Premium
Ministrul Muncii, Simona Bucura Oprescu, afirmă, marţi seară, că în România se vorbeşte prea puţin despre violenţa şi hărţuirea la locul de muncă, deşi, ”din păcate, femeile se confruntă cel mai des cu aceste comportamente”. Şi ministrul Muncii vorbeşte despre ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) nr. 190 până la finalul anului şi enumeră domeniile care trebuie să conlucreze.
”Am participat astăzi la Palatul Victoria la o întâlnire de lucru cu partenerii sociali pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) nr. 190 privind eliminarea violenţei şi hărţuirii în lumea muncii. În România se vorbeşte prea puţin despre violenţa şi hărţuirea la locul de muncă, fenomene care nu ar trebui să-şi găsească locul într-o societate în care ne dorim să trăim, să muncim şi să ne creştem copiii. Mai grav este faptul că, din păcate, femeile se confruntă cel mai des cu aceste comportamente”, a scris, marţi seară, pe Facebook, ministrul Muncii.
Potrivit acesteia, ratificarea Convenţiei este un obiectiv asumat şi care reprezintă efortul comun al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţiii de Şanse şi al partenerilor sociali, al căror sprijin este esenţial în tot procesul.
”Vom consolida colaborarea cu sindicatele, dar şi cu ONG-urile prezente în zona de protecţie a drepturilor femeilor şi egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, iar un prim calendar comun de lucru a fost fixat astăzi.
Ne dorim ca ratificarea să aibă loc până la finalul acestui an, iar în perioada imediat următoare ratificării să fie finalizată legislaţia naţională privind aplicarea tuturor prevederilor convenţiei”, a mai transmis ministrul Simona Bucura Oprescu.
Aceasta afirmă că în procesul de elaborare a cadrului normativ sunt implicate instituţii cu atribuţii în domeniile:
- securitate şi sănătate în muncă;
- asigurarea inspecţiei şi investigarea cazurilor de violenţă şi hărţuire;
- justiţie (urmărire penală, asistenţă juridică);
- problematica de gen şi discriminare;
- sănătate publică (supravegherea furnizării de îngrijiri medicale şi cosniliere psihologică);
- protecţie socială (cazarea victimelor în adăposturi, integrarea pe piaţa muncii a victimelor etc.).
