Dr. Teodora Ciolompea, managerul Spitalului Sf Stelian din Capitală a declarat pentru News.ro că s-a înmulţit numărul tinerilor dependenţi de droguri care sunt aduşi la unitatea sanitară pentru tratament. Cei mai mulţi au între 18 şi 24 de ani, însă medicul spune că spitalul primeşte foarte multe solicitări din ţară, din partea unor părinţi care au copii de 9-10 ani, copii care se droghează şi care au urgent nevoie de ajutor. Aceştia sunt însă redirecţionaţi spre alte spitale de pediatrie. Managerul Spitalului Sfântul Stelian spune că unitatea sanitară, care are peste 40 de locuri este plină acum şi că a crescut foarte mult numărul internărilor nevoluntare, mai ales în perioada pandemică şi după aceea, potrivit news.ro

Robert din Bucureşti a povestit pentru News.ro experienţa sa de viaţă. Acum are 33 de ani şi se luptă cu drogurile de la 17 ani. Salvarea sa a venit de la medicii care lucrează la Spitalul Sf. Stelian din Capitală, una dintre puţinele unităţi sanitare unde sunt tratate persoanele toxico-dependente. Robert: “Simţeam că mi se sfârşeşte lumea, mă lăsase familia”.

“Eu am început pe la vreo 17 ani, dintr-o curiozitate, prietenii din jur ştiau ce pericol reprezintă heroina de care m-am apucat, şi mi-au spus să nu fac, dare eu din curiozitate am făcut. M-am drogat vreo 6 ani fără oprire, pe urmă am fost arestat, am făcut pauză vreo 3 ani, şi de vreo 6 ani sunt în program cu metadonă. Când am ajuns la spital eram în ultima fază, mă lăsase familia, am un copil de 12 ani, pur şi simplu mă lăsase toată familia, la început m-au susţinut, m-au adus aici la spital, când au văzut că mi-am revenit, că metadona m-a adus pe drumul cel drept…înainte nu eram ordonat, acum să vă spun sincer metadona mi-a salvat căsnicia şi familia. Simţeam că mi se sfârşeşte lumea, pur şi simplu ca să vă dau un exemplu, mi-aş fi dat şi propriul copil ca să nu-mi mai fie rău de la heroină în momentele alea. Când eşti în sevraj de la heroină pur şi simplu dai tot ce-i mai scump pe lume, ce poate să fie mai scump, copiii. Vin la spital în fiecare zi şi programul ne ajută, ne ţin ore de psihologie, ne dau reţete acasă, celor care muncesc şi aduc adeverinţă de la muncă. Le-aş spune copiilor, tinerilor să nu încerce nici de curiozitate, pur şi simplu nici să nu stea în locul respectiv unde alţii trag, pentru că te corup fără să vrei şi tragi o zi, două, trei, zici că e plăcere şi va veni un moment dat când vei dori să devii un om normal. Devine o obligaţie, că nu poţi să trăieşti fără ele. Să caute ajutor într-un spital, metadona este un ajutor extraordinar”, a declarat bărbatul.

Numărul celor care cer ajutor medicilor, mult mai mare după perioada pandemiei, atunci când oamenii au fost şi sunt nevoiţi să suporte mai multe tipuri de crize în acelaşi timp. Dr. Ciolompea: “Au început să apară cazuri foarte grave, se ascund şi vin la spital cu delir, halucinaţii, cu agitaţie, tentativă de suicid”.

“Da, din nefericire, s-a înmulţit numărul celor care solicită servicii medicale de specialitate, mai ales după acest episod pandemic care a afectat nu numai România, ci pot să vă spun din surse informate, astăzi fiind Ziua Internaţională de Combatere a Abuzului de Droguri şi a Traficului ilicit de Droguri. Exact această problemă se pune şi la nivel mondial, al creşterii consumului de droguri din cauza acestei crize umanitare la care s-au asociat şi  criza energetică, sărăcia, războiul, deci un complex de factori care au afectat starea de sănătate mintală şi în acest context social, cu lumea speriată, cu sărăcie, bineînţeles, dealerii de droguri au profitat.

La nivel mondial la sunt din ce în ce mai multe droguri pe piaţa neagră astfel încât capturile au fost în ultimii 2 ani de 4 ori mai mari decât cu 10 ani în urmă, din declaraţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi a afectat populaţia la nivel global, inclusi, din nefericire, şi România”, a declarat pentru News.ro Dr. Ciolompea.

