, ca să zic aşa. Năstase avea un discurs pro-european, ne pregăteam de integrarea în Uniunea Europeană în 2007. Şi el trebuia să pregătească nişte reforme, să facă nişte declaraţii pro-europene, pro-reformă economică, pro-piaţă liberă şi aşa mai departe. Eu am condus lucrări de absolvire, am predat şi analiza discursului public la SNSPA şi s-au făcut lucrări pe analiza de discurs la diferite personalităţi politice. Cei care au făcut analiza de discurs al lui Adrian Năstase au constatat că în 4 ani de zile el n-a produs niciun enunţ social-democrat!
Matei Udrea: Da?
Dumitru Borţun: Da!
Matei Udrea: Şi i-a revenit lui Iliescu misiunea asta!
Dumitru Borţun: I-a revenit lui Iliescu! Iliescu mai vorbea de dreptate, de sărăcie şi de patriotism. Deci, Iliescu a preluat acest mesaj naţionalist. Mai ţineţi minte când a venit ambasadorul Statelor Unite şi a spus că e păcat de corupţia asta, că strică imaginea unui popor altfel minunat? Că trebuie să eradicăm corupţia? Şi Iliescu a reacţionat foarte urât. Prima frază a fost: „Şi în America există corupţie!“. A schimbat subiectul! Omul ăla vorbea de România şi tu schimbi subiectul, vorbeşti de America. Strategie retorică. În al doilea rând, Iliescu întreabă: „Dar cine este el, să ne dea nouă sfaturi?“. Păi, cine este? Este ambasadorul Statelor Unite ale Americii, partenerul României, care şi-a depus scrisorile la acreditare la Cotroceni în faţa dumneavoastră! Şi dumneavoastră l-aţi felicitat şi l-aţi acceptat! Şi acum mă întrebaţi cine este? Deci are tot dreptul să-şi spună părerea despre corupţia din România. Dar acest reflex e, de fapt, un reflex nationalist. Să nu spui ceva rău despre noi! Noi suntem români pe veci stăpâni, tot ce e românesc nu piere şi alte lozinci din astea absurde.
Matei Udrea: Dar Iliescu şi Năstase erau înţeleşi când transmiteau aceste mesaje divergente, unul cu mesaje populiste şi naţionaliste, iar celălalt cu mesaje de reformă şi pro-europene?
Dumitru Borţun: Da, erau înţeleşi! E o diviziune...
Matei Udrea: N-a fost o atitudine spontană.
Dumitru Borţun: Nu! PSD trebuia, pe de o parte, să guverneze o perioadă de reformă în care economia României trebuia să se pregătească ca să poată intra în Uniunea Europeană. Este precum ştecherul şi priza: trebuie să se potrivească. Şi nu se potriveşte! Pe de altă parte, trebuia să hrăneşti acest electorat, destul de numeros al PSD, care avea nostalgii naţionaliste.
„PNL are acolo, în partid, nişte oameni care nu vor deloc reforme. Pentru că sunt nişte îmburgheziţi, nişte oameni care şi-au făcut un mod de viaţă pe care nu mai sunt dispuşi să-l piardă. Şi atunci au nevoie şi de indemnizaţia din Consiliile de Administraţie, au nevoie şi de poziţie politică pentru a primi şpagă şi alte atenţii şi alte cadouri“
Matei Udrea: Despre PSD mi-aţi zis că, după părerea dumneavoastră, îşi va continua declinul…
Dumitru Borţun: Da!
Matei Udrea: PNL-ul credeţi că se poate salva cu garnitura nouă de lideri pe care i-a adus? Bolojan, Ciucu…
Dumitru Borţun: Dacă fac performanţă, s-ar putea! Dar ei au în contrapartidă acolo, în partid, nişte oameni care nu vor deloc reforme. Pentru că sunt nişte îmburgheziţi, nişte oameni care şi-au făcut un mod de viaţă, au case cu două etaje, cu scară interioară, au piscină în curte, au patru maşini – două ale soţiei, două ale lor – au copiii daţi la studii care costă foarte mult în străinătate, îşi fac concediile în cele mai exotice locuri. Un modus vivendi! Un mod de viaţă care s-a întărit şi pe care nu mai sunt dispuşi să-l piardă. Şi atunci au nevoie şi de indemnizaţia din Consiliile de Administraţie, au nevoie şi de poziţie politică pentru a primi şpagă şi alte atenţii şi alte cadouri. Că aţi văzut, mai nou, se fac cadouri în maşini de ultimul răcnet, foarte scumpe.
Matei Udrea: Cum ar trebui să se adreseze publicului Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan, în calitate de preşedinte şi de premier?
