Un consiliu de administraţie al profesorilor
Banca Naţională a intrat în tunelul crizei în octombrie 2009 cu o echipă puţin schimbată faţă de cea care navigase pe valurile exuberanţei din perioada 2006 – 2008, singurii membri noi ai consiliului de administraţie fiind viceguvernatorul Bogdan Olteanu, fără niciun rol pe zona de fond a politicii monetare, Nicolae Dănilă, simplu membru şi singurul care venea cu o experienţă valoroasă din sectorul băncilor comerciale, şi Marin Dinu, profesor de economie, tot membru simplu.
Nu au fost mari schimbări în componenţa consiliului de administraţie al BNR în 2009 şi nu sunt nici acum, când PSD a decis că problema alegerilor trebuie rezolvată cu anticipaţie deşi mandatele expiră tocmai în octombrie.
Mugur Isărescu îşi va scoate haina de guvernator pe vremuri de criză şi va trece la costumul de creştere economică, secondat deja de 10 ani de prim-viceguvernatorul Florin Georgescu. Întâmplător sau nu, legiuitorii nu au stabilit prin statutul BNR nicio limită pentru numărul de mandate de conducere la banca centrală, contrar practicilor din alte ţări, inclusiv de la Banca Centrală Europeană. Polonia nu permite decât un singur mandat de membru în consiliul de politică monetară, deci după 25 de ani de la căderea comunismului s-ar crede că România tot nu dispune de suficiente resurse umane bine pregătite, depinzând practic de o mână de profesionişti de neînlocuit.
Lui Isărescu şi Georgescu li se va alătura mai tânărul Liviu Voinea, încă ministru delegat pentru buget, care ar putea prelua segmentul politicii monetare de la Cristian Popa, nemaidorit în Palatul BNR.
Nicolae Dănilă, unicul reprezentant al bancherilor din piaţă, pleacă de asemenea, împreună cu Napoleon Pop, înlocuiţi cu Gheorghe Gherghina, recompensat astfel după o lungă misiune de construire a bugetelor la Ministerul Finanţelor, şi cu Daniel Dăianu, care şi-a încheiat abrupt mandatul de prim-vicepreşedinte al ASF suprapus cu o perioadă de mari tensiuni şi scandaluri, pentru a prelua un job de o sută de ori mai liniştit la BNR, dar tot bine remunerat.
Va fi un consiliu de administraţie format în întregime din reprezentanţi ai mediului academic, care nu au avut contact direct cu mediul privat şi sunt tentaţi să privească de undeva de sus problemele practice din economie, riscând să fie surprinşi de modul de transpunere a modelelor teoretice în viaţa reală.
Nu va fi doar un consiliu format din profesori, ci şi unul în a cărui structură partidul de guvernământ PSD a avut un cuvânt foarte greu.
Practic sunt cinci membri care se bucură de susţinerea PSD, din care trei au şi atribuţii în conducerea executivă - Mugur Isărescu, guvernator, Florin Georgescu, prim-viceguvernator, Liviu Voinea, viceguvernator, Gheorghe Gherghina, membru, Daniel Dăianu, membru.
Liviu Voinea tocmai lepădase haina de tehnocrat în februarie anul acesta, când s-a înscris în PSD. Premierul Victor Ponta spunea la momentul respectiv că Voinea fusese considerat şi până atunci ca aparţinând PSD.
Florin Georgescu, un fost cadru de bază al PSD, nu şi-a ascuns filiaţia, în 2012 sărind să le dea o mână de ajutor colegilor prin preluarea pentru o jumătate de an a funcţiei de ministru de finanţe în guvernul Ponta, după care s-a întors pe locul său de la BNR, totul, evident, cu acceptul guvernatorului care făcuse o mişcare similară în 1999 – 2000, când s-a „detaşat“ la Palatul Victoria în postul de premier, păstrându-şi însă scaunul de guvernator de la BNR.
Chiar dacă se presupune că membrii de partid care ajung în conducerea BNR îşi lasă carnetul afară, consiliul de administraţie va trebui în noul mandat să îi mobilizeze pe politicieni pentru a adapta integral legislaţia specifică la cerinţele europene.
Banca Centrală Europeană a concluzionat în ultimul raport de convergenţă că „legislaţia românească nu îndeplineşte toate cerinţele privind independenţa băncii centrale, interdicţia de finanţare monetară şi integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem“. De pildă, BCE remarcă faptul că legea de aprobare a statutului BNR nu interzice în mod expres eventuale încercări ale guvernului de a influenţa membrii structurilor de decizie din banca centrală în situaţii care pot avea impact asupra îndeplinirii de către BNR a obligaţiilor care îi revin ca membră a sistemului băncilor centrale din Europa.