Săptămâna aceasta a debutat fulminant, cu discuţii despre rapoartele Comisiei de la Veneţia și GRECO. Primul raport vizează o perioadă de acum şase luni, iar în privinţa celui de-al doilea raport discuţia este la nivel de zvonuri, pentru că documentul încă nu a fost publicat. Al treilea eveniment fierbinte al acestor zile îl reprezintă cazul de la Baia de Aramă, transformat într-un circ de cei care vor să capitalizeze imagine. Toate cele trei evenimente au în centrul lor noua Secție pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
Spuneam ieri că în raportul Comisiei de la Veneția se sugerează că această Secție trebuie consolidată. Bineînțeles, era vorba de o analiză proprie, factuală, nu de o afirmație fără echivoc a Comisiei. Totuși, alții s-au grăbit să afirme că forul eropean a cerut desființarea SIIJ, deși nici o astfel de afirmație nu o regăsim în raport. Să spunem că adevărul este undeva la mijloc și că sunt necesare ajustări, discuții, analize și, în ultima instanță, decizii radicale.
Argumentul central al raportului Comisiei de la Veneţia îl reprezintă aparenta incapacitate a nou înființatei Secții de a gestiona cauze complexe preluate ca urmare a transferului competenței de la DNA sau DIICOT. Totuși, toată lumea se pare că uită un lucru: tocmai un “exces” de competență al DNA a condus la înființarea SIIJ: procurori cu doar câțiva ani vechime care se încurcau în probleme elementare de procedură, procurori cu mulți ani vechime care se încurcau în dosare ținute prin sertare cu anii.
Așteptăm acum raportul GRECO, aparent mult mai agresiv la adresa acestei Secții. De fapt, se pare că toate problemele din justiție s-au rezolvat și Secția e ultima problemă. Totuși, azi a fost achitat un fost ministru arestat preventiv și săptămâna trecută a fost târât pe jos un copil de un procuror. Dar aspectele acestea nu le vom regăsi în vreun raport european, pentru că acestea sunt eventual statistici.
Bătălia se duce pe toate planurile: raportări subiective către organismele europene, și de o parte și de alta, acuzații publice și comunicate ale asociatiilor de magistrați care au uitat de mult că există o obligație de rezervă, boicot în CSM, proteste peste proteste, dosare peste dosare, totul, apparent, pentru o miza concretă: desființarea SIIJ. În timp ce unii încearcă să ţină Secţia în viață pe aparate, alții vin să îi taie din toate părțile tuburile de oxigen, totul sub privirile opiniei publice prea obosită de probleme mult mai evidente, cum ar fi practica neunitară și termenele infinite.
Nu știm cum vor evolua evenimentele, însă este evident că, prin ancheta de la Craiova, SIIJ va demonstra dacă este sau nu o instituție de care este nevoie în România, dincolo de analizele din birourile cochete de la Bruxelles sau Strasbourg și dincolo de luptele surde din birourile de la București.
Războiul, deşi purtat peste capetele muritorilor de rând, stârneşte suficiente pasiuni colective şi indignări de gloată. În faţa întrebărilor şi a îndoielilor inerente situaţiei, "ultraşii" diverselor cauze, pentru care realitatea este definitiv limpezită, pornesc la luptă pe internet, cu revolverul imaginar în mână, în căutarea celor care manifestă reticenţă faţă de certitudinile proprii.