În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză din România Liberă pe tema unui acord dintre Siria și Iran care a creat îngrijorare la Moscova.
România Liberă:
Concesionarea Hmeimim de către Rusia este pe termen nelimitat, în timp ce utilizarea instalațiilor navale din Tartus a fost autorizată până în 2065, cu posibilitatea prelungirii prin înțelegere reciprocă. Rusia considera că este singura prezență militară străină pe coasta mediterană siriană, dar decizia sosirii iranienilor în Latakia în octombrie anul acesta ridică grave probleme politice și securitare pentru Moscova.
Nu numai că intrarea iranienilor în anumite zone ale acestui port ar pune capăt exclusivității rușilor în regiunea de coastă, dar ar putea pune în pericol trupele și vehiculele lor militare. Baza Hmeimim a fost supusă unei serii de atacuri cu drone anul trecut și viitoarea prezență a iranienilor creează un risc crescut pentru operațiuni similare în zonă, fie din partea Israelului, fie din partea Statelor Unite. În plus, o prezență iraniană permanentă în Latakia ar putea limita sau împiedica rușii în supravegherea și colectarea de informații secrete, prin blocarea tehnologiei lor radioelectronice, și ar pune în pericol apărarea lor antiaeriană și viața personalului militar.
Decizia siriană este urmarea unei cereri oficiale iraniene prezentată Damascului în februarie. Conștienți de incapacitatea de a stabili o prezență militară permanentă precum a Rusiei sau de a ocupa ilegal un teritoriu, iranienii s-au instalat în Siria pentru a exercita o influență economică pe termen lung, cu scopul menținerii prezenței lor într-o zonă crucială a regiunii. Latakia este primul pas concret. Iranul a acordat Siriei o linie de credit totalizând 6,6 miliarde dolari după 2011, sumă ce a fost completată cu încă un miliard de dolari în 2017. În ultimele trei luni, relațiile dintre cele două țări au devenit mai apropiate, în special după ce președintele sirian Bashar al-Assad a aterizat la Teheran pentru a se întâlni cu omologul său iranian, Hassan Rohani, și cu Ghidul Suprem, ayatollahul Ali Khamenei
Lupta pentru influență
Cele două guverne au semnat mai multe contracte economice, iar Iranul a promis să rezolve penuria de carburanți din Siria trimițând benzină în zona concesionată din Latakia. Acordul le oferă iranienilor dreptul de a utiliza un port sirian doar în scopuri economice, dar, odată aflat sub controlul lor, nimic nu-i va împiedica să-l transforme într-o instalație militară, estimează Joshua Landis, profesor la Universitatea din Oklahoma.(Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Au răspuns prezent, constituind astfel prima linie vizibilă de reprezentativitate politică, Olli Kotri din partea partidului „Adevăraţii finlandezi“, Anders Vistisen (Partidul Popular Danez) şi Jorg Meuthen (Partidul Alternativa pentru Germania AfD), care împărtăşec cu toţii mesajul central transmis de Salvini: „Astăzi, pentru numeroşi cetăţeni şi pentru multe popoare, Uniunea Europeană reprezintă un coşmar şi nu un vis, iar partidele aflate la putere ne-au adus sărăcia, incertitudinea şi insecuritatea. Efortul nostru este de a recentra totul în jurul valorilor muncii, familiei, securităţii naţionale, proptecţiei mediului, viitorului tinerilor... Groparii visului european sunt birocraţii, gânditorii teoreticieni, bancherii care de prea mult timp guvernează Europa. Vrem să readucem poporul la conducerea Europei... Vrem să schimbăm radical această Europă, cu bunul simţ şi cu tentaţia spre concret pe care suntem pe cale să le demonstrăm în Italia“. Un apel pe care-l adresează tuturor forţelor politice din Europa „care ne împărtăşesc viziunea şi obiectivul nostru comun: o Europă care să dea prioritate popoarelor şi nu bancherilor şi birocraţilor şi vapoarelor (cu migranţi clandestini, n.n.)“. Pe de altă parte, Marine Le Pen a anunţat că va încerca să convingă şi alte partide europene să se alăture acestui proiect, începând un turneu prin Belgia unde se va întâlni cu aliaţii de mai demult din Vlaams Belang, apoi din Slovenia şi Republica Cehă, pregătind marea reuniune (însoţită de un miting) de pe 16 mai la Milano.
