Mădălina Andronic spune povești vechi în limbaj grafic nou

Mădălina Andronic, artist român stabilit în Italia, vorbește într-un interviu acordat curatorial.ro despre parcursul său, despre cum vede cărțile românești ilustrate din prezent, despre cum au ajuns creațiile ei să fie folosite pentru accesorii, articole vestimentare în vogă, inclusiv colaborarea cu unul dintre cele mai cunoscute branduri de accesorii, Olympia Le-Tan, despre arta în modă, un trend astăzi.

„O carte cu adevărat frumoasă va rămâne frumoasă pentru generații. Dacă intru într-o librărie în România, mi-e teamă că marea majoritate a cărților de pe raft nu au acest potențial”, spune ea în interviu.

Madalina Andronic se inspiră din arta naivă, folclor, dragoste și călătorii, fără a uita magia locului de unde vine. Cu un masterat în ilustrație la Camberwell College or Arts din Londra, și-a dezvoltat un stil puternic, distinctiv și lucrează pentru clienți din întreaga lume – de la edituri și publicitari la porțelanuri.

A creat ilustrație pentru mai mult de 15 volume, românești și străine, între care „Dulciuri de Poveste” (editura Humanitas, Romania 2013) și „Jane Eyre” (Moppetbooks, UK 2017), dar a publicat și propriile cărți.

Colaboarea cu Olympia Le-Tan este una în desfășurare, fiind deja create în jur de 20 de poșete pentru care au fost folosite atât ilustrații create special, dar și ilustrații deja existente în portofoliul artistei.

Tradiții, basme, folclor sunt elementele care stau la baza creațiilor tale. De unde vine această pasiune pentru moștenire, pentru patrimoniu, pentru vechi? Ce anume, cine ți-a insuflat-o?

Mădălina Andronic: O parte din inspirația pentru ilustrațiile mele o reprezintă folclorul și tradițiile, însă nu mi-a insuflat-o nimeni în mod special. A fost mai degrabă o alegere conștientă pe care am făcut-o atunci când am plecat la masterat în Londra și mi-am ales proiectul pentru disertație. Eram 80 de studenți din toată lumea și m-am gândit ce pot eu să aduc diferit. Făcând foarte multă documentare în acea perioadă, am adunat o mulțime de informații care m-au făcut la rândul lor curioasă să aflu și mai mult despre anumite subiecte în mod particular. Am descoperit că îmi place să spun povești vechi în limbaj grafic nou și că oamenii sunt receptivi la forma pe care le-o arăt. Mai mult decât atât, cred că lumea se îndreaptă către o uniformizare, o negare a moștenirii pe care o avem cu noi în detrimentul noului, ceea ce mă încăpățânează și mai tare să nu uit magia locului în care m-am născut.

Desenele tale sunt viu colorate, populate de personaje și motive, care este practica ta obișnuită? Analog sau digital? Ce preferi? Ce ești nevoită să folosești?

Mădălina Andronic: Pictez tradițional, cu guașă pe hârtie. Din când în când, intervin pe tabletă, dar mi se par mult mai satisfăcătoare o urmă lăsată de un creion adevărat, sunetul hârtiei atunci când treci cu degetele peste ea, modul în care se dispersează culoarea în apă.

Cum ai început să faci ilustrație de carte?

Mădălina Andronic: Lucrarea mea de licență a fost o carte ilustrată, apoi lucrarea din timpul masteratului a fost tot o carte ilustrată – „Zâna Zorilor” a lui Slavici – care, ulterior, a fost si publicată de o editură din România imediat ce a ieșit de pe băncile școlii. Au urmat mai mult de 15 cărți illustrate și publicate în toată lumea, atât prin edituri binecunoscute, cât și în regie proprie.

Interviul integral îl puteți citi aici: