Premium
În timp ce administrația Biden lansează un apel global pentru ”a contracara autocrația”, Beijingul și Moscova dau de înțeles că sunt pregătite să creeze un front comun îndreptat împotriva Occidentului. Concluziile sunt evidente: Washingtonul nu își poate permite să scape din vedere riscurile geopolitice aflate la baza triunghiului strategic America – Rusia – China, scrie Mark Episkopos în paginile publicației americane The National Interest.
În ajunul împlinirii a 100 de zile de mandat, președintele Joe Biden s-a adresat Congresului SUA. Deși politicii externe ca atare i-a dedicat o mică parte din mesajul său, întregul discurs, de la început până la sfărșit, a fost construit pe baza înțelegerii clar universaliste a locului Americii în lume. Biden a repetat ideea cheie transmisă și lucrătorilor Departamentului de Stat: între politica externă și cea internă nu mai există o graniță bine conturată. În percepția lui Biden, misiunea sfântă a Washingtonului este de a duce și a câștiga războiul dintre democrație – cuvând rostit de 16 ori în mesajul său -, și autocrație, războiul împotriva dușmanilor atât din interiorul, cât și de dincolo de frontierele Statelor Unite.
”Poate oare democrația noastră să surmonteze acele minciuni, acea furie, ură și teamă ce ne dezbină”, a întrebat Biden. ”Inamicii Americii, autocrații din întreaga lume, mizează pe faptul că nu poate. Ei se uită cu mulțimea la imaginile cu cei care au atacat Capitoliul, ca la o dovadă că zilele democrației americane sunt numărate. Greșesc. Iar noi trebuie să demonstrăm că ei greșesc. Trebuie să demonstrăm că democrația încă mai funcționează. Că Guvernul nostru încă lucrează – și că noi putem munci spre binele poporului”.
Mai departe în discursul său, Biden a definit China drept concurent și a criticat destul de aspru presupuse încălcări ale drepturilor omului în China, ceea ce a devenit reflectare a declarațiilor sale anterioare cu privire la problemele legate de asigurarea dreptății sociale în Statele Unite. ”Și i-am spus (liderului Chinei, Xi Jinping) ceea ce le-am spus anterior multor lideri mondiali: America nu renunță la angajamentele sale privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Niciun președintele american responsabil nu va rămâne tăcut când sunt călcate în picioare drepturile fundamentale ale omului. Președintele SUA trebuie să prezinte esența țării noastre. America este ideea, cea mai unică idee din istorie. Toți avem aceleași drepturi. Așa suntem noi. Și nu putem da înapoi de la acest principiu, susținând, în același timp, că urmăm ideea americană”.
Comentariile lui Biden referitoare la Rusia s-au dovedit destul de laconice și ponderate. Biden a calificat sancțiunile introduse de administrația sa împotriva Moscovei drept ”un răspuns direct și proporțional”, asigurând, totodată, auditoriul, că Statele Unite și Rusia pot ”colabora când acest lucru va fi în interesele noastre comune”. Conform transcrierii oficiale a discursului, comentariile despre Rusia ar fi trebuit să se încheie într-o notă optimistă și să pună accent pe colaborare în domeniul controlului armelor și în cel al climei, dar Biden a decis să lanseze un avertisment final adresat președintelui Rusiei, Vladimir Putin, înainte de a trece la următorul subiect: ”Dar el (președintele Putin) înțelege că vom răspunde”, a spus Biden după o pauză dramatică.
”Viitorul nu aparține autocraților”, a subliniat el. ”Viitorul aparține Americii. Viitorul va aparține Americii”, a insistat Biden. În ultimele luni, nici Moscova, nici Beijingul, țintele criticilor președintelui SUA, nu au stat cu mâinile încrucișate. Atât Rusia, cât și China au introdus măsuri unilaterale de răspuns fără precedent împotriva sancțiunilor administrației Biden. Kremlinul a anunțat o politică ”a toleranței zero” față de viitoarele sancțiuni după ce Occdentul a instituit noi măsuri restrictive în legătură cu verdictul pronunțat opozantului rus, Aleksei Navalnîi. Renunțând la obișnuitul răspuns ”proporțional”, Putin a promis că va veni cu un răspuns ”asimetric” dacă Occidentul va trece ”linia roșie” în relațiile cu Rusia. La rândul său, Beijing a introdus sancțiuni împotriva mai multor oficiali occidentali, printre care și șeful Comisiei SUA pentru Libertate Religioasă Internațională, Gayle Manchin, pe fondul scandalului legat de situația musulmanilor uiguri din China. Beijing a promis, de asemenea, să reacționeze dur dacă Washingtonul va decide să boicoteze Jocurile Olimpice de Iarnă, găzduite de capitala Chinei în 2022: administrația Biden a cochetat cu ideea, dar a renunțat rapid la ea.
