Imaginați-vă că mergeți la spital pentru o infecție bacteriană la ureche și că medicul vă spune: „Nu mai avem nicio soluție”. Poate părea dramatic, dar rezistența la antibiotice face ca acest scenariu să devină realitate pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni. În 2016, o femeie din Nevada a murit din cauza unei infecții bacteriene rezistente la toate cele 26 de antibiotice disponibile în Statele Unite la momentul respectiv, informează livescience.com.
Numai în Statele Unite se înregistrează peste 2,8 milioane de cazuri de boli rezistente la antibiotice în fiecare an. La nivel global, rezistența la antimicrobiene este asociată cu aproape 5 milioane de decese anual.
Bacteriile evoluează în mod natural în așa fel încât medicamentele destinate să le distrugă devin mai puțin eficiente. Cu toate acestea, atunci când antibioticele sunt utilizate în exces sau în mod necorespunzător în medicină sau agricultură, aceste presiuni accelerează procesul de rezistență.
Pe măsură ce bacteriile rezistente se răspândesc, tratamentele care salvează vieți se confruntă cu noi complicații – infecțiile comune devin mai greu de tratat, iar operațiile de rutină devin mai riscante. Încetarea acestor amenințări la adresa medicinei moderne necesită nu numai utilizarea responsabilă a antibioticelor și o igienă bună, ci și conștientizarea modului în care acțiunile cotidiene influențează rezistența.
De la apariția antibioticelor în 1910, odată cu introducerea Salvarsanului, un medicament sintetic utilizat pentru tratarea sifilisului, oamenii de știință au tras semnalul de alarmă cu privire la rezistență. În calitate de microbiolog și biochimist care studiază rezistența la antimicrobiene, observ patru tendințe majore care vor determina modul în care noi, ca societate, vom face față rezistenței la antibiotice în următorul deceniu.
Diagnosticul rapid este noua linie de front
Timp de decenii, tratarea infecțiilor bacteriene a implicat multe presupuneri. Când un pacient foarte bolnav ajunge la spital și medicii nu știu încă exact care bacterie cauzează boala, ei încep adesea cu un antibiotic cu spectru larg. Aceste medicamente ucid simultan multe tipuri diferite de bacterii, ceea ce poate salva vieți, dar expun și o gamă largă de alte bacterii din organism la antibiotice. În timp ce unele bacterii sunt ucise, cele care rămân continuă să se multiplice și să răspândească gene de rezistență între diferite specii bacteriene. Această expunere inutilă oferă bacteriilor inofensive sau neimplicate șansa de a se adapta și de a dezvolta rezistență.
În schimb, antibioticele cu spectru îngust vizează doar un grup restrâns de bacterii. Medicii preferă de obicei aceste tipuri de antibiotice, deoarece tratează infecția fără a afecta bacteriile care nu sunt implicate în infecție. Cu toate acestea, identificarea exactă a bacteriilor care cauzează infecția poate dura câteva zile. În timpul acestei perioade de așteptare, medicii simt adesea că nu au altă opțiune decât să înceapă tratamentul cu spectru larg, mai ales dacă pacientul este grav bolnav.
Pe măsură ce bacteriile rezistente se răspândesc, tratamentele care salvează vieți se confruntă cu noi complicații – infecțiile comune devin mai greu de tratat, iar operațiile de rutină devin mai riscante. Încetinirea acestor amenințări la adresa medicinei moderne necesită nu numai utilizarea responsabilă a antibioticelor și o igienă bună, ci și conștientizarea modului în care acțiunile cotidiene influențează rezistența.
De la apariția antibioticelor în 1910, odată cu introducerea Salvarsanului, un medicament sintetic utilizat pentru tratarea sifilisului, oamenii de știință au tras semnalul de alarmă cu privire la rezistență. În calitate de microbiolog și biochimist care studiază rezistența la antimicrobiene, observ patru tendințe majore care vor determina modul în care noi, ca societate, vom face față rezistenței la antibiotice în următorul deceniu.
Extinderea dincolo de antibioticele tradiționale
Antibioticele au transformat medicina în secolul XX, dar dependența exclusivă de acestea nu va ajuta umanitatea să treacă prin secolul XXI. Pipeline-ul de noi antibiotice rămâne îngrijorător de subțire, iar majoritatea medicamentelor aflate în prezent în dezvoltare sunt similare din punct de vedere structural cu antibioticele existente, ceea ce le poate limita eficacitatea.
Pentru a rămâne cu un pas înainte, cercetătorii investesc în terapii netradiționale, multe dintre acestea funcționând în moduri fundamental diferite față de antibioticele standard.
O direcție promițătoare este terapia cu bacteriofagi, care utilizează viruși care infectează și ucid în mod specific bacteriile dăunătoare. Alții explorează terapii bazate pe microbiom care restabilesc comunitățile bacteriene sănătoase pentru a elimina agenții patogeni.
