Zeci de mii de oameni sunt aşteptaţi vineri la Srebrenica pentru a comemora genocidul comis în urmă cu 30 de ani de forţele sârbe bosniace, unul din cele mai grave masacre comise pe continentul european după cel de-al Doilea Război Mondial, informează AFP, potrivit Agerpres.
În ajunul comemorărilor, mii de "manifestanţi ai păcii din Srebrenica", care au parcurs peste 100 de kilometri în memoria victimelor şi a supravieţuitorilor masacrului, au ajuns la Centrul Memorial Srebrenica-Potocari.
Srebrenica este cel mai sângeros episod al conflictului intercomunitar bosniac (1992 - 1995) izbucnit după proclamarea independenţei dorite de bosniaci (musulmani) şi croaţi (catolici), dar respinsă de sârbi (ortodocşi).
Asediată timp de mai bine de trei ani, enclava Srebrenica din estul Bosniei, în apropiere de graniţa cu Serbia a fost atacată în iulie 1995 de forţele sârbe bosniace conduse de generalul Ratko Mladic, în pofida faptului că a fost proclamată "zonă protejată" de către ONU.
În câteva zile, aproximativ 8.000 de bărbaţi şi băieţi bosniaci au fost executaţi, cadavrele lor fiind aruncate în zeci de gropi comune. Până în prezent au fost găsite şi îngropate rămăşiţele a peste 80% dintre victime.
În încercarea de a ascunde gravitatea crimelor, autorităţile sârbe bosniace au organizat operaţiuni de mutare a cadavrelor, adesea sfâşiate de maşini grele şi transportate în mai multe aşa-numite gropi comune "secundare", potrivit experţilor.
"Căutăm încă puţin sub 1.000 de victime", a precizat purtătorul de cuvânt al Institutului bosniac pentru persoanele dispărute, Emza Fazlic.
"De 30 de ani purtăm durerea în sufletele noastre. Copiii noştri au fost ucişi nevinovaţi în zona protejată a ONU. Europa şi lumea au observat, muţi, măcelul copiilor noştri", explică Munira Subasic, preşedinta principalei asociaţii a mamelor din Srebrenica, ale cărei soţ Hilmo şi fiu Nermin, de 17 ani, au fost ucişi în masacru.
Cu ocazia comemorărilor de vineri, supravieţuitori şi familii vor înmormânta la Centrul memorial Srebrenica-Potocari şapte victime, inclusiv doi tineri care aveau 19 ani în momentul măcelului, şi o femeie care avea 67 de ani.
Familiile lor au aşteptat câţiva ani să îi îngroape, sperând că vor fi găsite mai multe rămăşiţe.
"Din păcate, pentru majoritatea acestor victime este vorba de rămăşiţe incomplete, în unele cazuri există doar unul sau două oase", a spus Fazlic, adăugând că aproximativ 100 de femei au fost ucise în masacru, dintre care 80 nu au fost găsite încă.
Mevlida Omerovic a decis să nu mai aştepte şi şi-a dat consimţământul pentru înmormântarea rămăşiţelor soţului ei, Hasib, ucis la vârsta de 33 de ani, probabil la Petkovci, la aproximativ 60 de kilometri nord de Srebrenica.
Este unul dintre cele cinci locuri de execuţii în masă din timpul acestui masacru, singurul episod al conflictului bosniac calificat drept genocid de către justiţia internaţională. Aproximativ o mie de oameni au fost transportaţi acolo, închişi într-o şcoală şi apoi executaţi.
"Fratele său a fost găsit şi îngropat în urmă cu zece ani. Au trecut 30 de ani şi nu mai am nimic de aşteptat", spune Omerovic, în vârstă de 55 de ani, care doreşte să se poată reculege alături de copiii ei la mormântul soţului, chiar dacă în sicriu va fi doar maxilarul lui Hasib.
Mergând în vizită la mormintele celor doi fii ai săi, Sajib şi Sinan, ucişi în masacru când aveau 20 de ani, Nezira Mehmedovic se simte mai aproape de ei. "Aici îmi place cel mai mult să vin să îmi văd fiii. Le vorbesc, plâng, mă rog, îi îmbrăţişez... de 30 de ani", a declarat ea pentru AFP, stând lângă mormintele fiilor ei. "Inima mea suferă constant pentru ei", plânge această femeie de 75 de ani. 'Se spune că viaţa continuă... Dar cum?"