Dumitru Borţun: Ei fac foarte bine că sunt riguroşi. Dar ceea ce nu fac foarte bine este că nu spun adevărul până la capăt. Şi de aici apar foarte multe interpretări greşite. Cum spun francezii, „ malentendu“ („neînţelegere“). Am o înţelegere greşită a unei intenţii bune pe care tu o percepi ca pe o intenţie rea. Ceea ce m-a uimit la Nicuşor Dan este replica aceea că „noi ştim mai bine!“. Când te întâlneşti cu cineva şi vrei să vorbeşti – şi a fost iniţiativa lui să se întâlnească „face to face“ cu oamenii…
Matei Udrea: A ieşit la poartă.
Dumitru Borţun: El a ieşit la poartă! Păi, nu spui: „Noi ştim mai bine! Daţi-mi voi alte propuneri de procurori!“.
Matei Udrea: „Am de 10 ori mai multe informaţii cu voi!“.
Dumitru Borţun: Nu-i spui unui om simplu că ai de 10 ori mai multe informaţii! Asta e o gafă extraordinară care denotă trufie, mândrie, deci un defect de caracter. Şi, în al doilea rând, nu îi pui pe ei să-ţi dea propunerile! Pentru că pe ei nu-i plăteşte nimeni să facă aceste selecţii, aceste evaluări şi aceste propuneri! Ai consilierii tăi plătiţi pentru asta. Oamenii aceia puneau problema consilierilor, că are consilieri slabi! Nu vii şi spui acel argument, probat prin viitor: „Îi punem pe ăştia şi veţi vedea că sunt buni!“. Cum adică? Îmi vinzi blana ursului din pădure? Noi ştim că femeia aceea de la Iaşi este incompetentă, este o tipă incorectă pentru că a eludat dovezi fundamentale, probe cu valoare juridică în procesul acelei feţe bisericeşti. Şi, în general, vreau să spun că e şi cam agramată, că am auzit-o vorbind. Când începi să vorbeşti în faţa comisiei „ca şi jurist eu cred că…“, asta e exprimare de semidoct. Nu e exprimare de lumină a sistemului juridic, scuzaţi-mă!
„După cum se comportă Nicuşor Dan, consilierii s-ar putea să nu aibă pe cine sfătui. Sunt şi astfel de lideri politici. Vorbeşti degeaba cu ei“
Matei Udrea: Dacă aţi adus vorba, cum vi se pare garnitura de consilieri a lui Nicuşor Dan?
Dumitru Borţun: Pentru mine sunt no name. Eu nu-i cunosc. M-am gândit că s-ar putea să fie o chestie de generaţie. N-au crescut cu mine, n-am colaborat cu ei, nu ne-am întâlnit pe proiecte, pe alte acţiuni. S-ar putea să fie problema mea că nu-i cunosc. Dar, după cum se comportă, cum apar pe mijloacele de comunicare în masă şi cum îl sfătuiesc, s-ar putea să nu aibă pe cine sfătui! Sunt şi astfel de lideri politici. Vorbeşti degeaba cu ei. Dar pe mine mă pune pe gânduri un comportament politic anume. Adică această toleranţă prea mare arătată PSD. PSD e principalul vinovat pentru că România este ca o căruţă intrată în şanţ. Bolojan este un om care încearcă să scoată căruţa din şanţ şi asta nu se poate decât cu nişte reforme, adică să vii cu nişte măsuri împotriva celor luate iresponsabil şi interesat de guvernarea PSD-PNL. Pentru că cele mai multe erau, de fapt, mită politică, mită electorală. E uşor să cumperi poporul cu 100 lei în plus la pensie pentru că omul nu vede pe termen lung, vede pe termen scurt.
Matei Udrea: Dar uitaţi că acum n-a mai funcţionat!
Dumitru Borţun: N-a funcţionat pentru că n-au fost suficienţi.
Matei Udrea: Nici la Ceauşescu n-a funcţionat.