Au apărut cazuri foarte grave după pandemie, spune managerul Spitalului Sfântul Stelian din Capitală. Şi asta pentru că pacienţii decid târziu să ceară ajutor de specialitate sau sunt aduşi la spital în stare foarte gravă. Medic: “Dacă înainte de pandemie aveam în jur de 7-8 internări nevoluntare pe an, din cauza pandemiei am avut 70 pe an”.

“Au început să apară cazuri foarte grave, oamenii s-au ascuns, încă nu au încredere. Nu înţeleg că este o boală. Dependenţa de droguri este o boală şi nu o problemă morală şi de aceea trebuie să vină la spital.
Se ascund şi vin la spital în stări foarte grave, cu delir, cu halucinaţii, cu agitaţie, cu tentativă de suicid, cu lucruri foarte, foarte grave, aceasta necesită internare nevoluntară, pentru că ei nu mai răspund de ceea ce se întâmplă, îi aduc poliţia, familiile, ambulanţele, îi iau din anumite zone şi dacă înainte de pandemie aveam în jur de 7-8 internări nevoluntare pe an, din cauza pandemiei am avut 70 pe an, deci a crescut enorm numărul şi bineînţeles şi tratamentul este mai dificil”, a explicat managerul Spitalului Sf. Stelian.

Scăderea vârstei de consum, un fenomen îngrijorător. Dr. Ciolompea spune că sună la spital părinţii unor copii de 9 sau 10 ani. Oamenii cer ajutor de specialitate pentru aceştia. Copiii sunt însă direcţionaţi spre alte spitale de pediatrie pentru că la Sfântul Stelian sunt trataţi doar adulţi.

“Copiii vin de la 9-10 ani, au ajuns, nu la noi, ci la Spitalul de Urgenţă ”Grigore Alexandrescu” pentru copii. Acolo se duc cu intoxicaţii acute. La noi este un spital pentru adulţi. La noi vin de la 18 ani dar primim foarte multe telefoane de la părinţi din ţară care ne întreabă dacă putem interna şi sub 18 ani, avem solicitări multe pe zona 14- 18 ani şi atunci cei de vârstă mică sunt redirecţionaţi şi preluaţi la adulţi. Deci la 18 ani dacă ei vin după 4 ani de consum, deja este foarte greu. Am avut cu şi mai mulţi ani de consum, şi mai mult da, da. Şi când ajung la noi, practic aşteptau să împlinească 18 ani şi au venit cu ei din prima zi la tratament şi la internare. Noi avem un spital micuţ, avem 45 de paturi şi este aproape plin, sunt în jurul vârstei de 18 -24 de ani”, a explicat medicul.

Tratamentul celor dependenţi de droguri este unul de durată. După dezintoxicarea propriu-zisă care are loc în spital, urmează consilierea psihologică, astfel încât dependenţa să nu revină iar consumul să fie reluat.

“Într-o perioadă de 10-14 zile se face o dezintoxicare în regim de internare, după care urmează tratamentul, un ambulator.
Adică ei vin după ce s-a terminat acest episod acut, în continuare, în sistemul nostru de ambulator, sunt consultaţi şi primesc consiliere psihologică sau intră în grupuri terapeutice, sau beneficiază de asistenţă socială, sau avem recuperare fizică prin sport şi continuă câteva luni de zile această parte, care este cea mai importantă, pentru că spitalul nu se adresează părţii acesteia psihice, dependenţa fiind atât fizică, cât şi psihică. Când e în spital, noi le facem o dezintoxicare fizică. Componenta psihică, dorinţa de consum rămâne şi asta ar trebui continuată în tratament ambulatoriu. Cel mai des oamenii care ajung în această situaţie când îşi revin le este foarte frică, pentru ce s-a petrecut cu ei, cu corpurile, cu mintea lor, lucruri îngrozitoare. De aceea unii rămân şi cu atacuri de panică pentru că nu uită ce s-a întâmplat în perioada respectivă şi şi-ar fi dorit să nu încerce acest consum. Şi poate că pentru ei ar fi o lecţie de viaţă şi s-ar lăsa de droguri dacă nu ar fi anturajul şi oferta de pe piaţa ilegală de droguri peste tot, dacă se întorc în aceleaşi locuri şi cu aceiaşi prieteni, este o şansă mare să îşi reia consumul”, a precizat managerul de la Sf. Stelian.

