De câte ori Republica Moldova face un pas înainte, propaganda rusă încearcă să schimbe subiectul. Când nu poate, inventează altă realitate, precum „SUA nu mai sprijină Moldova”, „Occidentul a obosit”, „parteneriatele sunt doar vorbe”. Problema acestei narațiuni este simplă și este dezmințită de fapte. Iar în geopolitică, faptele sunt încăpățânate, mai ales când vin sub forma întâlnirilor la vârf și a banilor investiți în lucruri care nu se pot cosmetiza cu postări pe Telegram, mai exact linii electrice, securitate energetică, capacitate instituțională și reziliență.
În zilele acestea, la Conferința de Securitate de la München, președinta Maia Sandu a avut întrevederi bilaterale atât cu secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, cât și cu secretarul general al NATO, Mark Rutte. Nu vorbim despre întâlniri „de protocol” pentru albumul de pe rețele, ci despre discuții într-un forum unde securitatea se negociază cu miza pe masă și unde R. Moldova, o țară mică la granița războiului, își apără dreptul de a rămâne în lumea liberă. Președinția a comunicat explicit aceste întrevederi în marja conferinței și temele-cheie, precum securitate, reziliență, sprijin pentru parcursul european.
Iar în cazul lui Mark Rutte, continuitatea e importantă. Nu este „prima dată când R. Moldova apare pe radar”. Există și antecedente. În 2025, Maia Sandu a discutat cu Rutte, în calitate de secretar general NATO, despre securitatea regională și cooperarea R. Moldova–NATO, în limitele neutralității constituționale, pe baza noului Program Individual de Parteneriat adoptat de Guvern în ianuarie 2025. Acest lucru arată că relația nu e un accident de moment, ci o construcție instituțională.
Cine vrea să înțeleagă de ce alianța SUA-R.Moldova rămâne vitală ar trebui să iasă o clipă din zgomotul politic și să privească harta energetică. R. Moldova a fost ani la rând vulnerabilă la șantaj, mai exact dependențe, o singură rută, o singură manetă geopolitică. Astăzi, în locul discursurilor despre „independență”, apar cabluri și piloni. Investiția americană de peste 130 de milioane de dolari pentru construcția liniei electrice Strășeni-Gutinaș nu este un simbol, este o ușă de ieșire din captivitate. Este un proiect care conectează direct R. Moldova la România și la rețeaua europeană, reducând riscul de a rămâne prizoniera unei singure surse sau a unei regiuni instabile. Guvernul a anunțat clar că linia va fi construită integral datorită investiției Guvernului SUA și a detaliat dimensiunea proiectului.
Și nu e doar retorică guvernamentală. Ministerul Energiei vorbește despre aceeași linie ca despre un element strategic al planului de consolidare a securității energetice, precizând că proiectul este finanțat integral de Statele Unite printr-un grant de 130 de milioane de dolari și că scopul este reducerea dependenței de rute geopolitic fragile, diminuarea pierderilor și creșterea fiabilității sistemului. Cu alte cuvinte parteneriatul se vede în infrastructură, nu în lozinci.
Când aceeași informație există și în comunicate oficiale interne, și în fluxuri internaționale credibile, narațiunea „SUA nu mai sprijină Moldova” devine nu doar falsă, ci ridicolă.
A doua piesă care demontează propaganda este sprijinul financiar american de 36,5 milioane de dolari pentru consolidarea securității naționale, inclusiv securitate energetică, securitate cibernetică și reziliență. Ministerul Afacerilor Externe a comunicat alocarea, subliniind că Moldova este menționată expres în actul de alocări al SUA și că banii vizează domenii-cheie de apărare a statului într-un context regional dificil. Într-o regiune în care „războiul” nu înseamnă doar tancuri, ci și atacuri cibernetice, sabotaj, manipulare și presiune energetică, astfel de fonduri înseamnă capacitate reală, și anume să anticipezi, să previi, să răspunzi.
Aici se leagă și un alt adevăr incomod pentru propaganda rusă. Ceea ce se întâmplă cu R. Moldova nu este un episod local, ci o parte din securitatea europeană. Maia Sandu a formulat direct la München ideea că Rusia poartă un război hibrid, „cognitiv”, împotriva Europei, împotriva valorilor, unității și încrederii din societăți, iar o R. Moldova mai puternică în UE înseamnă o Europă mai puternică și mai sigură. Când un lider de stat spune asta într-unul dintre cele mai importante foruri de securitate, iar în paralel primești finanțări pentru energie și reziliență, nu mai este „narațiune”, e strategie.
Și atunci, ce mai rămâne din propaganda care susține că SUA „nu mai sprijină R.Moldova ori România”? Rămâne doar reflexul de a spera că oamenii nu observă diferența dintre vorbe și infrastructură. Doar că oamenii observă când lumina nu mai depinde de capriciile unui furnizor politic, când instituțiile își cresc scutul cibernetic, când parteneriatele se văd în proiecte și în întâlniri la cel mai înalt nivel. Narațiunea „America a plecat” moare de fiecare dată când apare o cifră verificabilă și o semnătură pe un program.
Alianța SUA-R. Moldova rămâne importantă tocmai pentru că nu promite salvări miraculoase. Promite și livrează ceva mai rar și mai valoros, și anume capacitatea R. Moldova de a-și decide singură viitorul, cu mai puțină vulnerabilitate la șantaj și cu mai multă reziliență în fața presiunii. Într-o epocă în care propaganda trăiește din confuzie, cea mai bună replică este claritatea. Iar claritatea, în cazul R. Moldova, arată a la carte, și anume întâlniri la vârf, investiții în energie, finanțare pentru securitate și o direcție strategică pe care niciun fals nu o mai poate întoarce din drum.
Mihai Isac este absolvent al studiilor universitare în domeniul Științelor Administrative la Facultatea de Administrație Publică a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, având și o diplomă în domeniul Științelor Politice la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Cu o activitate de aproape două decenii în mass-media din România, în prezent este redactor-șef în redacția agenției de presă KARADENIZ PRESS și invitat permanent în emisiunea săptămânală de politică externă Global Impact a TVR Moldova din Chișinău. Colaborează regulat cu mass-media din Bulgaria, Turcia, România, Ucraina, Republica Moldova, Italia, Serbia, Spania în calitate de analist politic.
Comentează