Dumitru Borţun: Da, erau 100 lei la salariile care erau oricum mizerabile. Dar există o psihologie a maselor care e descrisă de gluma aceea: îi arăţi unuia Luna şi el se uită la deget. Mai departe nu vede, nu-l duce mintea, nu-l duce imaginaţia, nu-l duce interesul să se uite la Lună. El vede degetul. Cam aşa se întâmplă cu foarte mulţi. De aceea politica asta de a satisface pe loc nişte nevoi prezente, pe termen scurt, este eficientă la un moment dat, dar cu timpul… De aceea şi multe măsuri populare ei le amână până în preajma alegerilor. Asta e o mare ticăloşie, pentru că o măsură în favoarea poporului trebuie luată la timp, când e nevoie de ea, nu când vrei tu să câştigi nişte voturi. Dar oamenii noştri politici nu pot să depăşească interesul de partid! Interesul de partid în cel mai bun caz, că de regulă sunt interese personale. Interese de familie, interese de clan şi pe urmă vine interesul partidului. Dar chiar şi acest interes de partid trebuie depăşit de dragul interesului naţional, Ori, asta sunt incapabili să o facă. Este exact acelaşi handicap pe care îl au cu gândirea pe termen mediu şi lung. Ei mai mult de 4 ani nu pot gândi. 4 ani e un ciclu electoral. Ei gândesc numai în termeni de ciclu electoral pentru că-i interesează să fie realeşi, nu-i interesează viitorul acestei ţări. De aceea avem o guvernare atât de penibilă! Să revin însă la ce v-am spus: mă tem de o piruetă pe care o va face Nicuşor Dan, similară cu pirueta pe care a făcut-o Iohannis. Intri în campania electorală împotriva mentalităţii şi practicii de tip PSD şi, până la urmă, te întorci cu faţa la ei şi îi implici la guvernare. Mă tem că o să accepte ieşirea de la guvernare a USR.
Matei Udrea: Lucru cerut de PSD.
Dumitru Borţun: Da! USR este singurul partid reformator cu adevărat, alături de vârful PNL.
Matei Udrea: Adică să plece şi Bolojan odată cu USR, spuneţi dumneavoastră.
Dumitru Borţun: Da! Păi, sigur! Dacă Nicuşor Dan va fi consecvent cu ce a promis în campania electorală, va spune: „Bine, iese PSD, cade guvernul, îl numesc din nou ca premier pe Bolojan, să-şi facă el un alt guvern fără PSD!“. Atunci, da, ar fi consecvent cu ce a promis! Dar mi-e teamă că… Pentru că ştiţi ce se întâmplă? Şi pe Iohannis l-a făcut acelaşi lucru să aducă PSD la guvernare: teama de a avea convulsii politice, de a avea instabilitate şi riscul de a pierde puterea. Să fie suspendat. Să aibă necazuri cu presa, cu toţi mogulii ăştia care au trusturi de presă, pun tunurile pe el. Şi, ca să se menajeze personal sau chiar instituţional, ca Preşedinţie a României, face compromisuri.
Matei Udrea: Compromisuri care nu sunt prea bune pentru România.
Dumitru Borţun: Sunt dezastruoase! Pentru că, dacă nu mergem înainte cu reforma...
„Ce era un punct vulnerabil la Ion Iliescu: nu prea avea fler la oameni. Traian Băsescu cred că s-a înconjurat, până la urmă, de nişte oameni proveniţi din servicii secrete. Era împresurat, de fapt, de oameni din servicii, de ofiţeri de informaţii, de contrainformaţii. Şi el se simţea bine între ei. Semăna cu atmosfera de pe navă. De asemenea, cred că şi în jurul Iohannis!“
Matei Udrea: Aş profita de faptul că dumneavoastră aţi fost la un moment dat şi consilier prezidenţial şi aţi văzut cum funcţionează lucrurile acolo. E posibil ca oamenii care ajung în funcţie la Cotroceni să fie băgaţi într-o bulă construită în jurul lor şi să fie rupţi de realitate? Adică omul să intre pe poartă cu nişte gânduri, cu nişte principii, iar după o perioadă serviciile, şefii de partide, consilierii, toată lumea să-l împingă într-o bulă, undeva unde să nu mai aibă priză cu realitatea?
Dumitru Borţun: Se poate! În principiu, este posibil. De facto, atât cât am lucrat eu la Cotroceni în al doilea mandat al lui Ion Iliescu, între 1992 şi 1996, nu s-a întâmplat asta! Nu s-a întâmplat asta pentru că Iliescu-şi alesese el colaboratorii, îi ştia mai de mult, lucrase cu ei ba în Comitetul Central al UTC, adică Uniunea Tineretului Comunist, ba în calitate de prim-secretar la Iaşi, ba în calitate de secretar cu Propaganda la Timiş, ba în calitate de director al Editurii Tehnice. Deci avea foarte multe cunoştinţe şi şi-a putut alege consilieri conform gusturilor şi orientărilor sale politice. A reuşit. Eu aveam de multe ori senzaţia că parcă n-ajung la dânsul toate ideile noastre şi toate sfaturile şi aveam senzaţia că le primeşte şi din altă parte. Atunci am început să-l bănuiesc că e prizonierul serviciilor secrete. Şi, la un moment dat, ne-a spus într-o şedinţă cu mai mulţi consilieri – se enervase puţin pe Iosif Boda, care vorbise la televizor în nume personal deşi era, totuşi, consilierul preşedintelui – şi i-a spus: „Dacă vreţi să ştiţi, cel mai bun consilier al meu e nevastă-mea!“. Şi atunci m-am gândit: „Băi, s-ar putea să nu fie niciun serviciu secret! S-ar putea să fie doamna Nina!“.