Cele mai dificile situaţii din spital sunt cele în care pacienţii ajung în sevraj şi cele în care aceştia fac şi alte infecţii grave asociate consumului de droguri. “Asociază boli infecto-contagioase pe care le iau utilizând seringi în comun”. Din păcate, în România există foarte puţine centre unde persoanele toxico-dependente pot fi ajutate. Cele mai multe centre sunt în Bucureşti. Ceea ce tinerii numesc distracţie se poate transforma însă în moarte. Medic: “Nu este o distracţie să-ţi distrugi progresiv organismul”.

“Foarte grele aceste situaţii. Drogurile odată luate, marea lor majoritate afectează dezvoltarea normală a creierului şi suprimă din neuroni plus aceste episoade de agitaţie şi delir care afectează şi ele, deci practic îşi distrug progresiv creierul. Şi ştim foarte bine că neuronii nu se refac, deci îşi pierd mult din capacitatea cognitivă, de a înţelege, de a performa, de a se concentra. Deci afectează viitorul, pentru că posibilitatea de a lucra, de a atinge performanţe este mult scăzută. Pe lângă asta mai asociază şi boli infecto-contagioase pe care le iau împărţind, utilizând în comun anumite seringi şi alte obiecte pe care le folosesc ei pentru a se injecta.
Pot lua două tipuri de hepatită simultan, HIV, şi asta duce la agravarea stării. Sunt chestiuni foarte complicate şi trebuie echipă multidisciplinară pentru abordarea tuturor problemelor.
Din nefericire, tratamentul este foarte redus în România, la nivel naţional. Deci acest program naţional de sănătate mintală şi tratament pentru toxicomani, care este finanţat de Ministerul Sănătăţii, se desfăşoară în 9 unităţi medicale, dintre care majoritatea sunt în Bucureşti. Spitalele în care se tratează sunt în subordinea Primăriei şi în afara de acestea mai există câteva centre ale Agenţiei Naţionale Antidrog. Deci foarte puţin la nivel naţional. Sunt judeţe întregi în care nu există tratament şi avem solicitări. Cam 28% din cazuistica noastră este pentru persoane din afara Bucureştiului, de la distanţă foarte mare, începând cu Suceava, Iaşi şi din Ardeal. Provin din toate păturile sociale, adică sunt şi familii înstărite. Sunt copii cu bani, nu ştiu dacă neapărat cu foarte mulţi bani, dar copii cu bani care consideră că este o distracţie, că e cool, vedeţi festivalurile care se întâmplă şi care se soldează cu consum mare de droguri. Ideea că aşa se distrează este o idee foarte greşită şi care ar trebui combătută. Nu este o distracţie să-ţi distrugi progresiv organismul. Este un trend. Aşa văd ei prin filme. Li se pare că e cool, că e nemaipomenit, că e numai o ţigară, vin şi spun poveşti că s-a legalizat, că trebuie să se legalizeze”, a explicat medicul.

Semnalul de alarmă tras de medici: ajutorul de specialitate trebuie acordat din vreme. Au existat cazuri în care pacienţii au murit acasă din cauza supradozelor: “Nu veniţi după ani de consum!”.

“Cu această ocazie chiar aş vrea să spun că nu mai există de mult marijuana, nişte frunzuliţe, cum consideră ei. Nu, sunt toate sunt stropite. Toate capturile internaţionale au arătat că indiferent de natura acelor frunze, sunt toate stropite cu substanţe care dau dependenţă şi stări foarte grave. Interesul dealerilor este să îi prindă, să-i facă dependenţi cât mai rapid. La noi nu am avut deces în spital, pentru că noi avem măsurile necesare. Dar au fost situaţii când pacienţii n-au mai venit la tratament pentru că au murit de supradoză la domiciliu, în diferite locuri. Da, pe la dealeri, ne sună sau aflăm de la alţi pacienţi. Aş dori să le spun părinţilor şi tinerilor că adicţia este o boală şi că bolile se tratează la medic. Să nu ne mai ascundem. Veniţi cu încredere la spital, veniţi devreme, nu aşteptaţi să ajungeţi foarte afectaţi de această adicţie! Nu veniţi după ani de consum, veniţi cât mai repede, se poate rezolva, cu consiliere psihologică şi grupuri terapeutice şi cu un tratament minimal! Pe măsură ce trec anii, devine din ce în ce mai complicată situaţia şi rămân sechele”, a declarat managerul Spitalului Sf. Stelian.