Un muncitor italian de 64 de ani, rănit grav în prăbușirea Torre dei Conti din centrul Romei, povestește momentele de panică și disperare trăite în timp ce încerca să scape. Colegul său român, în vârstă de 66 de ani, a murit în timp ce era transportat cu ambulanța către spital. „Totul se prăbușea, am încercat să fugim, apoi nu-mi mai amintesc nimic.”, spune italianul pentru Corriere della Sera.
Gaetano La Manna, în vârstă de 64 de ani, internat la spitalul San Giovanni Addolorata, este unul dintre muncitorii implicați în prăbușirea parțială a Torrei dei Conti. Exceptând colegul rămas sub dărâmături, care a murit, el este cel care a avut cel mai mult de suferit. Internat în cod roșu din cauza suspiciunii unui traumatism cranian, primele investigații i-au adus o ușurare: durere multă, frică și mai multă, dar starea sa clinică pare să excludă ce e mai grav. I s-a suturat o rană la ceafă, are un hematom mare la tâmpla stângă și nasul fracturat. Este conștient, stabil, dar nu știe încă despre prietenul și colegul său rămas prins sub dărâmături. Vorbește cu voce slabă, este epuizat și, la câteva ore de la cele întâmplate, încă încearcă să proceseze momentele dramatice.
"Totul se cutremura și, când eram la etajul al doilea, a avut loc prăbușirea"
„Eram la etajul patru al schelei, curățam tencuiala când am auzit un zgomot", povestește bărbatul de 64 de ani celor care au reușit să-l viziteze. "Am văzut praful ridicându-se din cauza cedării unui arc lângă zona liftului și am fugit imediat în jos. Totul se cutremura și, când eram la etajul al doilea, a avut loc prăbușirea. Din acel moment nu-mi mai amintesc nimic.”
Originar din Cosenza, este aproape de aceeași vârstă cu colegul Octav Stroici, român de 66 de ani din Suceava, care a fost prins sub cărămizi, pentru că se afla în interiorul structurii. Stroici locuia de ani de zile în Italia împreună cu soția, care a asistat la operațiunile echipelor de salvare împreună cu ambasadoarea României, Gabriela Dancău, și cu doi colegi ai soțului său, și ei români, care au scăpat nevătămați din prăbușire.
"Un nor imens ne-a învăluit în timp ce cădeau bucățile de moloz"
„Totul s-a întâmplat în câteva secunde", spune unul dintre ei. "Un nor imens ne-a învăluit în timp ce cădeau bucățile de moloz. M-am gândit imediat să ies din acel infern. Am văzut un furtun de apă de la un balcon, m-am gândit să mă cobor cu el, dar m-au salvat pompierii și doi colegi.” Schela pe care se aflau el și ceilalți doi a rezistat, o macara i-a coborât apoi: „Mi-a fost frică, sigur — mai spune el —, dar acum suntem aici cu toții pentru colegul și prietenul nostru.”
Amintirile celuilalt coleg sunt aproape identice, oscilând între ușurarea de a fi scăpat și anxietatea pentru soarta celui de 66 de ani: „Totul s-a întâmplat brusc”, repetă el încă șocat. „E imposibil de descris ce s-a întâmplat. Când am înțeles că eram în pericol, am încercat să ne protejăm, apoi am văzut doar norul de praf care ne-a învăluit și, din fericire, salvatorii au venit la scurt timp.”
A doua prăbușire a avut loc la aproape o oră după prima
Prietenii lui Stroici au asistat la a doua prăbușire, la circa o oră după prima, când erau deja în siguranță, dar știau că unul dintre ei rămăsese sub dărâmături. Aveau doar praf pe corp și câteva zgârieturi, dar, pentru a rămâne aproape de colegul lor, au refuzat să fie duși la spital după primele îngrijiri primite la fața locului. Noua bubuitură nu a făcut decât să le crească îngrijorarea pentru colegul lor.
Grupul lor de muncă este unul cu experiență, atât prin vârsta membrilor, cât și prin tipul de lucrări efectuate în trecut. Doar pentru a menționa proiectele legate de fondurile pentru Jubileu, compania Edilerica, unde lucrează, s-a ocupat de restaurarea Mausoleului-Ossuar Garibaldino, a Turnului Savelli și a monumentului dedicat Anitei Garibaldi. Tot la Roma, a lucrat și la Castel Sant’Angelo și la biserica Sfintei Treimi a pelerinilor din Campo de’ Fiori.
Comentează