Pentru moment, doar vorbe. Multe şi mereu aceleaşi. Acoperind, într-un mod destul de transparent, suita de probleme foarte serioase care există dincolo de înşiruirea standard a temelor de propagandă.
Cea mai serioasă hibă mi se pare a fi lipsa reală de unitate a grupului respectiv de partide şi mişcări politice, practic imposibil de pus sub o umbrelă comună tocmai datorită faptului că, în realitate, platformele lor ideologice şi afilierile lor ideatice sunt extrem de diferite. Păpuşarii din umbră care au scris acest scenariu mizează din nou pe „efectul grecesc“, adică apariţia unui partid cu un discurs „anti“ exact în momentul unei crize sociale, economice sau de încredere în viitorul edificiului european, propunând în consecinţă o reîntoarcere cât mai rapidă la formula „scoică“, închidere cât mai ermetică în graniţele naţionale. De aici şi apelul revoluţionar „Să ne luăm ţara înapoi“ cu promisiunile aferente (naţionalizarea băncilor, revenirea la moneda naţională, părăsirea NATO şi UE, reinstaurarea controlului statului asupra principalelor mijloace de producţie şi asupra circuitelor financiare etc.). Că nu se pot îndeplini au arătat evenimentele ulterioare din Grecia şi fiascoul uluitor denumit BREXIT, care a reuşit să aducă haos în Marea Britanie. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
În Uniunea Europeană sunt multe crăpături politice şi economice. Guvernul italian vrea să creeze o alianţă populistă, cu extremişti şi eurosceptici, în Parlamentul European care să devină o forţă a schimbării. Statele Grupului de la Vişegrad, din fostul bloc comunist, se opun şi critică constant deciziile Comisiei Europene pentru, spun ele, a-şi face vocea mai bine auzită în UE. Nordul zonei euro este mai competitiv economic decât sudul, cu datorii mari şi şubrezit de crize. Vestul este mai bogat decât estul. Însă membrii diferitelor tabere rar pot strânge rândurile pentru a face front comun. Acest lucru nu se poate spune şi despre Noua Ligă Hanseatică (Vikingii, Coaliţia Vremii Proaste, după cum i se mai zice), condusă de Olanda. Coaliţia are un PIB cumulat de 2.200 de miliarde de euro. PIB-ul Franţei este de 2.400 de miliarde de euro. Economia germană „cântăreşte“ 3.400 de miliarde de euro (2018).
Ministrul de finanţe francez Bruno Le Maire, reprezentant al unei puteri europene care şi-a propus să reformeze şi să reclădească UE, le-a cerut economiilor din nord să majoreze cheltuielile bugetare pentru a reînvia creşterea din zona euro şi reduce riscurile unei noi crize financiare. O propunere ambiţioasă, comentează Financial Times.
„Sunt multe state în zona euro care au mijloacele necesare pentru a investi mai mult“, a spus Le Maire într-un interviu pentru FT. Oficialul a numit Germania, Olanda şi Finlanda şi a dezvăluit un plan în patru puncte descris de el ca fiind „noul pact de creştere al zonei euro“.
„Membrii zonei euro nu au luat toate deciziile necesare pentru a înfrunta o nouă criză economică şi financiară, iar astăzi nu iau deciziile necesare pentru ca avansul economiei să fie la potenţialul maxim“, a explicat Le Maire.
Noul plan al acestuia vine după ce Franţa a întâmpinat o rezistenţă puternică în încercarea de a crea un buget comun pentru zona euro aplicabil începând din 2021 care să aibă ca scop ajutarea ţărilor vulnerabile în vremuri cu probleme.
Planul bugetului comun ar trebui să fie gata până în iunie, însă Wopke Hoekstra, ministrul de finanţe al Olandei, a spus că ţara sa este pregătită să se opună dacă guvernele naţionale nu primesc drept de veto în privinţa deciziilor de cheltuieli din acest buget. (Mai multe detalii AICI)
Comentează