Matei Udrea: Ceea ce ne-ar readuce la începutul discuţiei, când spuneaţi că românii preferă să aibă încredere în neamuri şi prieteni şi mai puţin în alţii, chiar dacă respectivii sunt specialişti în domeniile lor.
Dumitru Borţun: Da, e vorba de încrederea pe care o ai în cineva. Ce era însă un punct vulnerabil la Ion Iliescu: nu prea avea fler la oameni. Se lega de câte unul şi era în stare să moară de gât cu el, să-l apere, iar pe altul, dacă i se părea lui ceva, îl evita. Şi fără să aibă argumente suficiente. Era „impresionist“, cum se spune. Era la nivel de impresie. Traian Băsescu cred că s-a înconjurat, până la urmă, de nişte oameni proveniţi din servicii secrete atunci când au început să-şi dea demisia mai mulţi consilieri. Ei şi-au dat seama că n-au ce căuta acolo. Era împresurat, de fapt, de oameni din servicii, de ofiţeri de informaţii, de contrainformaţii. Şi el se simţea bine între ei. Semăna cu atmosfera de pe navă. De asemenea, cred că şi în jurul Iohannis!
Matei Udrea: Şi-au dat demisia şi acolo toţi. A guvernat în ultimii ani aproape fără consilieri. Nu mai avea nici măcar purtător de cuvânt.
Dumitru Borţun: Da, da! O mare greşeală! Pentru că, dacă n-ai purtător de cuvânt, toate prostiile pe care le spui se întorc în capul tău. Asta a fost şi greşeala lui Emil Constantinescu. Şi i-am spus-o! După ce nu mai era preşedinte ne-am întâlnit undeva şi i-am spus: „Aţi făcut mare greşeală că nu v-aţi pus purtător de cuvânt! Când aţi ieşit pe scările Palatului Cotroceni şi aţi declarat că acţiunea Statelor Unite în Iugoslavia este legitimă şi necesară aţi greşit profund. Acolo trebuia să aveţi un purtător de cuvânt care spunea treaba asta, ca să justifice de ce aţi permis survolarea României, după care îşi dădea demisia la cererea dumneavoastră. Îl sacrificaţi pe purtătorul ăla de cuvânt şi pe urmă dumneavoastră rămâneaţi neatins!“. Şi stă puţin, se gândeşte şi îmi spune aşa, emfatic: „Da, domnule profesor, din punct de vedere al comunicării, am fost cel mai slab preşedinte din Europa!“. Se raporta întotdeauna la Europa.
Matei Udrea: Se considera lider regional.
Dumitru Borţun: Era lider regional, dar la comunicare a fost slab.
„Iohannis a ilustrat perfect teoria maximei incompetenţe. Există două sindromuri ale acestui stadiu: ori ai biroul plin de dosare nerezolvate, nu mai faci faţă, stai peste program, nu dormi noaptea pentru câ te depăşesc, ori n-ai nimic pe masă! Iohannis, genul ăsta a fost: n-avea nimic la birou! La Nicuşor Dan sunt dosarele nerezolvate. Le gândeşte, le meditează, le analizează. Asta e!“
Matei Udrea: Şi Iohannis cum vi s-a părut?
