Pe 6 decembrie, românii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai respectați sfinți ai creștinătății, cunoscut pentru bunătatea, milostenia și credința sa neclintită.
Figura episcopului din Mira a devenit un simbol al protecției și generozității, motiv pentru care această zi este asociată cu daruri, speranță și gesturi de caritate, potrivit mediafax.
Pentru cei mici, sărbătoarea înseamnă emoția ghetuțelor pregătite în Ajun, în așteptarea cadourilor lăsate de Moș Nicolae, tradiție inspirată din faptele de bunătate ale sfântului.
Arhiepiscopul din Mira, cinstit în toată creştinătatea, Sfântul Nicolae este o figură proeminentă, cunoscut ca ocrotitor al marinarilor, pescarilor, farmaciștilor, parfumierilor, dogarilor, copiilor, fetelor aflate la vremea căsătoriei, școlarilor, avocaților și al celor nedreptățiți.
El îi protejează și pe cei care fac comerț pe mare, motiv pentru care chipul său a fost inclus, de pildă, pe stema Camerei de Comerţ din Bari, Italia.
Sfântul Nicolae s-a născut la sfârșitul secolului al III-lea, în Patara (Lichia), într-o familie înstărită.
A primit o educație aleasă, iar credința puternică i-a modelat drumul spre viața monahală, ajungând preot la mănăstirea din Patara, unde unchiul său era episcop.
Tradiția spune că Sfântul Nicolae a salvat Mira de la foamete intervenind pe neașteptate în ajutorul locuitorilor: i s-a arătat în vis unui negustor italian și l-a rugat să își îndrepte corabia spre oraș cu grâul pe care îl transporta, asigurându-l că nu va suferi nicio pierdere. Negustorul a ascultat, iar încărcătura sa a rămas întreagă, în timp ce orașul a fost salvat de la înfometare.
A fost ales episcop al Mirei și s-a remarcat prin cultură teologică, modestie și dăruire față de cei aflați în suferință.
Numeroase tradiții și scrieri menționează minunile sale: a oprit furtuni, a vindecat bolnavi, a scăpat oameni de nedreptăți și a salvat marinari din primejdii.
Cea mai cunoscută faptă este ajutorul dat unui tată aflat în sărăcie, căruia i-a oferit pe ascuns pungi cu galbeni pentru a împiedica pierderea celor trei fiice ale sale.
Moștele sale sunt păstrate la Basilica din Bari, unde se spune că izvorăște un lichid incolor considerat binefăcător, numit „Mana/ Santa Mana”.
Potrivit tradiţiei, episcopul acestei eparhii amestecă acest lichid cu apă, îl binecuvântează şi îl împarte credincioşilor.
De asemenea, o parte din moaştele Sfântului Nicolae se află în București, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, la kilometrul zero.
În noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii, dar și adulții își așază ghetuțele lustruite la ușă, sperând ca Moșul să le aducă daruri.
În trecut, copiii din mănăstiri agățau șosete cu scrisori pentru Sfântul Nicolae, în care își lăudau cumințenia.
La sate, 6 decembrie marchează simbolic începutul iernii, iar zăpada din această zi este pusă pe seama Moșului, care își scutură barba lungă și albă.
În vestul țării, Sfântul Nicolae deschide sezonul sărbătorilor: fetele pregătesc plăcinte încă din ajun, iar la ora fixă, la 9 seara, sosesc flăcăii, iar petrecerea începe.
Cei care nu au fost cuminți pot primi o nuielușă, simbol al mustrării blânde.
Tot în această noapte cerurile se deschid pentru o clipă, iar oamenii îl pot zări, după credință, pe sfânt stând în dreapta Domnului.
În unele regiuni se pun crenguțe de măr în apă, care, dacă înfloresc până la Anul Nou, aduc semn de iertare și belșug.
Sfântul Nicolae este unul dintre cele mai îndrăgite şi mai răspândite nume.
Numele este format din cuvintele greceşti nike – victorie, biruinţă şi laos – popor, om ce face parte dintr-un popor victorios.
Numeroase biserici îi poartă numele, iar cultul său este venerat atât în tradiția ortodoxă, cât și în cea catolică.
Peste 800.000 de români își sărbătoresc ziua numelui, purtând diferite forme și derivate ale numelui Nicolae sau Nicoleta.
Comentează