Premium
Greşelile gramaticale ale eurodeputatei Maria Grapini au făcut înconjurul internetului, iar refuzul acesteia de a se corecta este taxat şi de colegii din politică. Europarlamentarul Cristian Preda face o analiză dură a "sindromului Grapini", încercând să găsească explicaţii pentru atitudinea colegei sale din Parlamentul European.
Potrivit lui Preda, "ignoranţa agresivă ar putea fi un ingredient al spectacolului democratic, care aduce cu el o lume pestriţă, în care îşi găseşte loc orice personaj: un doctor la Oxford, un plagiator, un analfabet".
Vezi şi: Grapini vs. Internet. A apărut un site care te învaţă să scrii ca Maria Grapini
Europarlamentarul independent mai vehiculează şi varianta că autoarea gafelor în serie doreşte pur şi simplu să atragă atenţia. "Nu a găsit altceva care s-o distingă, aşa că produce - pe bandă rulantă! - erori de exprimare. Acestea nu sunt privite cu asprime decât de puţini, în vreme ce o largă majoritate vede în ea o victima a unor judecători mult prea severi. De ce o victima a unei minorităţi exigenţe? Fiindcă rigoarea exprimării, calitatea vocabularului, grijă pentru ortografie sunt rare. Mulţi le nesocotesc. Dar se poate trage profit şi din ignoranţa, nu? Frecvenţa greşelilor n-ar fi inocenţa, ci calculată. Dar e oare posibil că o persoană angajată în slujba binelui public să gândească aşa? Cine e atent la cum se vorbeşte în tramvai sau la tv va vedea că superficialitatea e şi agresivă, şi vicleană", scrie Preda, într-un articol publicat pe ziare.com.
Vezi şi: Răspuns uluitor al Mariei Grapini pentru o tânără care s-a oferit să-i corecteze mesajele
O a treia posibilitate ar fi dispreţul. Dacă politicienii sunt percepuţi ca monştri cărora nu le pasă de etică, de valori, de dreptate, care-i animă exclusiv pe cei care nu fac politică, de ce i-ar pasă de regulile ortografice, ortoepice şi de punctuaţie? "Când dispreţul e rege, limitele regatului sunt bolborosite de agramaţi", mai scrie Cristian Preda.
"În fine, nu putem ignoră ipoteza unei combinaţii a factorilor deja pomeniţi: o educaţie precară, dorinţa irepresibilă de a fi în atenţia publicului scriind banalităţi şi superficialitatea infatuată pot avea drept rezultat ceva care e mai aproape de onomatopee decât de un discurs în hemiciclul de la Strasbourg. Dar dacă asta e soluţia pentru sporirea notorietăţii şi chiar a încrederii, tot ce contează e că numele împricinatei să fie scris corect. Ar fi culmea să se şi iscălească greşit", concluzionează europarlamentarul, în analiza dedicată colegeri sale.