Dumitru Borţun: Iohannis nu avea aplomb pentru funcţia de preşedinte. Acum mi-am dat seama de asta. Îmi plăcea de el, îmi plăceau tăcerile lui, credeam că sunt tăceri ale unui om înţelept, inteligent, dar mi-am dat seama că pe el îl depăşeau… Nu avea nici motivaţia afectivă, nici imaginea – mă refer la imaginea mentală – unei Românii mai bune. El n-o avea, ca să-l motiveze să militeze pentru ea. El avea să se simtă bine, să fie... A avut comportamentul unui om răsfăţat. Unui om care a fost răsfăţat din tinereţe. Şi mai târziu şi tot timpul i s-a pus la dispoziţie, a avut ce şi-a dorit şi a fost suficient să pornească din degete şi să i se aducă. Asta a făcut şi ca preşedinte. Ori, asta este descalificant pentru un şef de stat! Nu faci aşa! Nici emirii ăia din Emiratele Arabe Unite nu guvernează aşa! Sunt nişte oameni calificaţi, cu şcoli multe, cu limbi străine, cu pregătire în intelligence, cu cultură economică, cultură politică. El era pur şi simplu… Iohannis a ilustrat perfect teoria maximei incompetenţe a lui Peter (Principiul lui Peter, o teorie emisă de Laurence J. Peter – n. red.): un om are performanţe pe un anumit nivel, pentru care performanţe este tras în sus de organizaţie, este pus în alt nivel şi de acolo tras mai departe, devine tot mai incompetent până ajunge la nivelul maximei incompetenţe. Şi Peter spune că există două sindromuri ale acestui stadiu (al maximei incompetenţe – n. red.): ori ai biroul plin de dosare nerezolvate, nu mai faci faţă, stai peste program, nu dormi noaptea pentru câ te depăşesc, ori n-ai nimic pe masă! Iohannis, genul ăsta a fost: n-avea nimic la birou!
Matei Udrea: La Nicuşor cum o fi? Credeţi că e în partea cealaltă?
Dumitru Borţun: Da, sunt dosarele nerezolvate! Le gândeşte, le meditează, le analizează. Asta e! Sunt două tipuri de lideri, spune teoria leadership-ului. Există lideri focusaţi pe sarcină şi lideri focusaţi pe relaţii. Iliescu a fost focusat pe relaţii. Şi aici a fost foarte bun mai ales în primul lui mandat. Primul mandat… Mă rog, a fost parţial. I l-au numărat ăştia ca să nu-l lase să participe la alegeri.
Matei Udrea: Vorbiţi de mandatul 1990-1992.
Dumitru Borţun: Da, 90-92. Ăla n-a fost mandat. Dar în 92-96, ca şi în primul, el a fost mană cerească! A salvat unitatea ţării, a salvat raportul dintre Armată şi Securitate, dintre muncitori şi intelectuali, dintre zonele ţării, dintre unguri şi români. Deci, tot timpul a fost acest peacemaker, omul făcător de pace, mediator. Dar a ratat multe dintre obiective. Obiectivele reformei economice. Care s-au realizat sub Emil Constantinescu. Emil Constantinescu a fost focusat pe sarcini, dar slab la relaţii! Motiv pentru care iese şi spune: „M-a învins sistemul! Nu mai particip, mi-am dat seama că nu mai am şanse! Nu mai candidez la un al doilea mandat“. Din păcate, acest matematician genial pe care îl avem în fruntea ţării (Nicuşor Dan – n. red.) e focusat pe soluţii… Matematicienii ştiţi cum sunt? Dă-le o problemă: ei, până nu găsesc o soluţie, nu se lasă! Numai cu gândul la ea stau. Însă pot să stea ani de zile până găsesc soluţia! Dar Nicuşor Dan nu poate stabili relaţii. El are probleme chiar în relaţiile face to face (faţă în faţă – n. red.), de dat mâna cu cineva, privit în ochi, vorbit degajat cu celălalt! Deci, are probleme de relaţii cu celălalt, cu alteritatea. Însă convingerea mea… Eu am votat cu domnia sa şi am votat convins că fac bine, pentru că ştiam că, în această perioadă, România are nevoie de oameni hotărâţi, care să meargă pe soluţii şi să nu cedeze. Şi să nu tragă cu ochiul la galerie, să vadă galeria ce spune: îl aclamă sau îl huiduie? Să nu-l intereseze. Ăsta e Bolojan! Bolojan e mult mai pe acest profil! Şi el fiind tot matematician.
Matei Udrea: Da, şi el tot absolvent de Matematică e!
Dumitru Borţun: Bolojan e mult mai aşezat pe acest profil decât Nicuşor Dan, care văd că mai are puţin şi face pirueta despre care vorbeam. Şi de care mă tem! Pentru că ar însemna foarte mult rău pentru România pe termen mediu şi lung. Nu văd rău mai mare decât guvernarea AUR. Dar al doilea rău pe care îl poate păţi România în plan politic este un nou USL! Ar fi îngrozitor! Pentru că oamenii ăştia sunt atât de preocupaţi de interesele de grup, de clan sau de partid, încât sunt pur şi simplu descalificaţi pentru interesul naţional. Nu au calificare pentru a gestiona interesul naţional, binele public. Doar la nivelul demagogic, adică ipocrit. Ipocrizia asta care îi mănâncă, le mănâncă şi credibilitatea, le mănâncă şi capacitatea de guvernare. Au ajuns să nu mai aibă încredere unii în alţii. Se uită chiorâş unul la altul, cu coada ochiului. De ce? Pentru că fiecare se ştie cum este el. Sunt toţi într-o baie de ipocrizie, iar poporul vede! Şi spune: „Băi, nu mai votez cu ăştia! Sau votez cu oricine. Votez cu nebunul ăla, dar numai să scăpăm de ticăloşii ăştia care ne mint în faţă!“. Asta este e o revoltă morală!
