Raportarea românilor față de stat nu este deloc suprinzătoare. Răspunsurile reflectă, de fapt, suma dezamăgirilor cetăţenilor în raport cu instituţiile statului şi cu clasa politică.
Dacă politicul e strâmb, statul nu poate fi drept. Dacă politicul e corupt, statul nu poate fi corect. Pentru ce avem nevoie de 137 de taxe și impozite diferite când statele OECD au în medie 17? Pentru ce punem oamenii și întreprinzătorii să stea cu orele în fața ghișelor pentru a-și plăti taxele sau a obține o autorizație când Estonia sau Slovenia au introdus un sistem complet de e-Government? Pentru ce schimbăm Codul fiscal în medie de 11 ori pe an, când legea spune că orice modificare de fiscalitate nu se face "de regulă" fără o pregătire de 6 luni în avans? Statul este atât de bun pe cât este clasa politică ce îl pune la treabă. Reinventarea - și stoparea demolării, disoluției - statului nu se va putea face fără o schimbare dramatică a politicului, a partidelor, a finanțării și a politicii de resurse umane ale politicului, cu sau împotriva voinței acestuia.
Este cel mai important șantier al "schimbării la față" a României, singurul răspuns la frustrarea și neputința noastră istorică de a face parte din Occident și cu instituțiile, nu doar cu elitele noastre.
Un stat modern și functional nu poate exista într-o cultură a proastei guvernări, a lipsei de transparență și corupție. România este azi pe poziția 120 în lume în clasamentul World Economic Forum privind transparența adoptării politicilor publice. Un stat modern și funcțional nu poate exista fără o administrație publică, "mandarinii" statului, competentă, motivată și imună la politizare, care la noi a atins limita grotescului. Un stat modern și funcțional nu poate exista și fără o Justiție imparțială, rapidă și accesibilă pentru cetățeni, fără predictibiliate în mediul legislativ și normativ, fără structuri ale statului care reglementează și "domesticesc" piețele și asigură acces universal și egal al cetățenilor la serviciile publice esențiale. Iar atunci când cetățenii vor ști că banii din taxe și impozite nu se vor îmbogăți firmele de casă ale politicenilor și ale partidelor și că zecile de miliarde pentru autostrăzi, școli și spitale chiar ajung unde le este destinația și nu se sifonează prin șmecheri și intermediari, atunci și colectarea se va îmbunătăți și evaziunea se va diminua.
După ce aceste "alegeri în timp de război" se vor încheia, va fi obligația viitorilor conducători, a întregii clase politice și a administrației să înţeleagă şi să internalizeze nevoia acută de schimbare de paradigmă. Iar noi, ca cetățeni, trebuie să înțelegem că izbăvirea nu va veni nici de la "tătuci" ai națiunii și nici de la despoți luminați care să spună “Statul sunt eu!", ci de la acei lideri care vor putea construi instituții, reguli clare și aplicabile tuturor și care vor putea construi o nouă Românie și de sus în jos, dar și de jos în sus, prin implicarea și întărirea rolului societății civile în marile decizii, a încurajării dialogului sistematic, a clădirii reflexelor democratice în profunzimea societății.
Da, pentru că statul să performeze în astfel de condiții, este nevoie de Marea Schimbare. Mai mult decât reformele peticite din ultimii 25 de ani. Și mai mult decât au reușit înaintașii noștri. Este nevoie de a duce lupta cea adevarată pentru bună guvernare, transparenţă decizională şi de o luptă la sânge împotriva corupţiei. Pentru a avea o justiție independentă și un stat de drept, sănătatea morală a unei națiuni.
Doar așa putem ieși din sărăcie, din subdezvoltare și din starea profundă de nedreptate din societatea românească. Prin schimbare!
Comentează