Numeroşi dintre adulţii români care se confruntă cu probleme legate de adicţii provin din familii cu situaţii financiare bune şi care, în copilărie, au fost neglijaţi de părinţi din punct de vedere emoţional, afirmă medicul psihiatru Mihaela Bugan, şeful secţiei adicţii de la Spitalul de Psihiatrie Schitu Greci din judeţul Olt.
Adulţii care ajung la reabilitare din cauza adicţiilor sunt, de cele mai multe ori, persoane care în copilărie au fost fie neglijate de părinţi, fie victime ale unor abuzuri, iar consumul de substanţe este, de fapt, o evadare din realitatea lor.
”Fiecare pacient are o poveste în spate cu diferite traume, cu încărcătura emoţională şi atunci, stând şi ascultându-i pe fiecare în parte, fiecare are o situaţie. Stând şi ascultându-i pe pacienţi - pentru că noi stăm foarte mult timp de vorbă cu ei şi încercăm să le creştem stima de sine pentru că e scăzută foarte mult şi au o dispoziţie depresivă şi aşa mai departe - motivul cel mai frecvent pe care pacienţii îl invocă este evadarea asta din problemele emoţionale pe care le au încă din copilărie, legate de conflictele intrafamiliale, divorţul părinţilor, diferite abuzuri, că sunt traumatizaţi de părinţi, mame, fraţi şi aşa mai departe”, a explicat medicul Mihaela Bugan, vineri seară, în emisiunea Medika Antidrog de la Medika Tv, potrivit news.ro.
Adulţii care au fost traumatizaţi în copilărie
Ea a constatat că adulţii care au fost traumatizaţi în copilărie provin din familii cu situaţii financiare bune, dar au fost neglijaţi de părinţi care au crezut că, dacă le oferă bani şi bunuri materiale, le-au asigurat totul.
”Cel mai interesant şi care e un subiect la care putem să dezvoltăm destul de mult, este indiferenţa parentală pe motivul lipsei de timp, care, asociată cu lipsa de comunicare, pentru că automat părintele nu are timp să mai stea cu copilul lui, duce la o lipsă de comunicare, iar copilul lui de astăzi va deveni adultul de mâine. Şi atunci ce se întâmplă? Părinţii preferă, în lipsa timpului, să le ofere diferite bunuri materiale, gadget-uri, bani, diferite activităţi costisitoare. Şi atunci copilul ce mesaj primeşte? Că afecţiunea este similară cu bunuri materiale. De asemenea, creşterea copilului este preluată de bunici, de bone, de after school, unde stau până la ore destul de târzii, pentru că părinţii lucrează foarte mult. Şi atunci părintele devine mai mult un compartiment logistic, decât o figură afectivă în viaţa copilului, nu are timp să comunice cu copilul lui, să-i afle problemele, să-i afle durerile, să-i afle necesităţile, preferă să-i spună: ia banii ăştia, dar lasă-mă că sunt obosită şi vreau să mă culc, că mâine o iau de la capăt. De cele mai multe ori asta ne-au spus pacienţii, că au fost neglijaţi de părinţii lor şi vreau să vă spun că majoritatea pacienţilor sunt copii ai căror părinţi au un statut financiar foarte bun. Deci un procent cam de 80%, să zic eu aşa, sunt copii de oameni în funcţii înalte, care au preferat să ofere bani în schimbul atenţiei parentale. Şi atunci se ajunge unde se ajunge. Copiii respectivi sunt învăţaţi să crească fără reguli, să facă ce vor, când vor, cum vor”, a explicat psihiatrul.
Mihaela Bugan a dezvăluit că nu de puţine ori specialiştii care încearcă să le asigure acestor persoane tratament şi sprijin psihologic constată că pacienţii sunt ostili tocmai pentru că nu sunt obişnuiţi să respecte reguli, medicul subliniind că ”regulile sunt esenţiale, atât în familie, cât şi în societate”.
Comentează