În urma câștigării alegerilor prezidențiale, Nicușor Dan și-a depus demisia din funcția de primar general. Documentul a intrat în vigoare pe 26 mai 2025. În aceeași zi, prefectul Capitalei a emis ordinul prin care a luat act de vacantarea funcției. Potrivit Codului Administrativ, alegerile parțiale pentru desemnarea unui nou edil ar fi trebuit să aibă loc cel mai târziu pe 31 august 2025. Data alegerilor ar fi trebuit stabilită print-o Hotărâre de Guvern, care însă nu a fost emisă nici până în ziua de azi, în pofida termenelor legale foarte explicite.
Argumentele morale, politice sau economice invocate de diverse partide pentru amânarea alegerilor până la primăvară nu au absolut nicio relevanță în plan juridic. Guvernul avea obligația legală de a emite actele normative. Termenele au fost depășite, legea a fost încălcată, iar premierul nu are nicio scuză – nici juridică, dar nici măcar politică. În Acordul Politic al Coaliției de guvernare nu există nicio referire despre alegerile parțiale pentru Primăria Generală! Premierul avea toată libertatea să emită actul normativ, fără ca cineva să-l poată acuza că nu și-a respectat angajamentele politice. Nu poate da vina nici pe partide, nici pe Coaliție. Avea competența exclusivă de a stabili data alegerilor și se pune întrebarea de ce a amânat atât de mult decizia?
Există un plan al a premierului de a candida la Primăria Capitalei?
În spațiul public, au circulat deja zvonul că premierul ar putea fi o variantă de candidat din partea liberalilor. Scenariul nu e deloc lipsit de sens. E chiar interesant. În ciuda măsurilor de austeritate, Bolojan are încă o cotă ridicată de încredere, care i-ar surclasa pe potențialii contra-candidați. Apoi, conferințele de presă în care premierul anunță încruntat „tăierile în carne vie” din aparatul bugetar au un efect hipnotic asupra „corporatiștilor intelectuali” din București, care constituie o mare parte din electoratul USR. Ca atare, este destul de clar că nici Cătălin Drulă și nici alt candidat din USR nu ar avea nici-o speranță într-o competiție cu Bolojan pentru Primăria Generală.
Deci, premierul ar intra cu prima șansă într-o bătălie pentru Capitală. Iar experiența ne arată că Primăria Generală a fost mereu o trambulină foarte eficientă pentru accederea la vârful statului, în funcția de președinte al României. Pentru PNL, o astfel de traiectorie a premierului, cu o victorie în Capitală și cu perspectiva câștigării viitoarelor prezidențiale ar fi o garanție nesperată a supraviețuirii în fața tăvălugului electoral neiertător ce se anunță la următoarele alegeri.
În schimb, alternativa rămânerii în fruntea Executivului este mult mai sumbră. Atât pentru PNL, dar mai ales pentru Bolojan! Evoluțiile economice recente ne arată că „Pachetele austerității” nu au oprit declinul bugetar. Deci premierul va trebui să ia alte decizii grele și impopulare. În plus, în față se așterne o iarnă grea, cu facturi mari, cu inflație și cu dobânzi în creștere. Pe fondul erodării premierului, PNL nu are nicio șansă în bătălia pentru Capitală. Candidatul liberal riscă să nu ajungă nici pe locul 3. Un astfel de scenariu ar fi un dezastru copleșitor pentru PNL, comparabil cu eșecul lui Nicolae Ciucă la prezidențiale. Nici pentru Bolojan perspectivele nu sunt mai bune. Erodarea abruptă din această iarnă îi va grăbi pierderea funcțiilor cheie de prim-ministru și de președinte PNL, ceea ce îl va duce rapid către sfârșitul traiectoriei sale politice.
Ce îl împiedică pe Bolojan să candideze pentru Primăria Capitalei?
Devine deci destul de clar că pentru Bolojan o candidatură din „pole-position” la Capitală e mult mai atractivă decât rămânerea în funcția de premier. Singurul mare impediment este modalitatea de ieșire de la guvernare.
Cum ar putea justifica Bolojan un actul „iresponsabil” prin care lasă țara „în ghearele extremiștilor pro-ruși și legionari”? Cine l-ar mai considera pe Bolojan un om serios, dacă își va abandona misiunea „pro-europeană” pentru un interes electoral atât de meschin și de frivol?
Există însă o variantă răspuns, care decurge aproape de la sine din comportamentul anterior al premierului.
Să ne amintim amenințările sale repetate că își dă demisia dacă va fi obstrucționat în demersul său nobil de a reforma sistemul bugetar! „Sunt un premier cu mandatul pe masă; dacă nu se va pune în practică ce am spus nu voi mai fi premier”, declara încruntat Bolojan.
Să ne amintim și declarațiile sale că nu va merge mai departe dacă Legea pensiilor speciale nu trece examenul constituțional. „Când ai un proiect important care este un jalon pentru a lua alte decizii asemănătoare, dacă el nu trece e greu de presupus că guvernul mai are legitimitatea să vină cu măsuri asemănătoare în alte domenii”, spunea pe un ton grav premierul.
În lumina unei potențiale candidaturi la Capitală, toate aceste fluturări insistente ale demisiei par a căpătă un sens nou, surprinzător. Demisia în astfel de împrejurări ar putea deschide premierului o ieșire glorioasă din funcția guvernamentală și angajarea în lupta pentru București. Ce ar putea fi mai măreț decât o ieșire din Guvern pe fondul luptei neînduplecate cu bugetarii și cu pensiile speciale?!
Din perspectiva unei candidaturi la Capitală capătă sens și tergiversările lui Bolojan privind stabilirea datei pentru alegerile parțiale. Dacă judecătorii Curții Constituționale tot amână decizia pentru pensiile speciale, este firesc ca și Bolojan să amâne la rândul său alegerile pentru Primăria Generală... Și este lesne de înțeles de ce: trebuie să aștepte ca CCR să îi dea temeiul pentru a demisiona cu fruntea sus de la guvern, ca apoi să se poată înscrie cu șanse mari în competiția pentru Capitală!
Comentează