„A avut dreptate Iliescu când a spus că, la noi, corupţia e un fenomen cultural şi că trebuie luate măsuri mult mai profunde pentru a scăpa de ea. Altfel se va spune cum au spus şi Bismarck, şi Napoleon al III-lea, şi ţarul Nicolae. Parcă s-au citat unul pe altul: «A fi român nu este o naţiune, este o meserie». Ne-au mirosit că nu avem valori, nu avem idealuri, avem interese“
Matei Udrea: În 2024 şi în 2025, de două ori în câteva luni, coaliţia PSD-PNL n-a reuşit să-şi bage candidaţii în turul doi la prezidenţiale.
Dumitru Borţun: Da, da, exact! Poporul simte! Domnule Udrea, eu am fost prin multe campanii electorale prin ţară şi am vorbit cu oameni simpli. Am vorbit cu ţaţa Lina de la Vităneşti, cu ţaţa Rada de la Târnăveni. Au un instinct extraordinar. Se numeşte bun-simţ, discernământ între minciună şi adevăr, între fals şi autentic. Când venea un demagog să îi ducă cu vorba, ei spuneau: „Ăsta ne minţeşte, maică!“. „Dar de unde ştii?“ „Nu ştiu de unde ştiu, dar ştiu că ăsta nu e de-al nostru!“. Simt imediat când nu spui adevărul. Deci, poporul are acest discernământ. Asta, în linii mari, dacă nu sunt interesaţi, dacă nu sunt nişte agăţătoare de astea cocoţate pe funcţii de conducere complet incompetente şi de unde iau leafă mare, tot felul de amante şi de prietene ale amantelor şi aşa mai departe. Oamenii simpli, care n-au alte interese, simt foarte bine despre ce e vorba. Exact ca acel copil din basmul lui Andersen.
Matei Udrea: „Regele e gol!“.
Dumitru Borţun: Da, „Hainele cele noi ale împăratului“ se numeşte povestea. Singurul care strigă „Regele e gol“ – singurul! – e copilul. De ce? Pentru că el nu avea interese să fie promovat la curte, să fie pe placul regelui. El e apolitic, îl vede pe ăla că e gol şi strigă că regele e gol. Restul se prefăceau că-i admiră hainele cele noi. Iată de ce poporul, acolo, în straturile lui profunde, e apolitic şi nici nu-l interesează. Sunt zone în ţară unde bătrânii cred şi acum că ne conduce Iliescu. Habar n-au şi nu-i interesează. Şi nu înţeleg despre ce e vorba. Dar în straturile puţin mai ridicate, poporul român e un popor cu discenământ şi îşi dă seama când are în faţă nişte ticăloşi. Mă duceam în Teleorman pe vremea lui Dragnea şi eu îl criticam la televizor. De regulă, făceam analiza de discurs la Dragnea, dar şi analize politice. Mă întâlneam cu foşti colegi de liceu, cu foşti vecini. „Ce-ai, mă, cu Dragnea al nostru?“. „N-am nimic cu el, dar am cu minciuna, cu hoţia! Eu vorbesc împotriva acestor păcate omeneşti, nu vorbesc împotriva lui Dragnea. Dacă el e hoţ, care e vina mea?“ „Băi – îmi zice el –, dar ce dacă e hoţ?“ Deci, erau conştienţi că e hoţ! „Nu de aia se duc acolo, ca să fure?“ Acceptau că aşa merg lucrurile! Şi le răspundeam: „Dar vouă vă place să fiţi conduşi de nişte hoţi? Cum vă simţiţi?“ „Eeee, dai tu urâţii afară din ţară?“ Sunt vorbe de Teleorman astea! Şi pe urmă, marota pe care o ştiţi şi dumneavoastră: „Barem să lase ceva în urma lor! Să fure, dar să lase ceva după ei!“. Iar Ghiţă, înainte de a fugi din ţară, a fost la Denise Rifai în emisiune şi zice: „De ce, domnule, să ne fure străinii?“. Denise Rifai a sesizat imediat nuanţa: „Cum adică, să ne fure străinii? Aţi prefera să ne fure ai noştri?“ „Da! Să ne fure ai noştri! Banii sunt ai noştri!“ Asta este o mentalitate profund înrădăcinată, o avem în psihologia populară: „Domnule, sunt hoţi, dar sunt hoţii noştri!“. Deci, dacă mai pui şi treaba asta, constaţi o toleranţă inacceptabilă la hoţie şi la...