Măsurile unilaterale tot mai îndrăznețe adoptate de Moscova și Beijing reprezintă o evidentă provocare pentru administrația Biden. Dar la orizont se conturează o amenințare strategică mult mai serioasă, și anume probabilitatea ca Rusia și China să-și coordoneze eforturile pentru a ține piept Occidentului. În cadrul unei conferințe de presă comune cu omologul său chinez, Wang Yi, ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a avertizat că o înrăutățire a relațiilor dintre Moscova și Bruxelles va contribui la întărirea prieteniei dintre Rusia și China. Într-un interviu pentru presa chineză, Lavrov a anunțat că Moscova este interesată de crearea unei coaliții de țări care să se unească împotriva ”sancțiunilor unilaterale”, adică a sancțiunilor pe care guvernele occidentale le introduc împotriva Rusiei și a Chinei.
La rândul său, Beijingul și-a demonstrat disponibilitatea de a susține Rusia acum, când Occidentul a impus sancțiuni împotriva ei. ”Ne pronunțăm ferm împotriva folosirii sancțiunilor unilaterale. Relațiile dintre China și Rusia sunt legate printr-un parteneriat atotcuprinzător. China și Rusia se vor sprijini una pe cealaltă în problema apărării suveranității de stat”, declarase, anterior, reprezentantul Ministerului de Externe al Chinei, Wang Wenbin. ”Sancțiunile unilaterale sunt o manifestare a hegemoniei și ele provoacă un protest general”.
Dar care sunt ”roadele” politice reale ale acestui ”parteneriat strategic”? Într-un articol intitulat ”În timp ce SUA și aliații lor lansează atacuri, legăturile ruso-chineze se adâncesc”, publicația chineză ”Global Times” a arătat că, ”în Eurasia, cele mai semnificative relații bilaterale sunt reprezentante de parteneriatul strategic ruso-chinez”, dar fără a aduce și exemple concrete a ceea ce înseamnă, de fapt, acest ”parteneriat”.
Cu toate acestea, publicația ”Global Times” a venit cu o observație geostrategică deosebit de rațională: ”Cinstit vorbind, nici una dintre țările din regiune nu poate face față singură Chinei sau Rusiei, ca să nu mai vorbim de șansele de a lupta concomitent cu ambele aceste două puteri”. Trebuie precizat că, pentru moment, nu există indicii că Moscova sau Beijingul sunt cu adevărat interesate de crearea a ceva care să semene cu o alianță militară formală și – cel puțin deocamdată -, mult lăudatul ”parteneriat strategic” dintre Moscova și Beijing se limitează, în principal, la declarații abstracte privind sprijin moral reciproc.
Este însă și un moment foarte important, care este scăpat prea des din vedere: pentru cele două puteri nu este deloc obligatoriu să intre oficial într-o alianță una cu cealaltă pentru a atrage Washingtonul într-un conflict catastrofal pe două fronturi simultan. Experții avertizează deja de mulți ani că, în cazul izbucnirii unui război fierbinte și de amploare între Statele Unite și Rusia sau China, a doua putere, ce nu participă la acțiuni armate active, nu va privi indiferentă la evoluția evenimentelor. Există o grămadă de consecințe catastrofale neprevăzute, ce pot provoca un astfel de conflict. Spre exemplu, Beijingul s-ar putea folosi de potențialul conflictului ruso-american din estul Ucrainei sau din Țările Baltice, pentru a-și pune, în sfârșit, în aplicare, planurile de cucerire a Taiwanului, în timp ce Washingtonul va fi concentrat, din punct de vedere politic și militar, pe altceva.
Concluziile sunt evidente: deși administrația Biden se pregătește pentru o politică de confruntare cu Moscova și Beijingul, justificată de dorința de a proteja valori, Washingtonul nu-și poate permite să scape din vedere acele riscuri geopolitice aflate la baza triunghiului strategic America – Rusia – China.