Cercetătorii dezvoltă, de asemenea, antimicrobiene bazate pe CRISPR, utilizând instrumente de editare genetică pentru a dezactiva cu precizie genele de rezistență. Noi compuși, precum peptidele antimicrobiene, care perforă membranele bacteriilor pentru a le ucide, se dovedesc promițători ca medicamente de nouă generație. Între timp, oamenii de știință proiectează sisteme de livrare a nanoparticulelor pentru a transporta antimicrobienele direct la locurile de infecție, cu mai puține efecte secundare.
Dincolo de medicină, oamenii de știință examinează intervenții ecologice pentru a reduce mișcarea genelor de rezistență prin sol, ape uzate și materiale plastice, precum și prin căi navigabile și rezervoare de mediu cheie.
Multe dintre aceste opțiuni se află încă în stadiu incipient, iar bacteriile pot evolua în jurul lor. Dar aceste inovații reflectă o schimbare puternică: în loc să parieze pe descoperirea unui singur antibiotic pentru a combate rezistența, cercetătorii construiesc un set de instrumente mai divers și mai rezistent pentru a combate bacteriile patogene rezistente la antibiotice.
Rezistența la antimicrobiene în afara spitalelor
Rezistența la antibiotice nu se răspândește doar în spitale. Ea se transmite prin oameni, animale sălbatice, culturi, ape uzate, sol și rețele comerciale globale. Această perspectivă mai largă, care ia în considerare principiile One Health, este esențială pentru a înțelege modul în care genele de rezistență se propagă prin ecosisteme.
Cercetătorii recunosc din ce în ce mai mult factorii de mediu și agricoli ca factori majori ai rezistenței, la fel ca și utilizarea abuzivă a antibioticelor în clinici. Aceștia includ modul în care antibioticele utilizate în agricultura animalieră pot crea bacterii rezistente care se răspândesc la oameni; modul în care genele de rezistență din apele uzate pot supraviețui sistemelor de tratare și pot pătrunde în râuri și sol; și modul în care fermele, stațiile de epurare și alte puncte fierbinți de mediu devin centre în care rezistența se răspândește rapid. Chiar și călătoriile globale accelerează mișcarea bacteriilor rezistente pe continente în câteva ore.
Împreună, aceste forțe arată că rezistența la antibiotice nu este doar o problemă pentru spitale, ci o problemă ecologică și socială. Pentru cercetători, acest lucru înseamnă proiectarea de soluții interdisciplinare, care integrează microbiologia, ecologia, ingineria, agricultura și sănătatea publică.
Politici privind tratamentele existente în viitor
Companiile farmaceutice pierd bani dezvoltând noi antibiotice. Deoarece noile antibiotice sunt utilizate cu moderație pentru a le păstra eficacitatea, companiile vând adesea prea puține doze pentru a recupera costurile de dezvoltare, chiar și după ce Food and Drug Administration aprobă medicamentele. Mai multe companii producătoare de antibiotice au dat faliment din acest motiv.
Pentru a încuraja inovarea în domeniul antibioticelor, Statele Unite iau în considerare schimbări majore de politică, cum ar fi PASTEUR Act. Acest proiect de lege bipartidist propune crearea unui model de plată de tip abonament care ar permite guvernului federal să plătească producătorilor de medicamente până la 3 miliarde de dolari pe o perioadă de cinci până la zece ani pentru accesul la antibiotice esențiale, în loc să plătească per pastilă.
Organizațiile globale de sănătate, inclusiv Médecins Sans Frontières (Medici fără frontiere), avertizează că proiectul de lege ar trebui să includă angajamente mai puternice în ceea ce privește gestionarea și accesul echitabil.
Cu toate acestea, proiectul de lege reprezintă una dintre cele mai semnificative propuneri de politici legate de rezistența la antimicrobiene din istoria SUA și ar putea determina ce antibiotice vor exista în viitor.
Viitorul rezistenței la antibiotice
Rezistența la antibiotice este uneori prezentată ca o catastrofă inevitabilă. Dar cred că realitatea este mai optimistă: societatea intră într-o eră a diagnosticelor mai inteligente, a terapiilor inovatoare, a strategiilor la nivel de ecosistem și a reformelor politice menite să reconstruiască lanțul de aprovizionare cu antibiotice, pe lângă abordarea gestionării.
Pentru public, acest lucru înseamnă instrumente mai bune și sisteme de protecție mai puternice. Pentru cercetători și factorii de decizie, înseamnă colaborarea în moduri noi.
Întrebarea acum nu este dacă există soluții pentru rezistența la antibiotice, ci dacă societatea va acționa suficient de repede pentru a le utiliza.
Comentează