Foştii lideri politici şi militari ai sârbilor din Bosnia, Radovan Karadzic şi Ratko Mladic, au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă de justiţia internaţională pentru crime de război şi genocid. Dar gravitatea acestei crime continuă să fie relativizată de mulţi lideri politici sârbi, atât în Bosnia, cât şi în Serbia.
"Sârbii nu au comis un genocid în Srebrenica şi el nu a avut loc", a declarat preşedintele entităţii sârbe din Bosnia şi Herţegovina, Milorad Dodik, la începutul lunii iulie.
Adunarea Generală a ONU a stabilit o Zi internaţională de comemorare a genocidului de la Srebrenica în 2024, marcată pe 11 iulie, în pofida nemulţumirii Serbiei.
Pentru familii şi supravieţuitori, această dată nu se va şterge vreodată. "Pentru mine, în fiecare zi este 11 iulie, în fiecare seară, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc şi îmi dau seama că ei nu sunt aici", oftează Ramiza Gurdic, al cărei soţ Junuz şi fii Mehrudin şi Mustafa au fost ucişi în masacru.
Preşedintele Consiliului European şi comisarul pentru extindere participă la comemorările de la Srebrenica
Preşedintele Consiliului European, Antonio Costa, şi comisarul pentru extindere, Marta Kos, participă vineri la ceremonia de comemorare a 30 de ani de la genocidul de la Srebrenica, la care se aşteaptă să participe peste 150.000 de oameni, informează EFE.
"Este datoria noastră să ne amintim. Este datoria noastră să ne exprimăm opiniile şi să nu ne întoarcem niciodată privirea atunci când drepturile omului sunt puse la îndoială şi demnitatea celorlalţi este încălcată", a scris Kos pe reţelele de socializare.
Antonio Costa a distribuit şi un mesaj de pe contul său de pe platforma X, în care a reafirmat angajamentul Uniunii Europene faţă de justiţie şi reconciliere, precum şi faţă de viitorul Bosniei.
"Sunt la Srebrenica pentru a aduce un omagiu victimelor genocidului, memoriei celor care au fost ucişi brutal, familiilor lor şi celor care sunt încă dispăruţi după 30 de ani", a declarat Costa. "Nu există loc în Europa - sau nicăieri altundeva - pentru negarea genocidului, revizionism sau glorificarea celor responsabili. Să mergem împreună spre reconciliere", a adăugat politicianul portughez.
Masacrul de la Srebrenica
Masacrul de la Srebrenița se referă la uciderea în iulie 1995 a peste 8.000 de musulmani bosniaci, bărbați și băieți, din orașul Srebrenița din Bosnia și Herțegovina și din împrejurimi, de către unități ale Armatei Republicii Srpska (VRS) aflată sub comanda generalului Ratko Mladić în timpul războiului din Bosnia. O unitate paramilitară din Serbia, denumită Scorpionii, oficial parte a Ministerului Sârb de Interne până în 1991, a participat la masacru. Se bănuiește că au participat și alți voluntari din străinătate, printre care Garda Voluntară Greacă. Transferul forțat al unui număr între 25.000 și 30.000 de femei, copii și bătrâni bosniaci, care a însoțit masacrul, este considerat de Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie a fi o dovadă a intenției de genocid a membrilor staffului armatei Republicii Srpska, care l-au orchestrat.
În aprilie 1993, Națiunile Unite declaraseră enclava Srebrenița aflată sub asediu în valea Drinei din nord-estul Bosniei „zonă protejată” aflată sub protecția ONU. În iulie 1995 însă Forța de Protecție a Națiunilor Unite (UNPROFOR), reprezentată pe teren de un contingent de 400 de „căști albastre” olandeze nu au împiedicat capturarea orașului de către armata Republicii Srpska și nici masacrul ce a urmat.
Masacrul de la Srebrenița a fost cea mai mare crimă în masă din Europa după al Doilea Război Mondial.[19] În 2004, într-o decizie în unanimitate în cazul „Acuzarea v. Krstić”, Curtea de Apel a Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, cu sediul la Haga, a decis că masacrarea locuitorilor de sex masculin ai orașului constituie o infracțiune de genocid
Comentează