Misiune în Tanzania: 'După botezul a 100 de oameni, simțeam cum se cobora harul peste noi', spune Arhim. Nicodim Petre

Arhimandritul Nicodim Petre, Starețul Mănăstirii Bucium, este șeful Misiunii Ortodoxe în Tanzania a Arhiepiscopiei Iașilor. El a acordat de curând un interviu publicației Formula AS, în care vorbește despre contribuția Arhiepiscopiei Iașilor la Misiunea Ortodoxă din Kidamali, în Tanzania, potrivit basilica.ro.

La Centrul Mi­sio­nar din Kidamali, coordonat de Episcopia greacă a locului, monahiile din Arhiepiscopia Iașilor slujesc prin rotație câte șase sau opt luni pe an îngrijind bolnavi, educând copii, ridicând adăposturi și consolând familii care-și pierd copiii în lupta cu numeroasele boli din Africa.

Din donațiile credincioșilor ieșeni, în valoare de aproximativ 20.000 de euro anual, s-au făcut în Tanzania zeci de case, fântâni și aducțiuni de apă, precum și două biserici, iar acum se construiește și o mânăstire ortodoxă.

Citește și: Moment penibil pentru Nelu Tătaru la unitatea mobilă de Terapie Intensivă din Galați: ‘Ați văzut și dumneavoastră ce s-a întâmplat’

Cel mai adesea, apa este infectată și aduce boală și moarte, de aceea sursele bune de apă sunt prețioase. „Kidamali are trei pompe de apă la o populație de 2.500 de persoane. Se fac cozi lungi, mai ales seara sau în zori”, povestește Arhimandritul Nicodim Petre.

300 de copii primesc zilnic o masă cal­dă și peste 500 de copii au putut merge la școală: 40 de euro de copil costă un an la școala primară și 80 de euro la liceu. „Am plătit școlarizarea pen­tru 60 de copii De curând, am dat rechizite pentru 300 de copii. Orice ajutor, cât de mic, pentru ei este extrem de im­portant, pentru că sunt foarte, foarte săraci”, spune arhimandritul.

Oamenii din estul Africii seamănă foarte mult cu românii: „Sunt buni, îngăduitori, veseli, calzi…”, povestește el.

„Deosebirea constă în faptul că ei trăiesc numai în prezent. Nu au ter­mene-limită, nu sunt atenți la scurgerea timpului, nu au proiecte care să le dea griji, nu au ambiția de a realiza ceva, tră­iesc de parcă s-ar juca, pot aștepta ceva ore în șir fără să se plictisească. Se bucură de tot ce trăiesc în momentul prezent”.

Despre experiența misionarului ortodox pe continent african, părintele arhimandrit povestește: „După ce săvârșeam botezul a peste 100 de oameni, simțeam cum se cobora harul peste noi, în chip lămurit, palpa­bil. Era o oboseală dulce în corp, care parcă mă fă­cea să plutesc într-o stare de beatitudine, de grație, de împlinire și de bucurie cum n-am simțit prea des”.

El spune că experiența din Tanzania îi marchează profund pe misionarii ortodocși. „Ne-am oprit asupra Tanzaniei, pentru că este o țară foarte săracă și cu o mortalitate foarte mare. Dar nu cred că noi am ales Tanzania după rațiuni omenești, ci Dumnezeu a rân­duit astfel”, afirmă el.