Matei Udrea: Ţine de cultură?
Dumitru Borţun: Da, ţine de cultură! Şi aici a avut dreptate Iliescu când a spus că, la noi, corupţia e un fenomen cultural şi că trebuie luate măsuri mult mai profunde şi mai la adâncime pentru a scăpa de ea. Un fel de resetare culturală avea el în vedere a populaţiei României! Altfel, se va spune, cum au spus şi Bismarck, şi Napoleon al III-lea, şi ţarul Nicolae. Parcă s-au citat unul pe altul: „A fi român nu este o naţiune, este o meserie“. Ne-au mirosit că nu avem valori, nu avem idealuri, avem interese. Şi cu banii se pot rezolva tot felul de chestii. Inclusiv trădarea ca metodă de salvare personală. Iată de ce este greu de vorbit despre comunicare într-un astfel de climat. Când climatul nu-i aşezat din punct de vedere moral, ca să fim predictibili unii pentru alţii, nu avem o morală de tip contractualist, adică atunci când am promis, am dat mâna, am semnat, ştim de ce ne bazăm, comunicarea bâţâie.
„Dumneavoastră ştiţi că domnul profesor Voiculescu a pus 100 de oameni pe listele pentru Parlament ale PSD?“
Matei Udrea: Ce credeţi că urmăresc aceste campanii care targetează în principal femeile ajunse în diverse funcţii? Aţi văzut că s-a dus o lungă campanie împotriva ministrului de Externe Oana Ţoiu pe motiv că e urâtă. I-au trucat şi pozele, au acuzat-o că e proastă, că nu e competentă, că n-are ce căuta acolo şi aşa mai departe. Mai nou, de câteva zile, şi partenera preşedintelui este tratată cam la fel. Că este Coana Leana 2, ce caută ea la Washington, că nu e măritată, că e doar concubină, că de ce i se spune „prima doamnă“, că e proastă, că e urâtă şi aşa mai departe. Ce urmăresc aceste campanii care se duc în online şi la televiziuni împotriva femeilor care ajung la vârf?
Dumitru Borţun: Sunt campanii jegoase! Pentru că această formă de comunicare îi are drept ţintă principală pe alţii, nu pe ele. În cazul primei doamne, ţinta este Nicuşor Dan. În cazul Oanei Ţoiu sau al ministrei de la Mediu, Diana Buzoianu, ţinta este Bolojan! De regulă, este o campanie împotriva celor care vor să facă reforme în ţara asta. Pentru că reformele aruncă în aer un sistem de privilegii. Deci, să nu credeţi că aceste atacuri fiind doar din partea AUR! Eu nici nu cred că AUR are toate resursele logistice şi umane – poate financiare le-ar avea – ca să facă astfel de campanii, să le orchestreze.
Matei Udrea: Păi, şi cine le face, atunci?
Dumitru Borţun: Aceşti adversari ai reformelor, privilegiaţii. Casta privilegiaţilor care au pus capac peste societatea românească.
Matei Udrea: Dar cine ar putea fi? Oligarhii?
Dumitru Borţun: Oligarhii! Dumneavoastră ştiţi că domnul profesor Voiculescu a pus 100 de oameni pe listele pentru Parlament ale PSD?
Matei Udrea: Când?
Dumitru Borţun: La alegeri!
Matei Udrea: Acum, în 2024?
Dumitru Borţun: Da!
Matei Udrea: 100 de oameni?
Dumitru Borţun: Da! Sunt ai lui! Pentru că PSD are nevoie de vectori de comunicare. Trustul Antenelor. Deci, de-aia m-a revoltat când eram pe scenă în emisiune la Antena 3, la Parlament. Voiam să susţin proiectul de ţară al lui Mircea Geoană, singurul candidat care avea proiect de ţară – restul nu aveau nimic nici în cap, nici pe hârtie, nimic – şi o văd pe Oana Zamfir care se ridică şi începe să îl chestioneze pe tema cumnatului. M-am enervat şi i-am zis: „Doamna Zamfir, vă ştiam altfel, mai capabilă. Atâta puteţi?“. Adică în loc să-l întrebi de temele importante pentru viitorul României, tu te iei de cumnat? Şi mă punea pe mine să răspund! Păi, eu am venit aici să apăr familia Geoană? Eu am venit să apăr candidatura lui Mircea Geoană şi tot ce spune el în cartea aceea, „Bătălia pentru viitorul României“. Ştiţi de ce m-a revoltat? Fiindcă aflasem chiar în ziua aia că soţul ei era pe listele PSD!
Matei Udrea: Da, senatorul Daniel Zamfir.
Dumitru Borţun: Exact! Pus tot de Voiculescu! Deci, atâta ipocrizie! Faci pe arbitrul moralei şi tu eşti… Ea n-avea ce căuta în emisiunea aia! Ea nu putea fi neutră când punea întrebările. Şi, de fapt, mă uitam la toţi, că erau în primele rânduri acolo: niciunul dintre ei nu era neutru. Poate Mircea Badea, care de bine, de rău ştie să joace rolul lui Gică Contra. Dar în rest erau toţi aliniaţi la respiraţia patronului! La această ipocizie care se transmite în societate, din păcate, unii reacţionează sănătos şi o resping şi îi sancţionează electoral, iar alţii – nu! Alţii devin şi ei ipocriţi! Cred că aşa merge treaba şi aşa te descurci în viaţă. Gândind una şi spunând alta.
„Ministra de Externe s-a dus acolo deranjând un cuib de viespi! Pentru că ministerul de Externe este plin de pile şi de ofiţeri de informaţii şi de contrainformaţii! E plin! E un stup de securişti acolo, tradiţional, rămas de pe vremea lui Ceauşescu! Şi nimeni n-a reuşit să facă reformă“
Matei Udrea: Eu v-am întrebat despre campaniile împotriva femeilor pentru că apelează la cele mai tenebroase prejudecăţi şi resentimente. La misoginismul latent din societate, de exemplu, sau la tentaţia de a-i dezumaniza pe alţii. Sunt inclusiv parlamentari AUR care participă la ele şi distribuie acele poze fake.
Dumitru Borţun: De aceea v-am spus că sunt campanii jegoase. Pentru că se coboară la cele mai joase şi triviale obiceiuri omeneşti. Să râzi de altul că e urât, să râzi de numele lui, să... Adică nu te uiţi la lucrurile pentru care ar trebui să-l lauzi pe merit, că sunt meritele lui personale. Noi ne uităm la lucruri pentru care nu are nicio vină. Şi muţi discuţia la nivel de scară de bloc, în loc să o ridici la nivelul unei analize. Ce contează cum arată şi cum e îmbrăcată Prima Doamnă şi ce contează cum arată ministra? Numai că ministra de Externe s-a dus acolo deranjând un cuib de viespi! Pentru că ministerul de Externe este plin de pile şi de ofiţeri de informaţii şi de contrainformaţii! E plin! E un stup de securişti acolo, traditional, rămas de pe vremea lui Ceauşescu! Şi nimeni n-a reuşit să facă reformă. Vorbeam cu cineva care a încercat să facă reformă, era într-o poziţie destul de mare. Şi mi-a spus: „Să ştii că este foarte greu! Dai unul afară, se duce la fund şi, dintr-o dată, îl vezi bâldâbâc, iese în altă parte a bazinului! El tot acolo e! Parcă au o plasă sub ei care-i ţine şi-i împinge înapoi, în altă poziţie. Şi e foarte greu de scăpat de ei!“. De fapt plasa aia, da, sunt serviciile secrete! SRI şi SIE! De aceea este foarte greu să te duci şi să schimbi ceva. Pe urmă, ministra Mediului. A deranjat mafia pădurilor, a deranjat mafia de la Apele Române, a mai deranjat nu ştiu ce mafie. Trei mafii mari a deranjat. Au pus tunurile pe ea! Nu neapărat AUR. Ăştia de la AUR vin şi ei şi parazitează campaniile astea. Se bucură fiindcă ei urăsc tot ce înseamnă guvernare. Dacă nu a fost Georgescu sau n-a fost Simion, îi urăsc. Dar, în general, ei fac exact ce au făcut la mitingul minerilor din Piaţa Victoriei. S-au dus şi au parazitat protestul minerilor ca să se bage şi ei în seamă şi să deturneze acţiunea în favoarea lui Georgescu-preşedinte. Înţelegeţi? Erau oamenii lui Georgescu. Cam aşa fac, prind şi ei un moment şi se urcă în trenul altuia, să îşi spună oful. Dar nu ei sunt autorii. Nu cred. Asta e impresia mea. Nu cred că ei sunt la originea acestor campanii sistematice, a acestor tunuri puse pe femeile de care vorbiţi. Sunt cei care au ce au cu ceilalţi.
Matei Udrea: Vă mulţumesc mult, domnule profesor!
Dumitru Borţun: Cu multă plăcere!
Comentează